Arhiva Redactorului: Daniel Dragomirescu

Un deceniu de existență: De șaizeci de ori “Orizont literar contemporan”

După 60 de numere și aproape un deceniu de existență, revista “Orizont literar contemporan”, consolidată de aparițiile din “Bibliotheca Universalis” și servită de o echipă de colaboratori competenți și devotați, continuă să creadă în viabilitatea proiectului său intercultural și în posibilitatea de a reuni într-un mod cât mai relevant întreg mapamondul în paginile sale.

Refracții: Minciuna are picioare lungi

Sunt infinit mai multe cazurile, din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, precum și din stricta actualitate, în care opiniei publice i se servesc la nesfârșit minciuni prin omisiune, minciuni care inversează lucrurile, minciuni propagandistice, minciuni de toate culorile politice și ideologice care, prin repetiție și prin acreditarea lor oficială, sunt prezentate sub numele de adevăr.

Refracții: Metamorfoze politice în Europa

Nu doar Germania reprezintă Europa și UE. Tendința ei de a se impune într-un mod hegemonic și aspirațiile ei de a decide într-o chestiune sau alta în numele întregii Uniuni Europene, de a da tonul, nu au nici bază juridică, nici bază morală. Iar afacerea Volkswagen de anul trecut arată că nici corectitudinea germană nu mai este ce a fost cândva.

Mici controverse la o nouă aniversare Eminescu: Numele Poetului

Forma Mihail este o formă de tip arhaic, din epoca medievală, când în țările române se utiliza limba slavonă ca limbă scrisă, și este specifică în general popoarelor slave. Forma Mihai este specifică onomasticii generate de limba română, iar Eminescu întrupează spiritul național.

Refracții: “Rusofobia”

Ținem să subliniem în mod apăsat că românii n-au fost și nici nu sunt rusofobi. Acest lucru ar fi și împotriva naturii profunde a românilor, care de felul lor sunt un popor tolerant, prietenos, ospitalier. Noi, românii, am iubit și respectat întotdeauna tot ce au putut produce valoros, pentru sine și pentru întreaga umanitate, Rusia și poporul rus. Poate că în puține alte țări marile valori ale artelor, literelor și culturii rusești în general au găsit o mai generoasă prețuire și recunoaștere decât în spațiul românesc.

Pe firul evenimentelor: CEDO și noi

Mai pot oare să stea deținuții în dormitoare comune cu paturi suprapuse, precum soldații din cazarma de mai ieri? Evident că nu. Mai pot ei să suporte stresul de a merge cu toții la o toaletă comună, situată hăt departe în curte, precum școlarii de la sate? Evident că nu. Mai pot ei să stea câte doi în pat, riscând să facă infecții grave, precum pacienții din spitalele românești? Evident că nu.

Efigii vasluiene: Ion Enache, poetul nostru

Ca și alți poeți, mai mult sau mai puțin însemnați, Ion Enache a fost adesea citat și mai puțin citit, iar anecdotele despre boema sa literară au captat prea mult interesul publicului, și este păcat. Quadrigele sale, o veritabilă formă poetică de manufactură proprie, prin care sufletul și imaginația liricului vasluian au putut exprima o gamă largă de idei, sentimente și atitudini, rămân fără îndoială o contribuție originală la dezvoltarea poeziei românești contemporane.

Refracții: În mod normal…

În mod normal, de mult ar fi trebuit ca publicul să știe: cine au fost de fapt teroriștii din decembrie 1989 și cine au fost minerii din iunie 1990, și nu să fie năucit cu teorii ale conspirației extraterestre și după 27 de ani de la marile evenimente. În mod normal, somități trecute sau prezente, care beneficiază fie de condamnări cu suspendare, fie de nesfârșite amânări judiciare, ar fi trebuit de mult să compară în fața instanțelor de judecată pentru verdictul final și definitiv, și nu în fața camerelor de luat vederi ale televiziunilor, care zi de zi le ridică cota de popularitate.

Emile, fâ-te câ lucrezi! Președintele speranțelor pierdute

Emil Constantinescu a fâcut, din greșealâ sau nu, din slâbiciune în fața “Sistemului” sau dimpotrivâ, tot ce i-a stat în putințâ pentru a-și consolida imaginea de simplu succesor al lui Ion Iliescu. Restul a fost doar prestație artisticâ.

În 1992, atunci când s-a fâcut propunerea ca Emil Constantinescu (și nu Nicolae Manolescu) sâ candideze la președinție, am fost categoric contra, deși la vremea aceea imaginea sa era mult mai bunâ decât cea de azi. La congresul Alianței Civice din vara lui 1991 jucase rolul de moderator și fâcuse impresia unui om blajin,

Refracții: Statutul scriitorului, între deziderat și realitate

Ar trebui să ne preocupe statutul scriitorului în societatea românească actuală, difuzarea cărților în țară, interesul publicului nostru pentru cartea de literatură, pentru cultura scrisă în general. Internetul este sabie cu două tăișuri, televiziunile ne fură cititorii, chioșcurile Rodipet din anii trecuți au dispărut și, odată cu ele, și difuzarea publicațiilor de cultură și literatură s-a restrâns în mod drastic.

Pe firul evenimentelor: Leftocrația

Dacă mâine ar fi alegeri legislative, din nou milioane de cetățeni ai României nu ar avea pe cine să crediteze cu votul lor fiindcă nimeni nu merită. Iar fără o ofertă serioasă în materie de partide și candidați atunci când vin alegerile, democrația parlamentară este o moară care macină în gol. Este o formă fără fond, care sigur cuiva folosește de minune, dar nu interesului general.

Pe firul evenimentelor: America după alegerile din noiembrie

Dacă noul președinte american este “rudimentar și ignar”, așa cum îl văd unii comentatori de formație intelectualistă, atunci cum de a reușit să dezvolte cu succes afacerile personale, să sporească avuția familiei, în loc să o investească în mod nechibzuit? Ar mai rezulta și că jumătate din poporul american este și el “rudimentar și ignar”, fiindcă l-a votat și îl susține, ceea ce este un nonsens.

Refracţii: Poetul Leonardo

Românii se duc astăzi în Italia, de regulă, cu scopuri strict lucrative şi practice, dar Poetul Leonardo vede în această ţară altceva decât o şansă pentru prosperitatea personală. Contactul cu Italia şi cu Roma, unde duce de mai mulţi ani o existenţă mai mult spirituală decât materială, liberă de orice convenţii şi canoane, marchează la nivel formal şi de fond o nouă etapă în discursul său poetic. Dincolo de virajele şi vârtejurile existenţei cotidiene şi dincolo de modele poetice trecătoare, nu încape îndoială că Poetul Leonardo scrie o poezie pe cât de inspirată, pe atât de autentică, pentru că o scrie chiar cu sângele şi cu viaţa lui.

Pe firul evenimentelor: Un duş rece de Ziua Naţională

1Este de neînţeles, de pildă, de ce mai sunt în uzul aviaţiei aparatele sovietice MIG (chiar modernizate), de ce se mai folosesc muniţii din epoca sovietică la sistemele de rachete Hawk (care sunt, ele însele, depăşite!), de ce nu avem o flotilă aeriană nu de patru, cum ne-am angajat (dar nu avem deocamdată decât… una singură), ci de opt sau de zece escadrile ultramoderne, ştiind de ce armament dispune acum Rusia, care investeşte masiv în întărirea forţei sale militare pe uscat, în aer şi pe mare.

Pe firul evenimentelor: După moartea marelui patriarh

fidel-castro-death-cuba-narrativeCuba post-totalitară va trebui să beneficieze de o susţinută asistenţă economică, comparabilă cu cea de care s-a bucurat fosta RDG din partea Germaniei Occidentale. Altfel, n-ar fi prea greu să cadă pradă haosului, gangsterilor de toate culorile şi poate unui război civil, la care îşi vor putea aduce susţinerea toţi acei lideri de state şi partide care se vor simţi lezaţi de dispariţia orânduirii comuniste din Cuba, unul dintre miturile fundamentale postmoderne, din care s-au alimentat decenii la rând în acţiunile lor.