Ce-am câștigat în ultimii 28 de ani? 223 de ouă în plus la salariu!


Caricatură realizată de Nicolae Viziteu

După revoluția din decembrie 1989, evoluția salariilor a urmat-o în mare măsură pe cea a Produsului Intern Brut (PIB). Astfel, după o scădere importantă în anii ’90, întreruptă de o scurtă recuperare artificială în 1996, lefurile au intrat pe o pantă ascendentă abia după anul 2000, când România a ieșit dintr-o gravă recesiune și s-a bucurat de rate ridicate de creștere a PIB.

Nu puțini sunt cei care își aduc aminte de vremurile de dinainte de 1990, când fiecare avea un loc de muncă asigurat, iar salariul era la un nivel care îți permitea să duci un trai considerat decent. Problema atunci erau magazinele goale și faptul că aproape totul se cumpăra cu rația sau chiar pe cartelă. Pentru a afla ce am câștigat ulterior, vă prezentăm o retrospectivă a salariilor din perioada post-totalitară.

Pentru amatorii de statistici, să începem cu o scurtă expunere privind câștigurile salariale din 1950 și până la sfârșitul lui Ceaușescu. În anul 1950, câștigul salarial mediu net din România era de 337 de lei. Până în 1960, a urcat la 802 lei, pentru ca în 1989 să ajungă la 3.063 de lei.

Ce s-a întâmplat după revoluție e de poveste. Dacă în ianuarie 1991 câștigul salarial mediu net era de 4.038 de lei, la sfârșitul aceluiași an ajunsese la 11.824 de lei! Până în 1994, inflația trecea de 300% pe an, apoi s-a mai domolit, dar nu prea tare…

În luna decembrie 2004, toți lefegiii români erau multimilionari și câștigau, în medie net, 6.875.094 de lei pe lună. Dacă s-ar fi făcut denominarea leului atunci, adică dacă Banca Națională ar fi tăiat patru zerouri, salariații ar fi primit în mână 687 de lei și 50 de bani (prin rotunjire). Pe scara istoriei economiei naționale, cei 687 de lei plasau lucrătorii de atunci în condițiile salarizării de la mijlocul secolului trecut!

La data de 1 iulie 2005, când s-a trecut la denominarea leului, salariul mediu net a ajuns la 722 de lei. Diferența de 2.341 de lei față de salariul din 1989 părea cel puțin astronomică. Atunci, cu toții am văzut foarte clar cât de mult decăzuse valoarea muncii noastre în cursul tranziției de la economia centralizată la cea de piață. În numai 15 ani, în timpul regimurilor Iliescu și Constantinescu, prețul forței de muncă se prăbușise la nivelul din urmă cu 50 de ani!

În acea perioadă, de altfel, s-a declanșat migrația externă a lucrătorilor români. Fenomenul a explodat după data de 1 ianuarie 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, iar piața comunitară a muncii s-a deschis larg pentru ei. La acea dată, salariul mediu net ajunsese la 1.099 de lei.

În anii de creștere economică serioasă, 2004-2008, România s-a confruntat cu prima criză de lucrători calificați. Pentru a-și păstra forța de muncă, agenții economici s-au văzut nevoiți să o plătească mai bine. Câștigul salarial mediu net s-a dublat, sărind de la 722 de lei în iulie 2005 la 1.489 de lei în decembrie 2008.

În timpul crizei economice din 2009-2013, salariile au înregistrat mai întâi o diminuare, atingând cel mai mic nivel în august 2009, respectiv de 1.334 de lei. În acea perioadă, au avut loc numeroase concedieri, dar și cea mai puternică migrație externă a forței de muncă. Când angajatorii s-au trezit că piața forței de muncă se golește, au început să mărească salariile pentru a-și stabiliza lucrătorii. Ca urmare, la finele lui 2013, câștigul salarial mediu net ajunsese la 1.760 de lei.

Din 2014, pe măsură ce economia s-a relansat, criza de lucrători calificați, dar și necalificați s-a acutizat, iar creșterile salariale operate nu au reușit să o tempereze. Din ianuarie 2014 până în septembrie 2017, câștigul salarial mediu net a crescut cu 751 de lei, de la 1.625 la 2.376 de lei.

În fața acestor cifre, unii ar putea aduce obiecția că nu trebuie să comparăm salariile nominale, ci pe acelea reale, adică puterea de cumpărare a câștigurilor. Le dăm dreptate.

Așadar, astăzi, cu salariul net de 2.376 de lei se pot cumpăra până la 170 de kg de carne de porc, 297 de kg de carne de pui, 3.007 ouă de găină sau 1.997 de kg de cartofi.

Cu salariul de 3.063 de lei din 1989 se puteau achiziționa până la 109 kg de carne de porc, 204 kg de carne de pui, 2.784 de ouă sau 1.225 de kg de cartofi.

Altfel spus, puterea de cumpărare a salariilor a crescut în aproape 28 de ani cu: până la 61 de kg de carne de porc, până la 93 de kg de carne de pui, până la 223 de ouă de găină sau până la 772 de kg de cartofi.

Și totuși, de ce o ducem mai rău?

În primul rând, trebuie menționat faptul că în 1989 aproximativ opt milioane de români erau angajați și realizau venituri considerate decente. Acum, există o foarte mare discrepanță între categoriile de populație; unii au un trai foarte bun, în timp ce alții trăiesc în sărăcie, prin urmare, media pe economie este mai puțin relevantă față de cea din 1989. Acum, o mare parte din populație este dependentă de ajutoare sociale, iar numărul șomerilor și pensionarilor este semnificativ.

În al doilea rând, abundența de produse și servicii este acum foarte mare, ceea ce presupune cheltuieli mai mari; restricțiile din trecut au dispărut, nici nu se poate face o comparație. Înainte de revoluție, nu existau calculatoare, telefoane mobile, cablu TV, internet, numărul de mașini era mult mai mic, iar benzina era raționalizată. În plus, nu putem ignora faptul că peste patru milioane de familii plătesc acum rate la bancă!

În 1989, România se situa în rândul țărilor în curs de dezvoltare. Oare unde se află acum?


Leave a Reply