Cartea colegului meu: Cânta la Duda o chitară

penisoara-22242(Prin viaţă, muzică şi poezie…/ cu Valeriu Penişoară)

Vechii egipteni credeau că un om trăieşte atâta timp cât numele lui este pronunţat, citat, rostit, vorbit. Sunt sigur că, printre altele, profesorul Ion Gheorghe Pricop, publicist şi membru al Uniunii Scriitorilor, s-a gândit şi la zicala de mai sus când a hotărât să scrie cartea cu titlul menţionat ţn fruntea articolului.
În această carte, apărută la Editura Timpul, Iaşi, 2016, I.Gh. Pricop, colaboratorul, colegul şi prietenul cantautorului Valeriu Penişoară, s-a învrednicit să ne ofere detalii despre relaţia de creaţie a celor doi binecunoscuţi dudeni, în judeţul nostru şi nu numai. Aşa cum, de altfel, recunoaşte şi autorul în „Argument”, cartea încearcă, şi reuşeşte cu rezultate admirabile, zic eu, să ”surprindă fotografia cât mai veridică a două spirite creatoare aflate într-o relaţie constructivă”. Relaţia dintre cei doi a fost una complexă, care a variat de la simplul raport între doi oameni obişnuiţi, consăteni şi colegi de serviciu, la acela dintre şef şi subaltern şi culminând cu legătura aceea specială între creator şi interpret.
Autorul volumului, posesor al artei citirii sufletelor celor din jur şi al priceperii de a pune gândul în cuvinte, mărturiseşte (şi are dreptate) că nu este vorba despre o monografie propriu-zisă întrucât “alături de imaginea şi aspectele de viaţă ale cantautorului, apar fulguraţii care ţin de viaţa autorului – colaborator”. Ion Gh. Pricop nu se poate detaşa de mijloacele prozatorului şi ale poetului, ceea ce face ca lectura cărţii să fie plăcută, interesantă, captivantă, de multe ori instructivă şi mai ales dulce.
În aceste vremuri de “zgomot şi furie”, profesorul pedagog I.Gh. Pricop – suflet bun, spirit superior, respectuos, modest, dar ferm în părerile exprimate cu voce înceată, ne oferă o poveste frumoasă de viaţă, interesantă, un model de muncă artistică şi de curaj de a fi altfel. Modelându-şi fraza cu artă, a reuşit să imortalizeze imaginea unui învăţător şi cantautor cu talent autentic, aflat în devenire şi parcurgându-şi meandrele fireşti.
Săteanul localităţii Duda – Timigeni, Valeriu Penişoară, învăţător şi cantautor cunoscut pe plan naţional, a devenit prin faptele sale la catedră şi pe scenă, prin clipele petrecute împreună cu autorul cărţii, personajul principal al acesteia. Un personaj viu, care vorbeşte, gândeşte, decide sau se îndoieşte, “dotat cu apăsate calităţi şi ezitări umane” (Argument, pagina 10), I.Gh. Pricop, acest Creangă al “dudenilor” şi chiar al părţii de sud-est a Moldovei, a reuşit să ne ofere o lucrare cu un profund caracter informativ, îmbrăcată în frumoasa haină a literaturii. Pe lângă faptul că şi-a legat viaţa cu folos şi cu suflet de şcoală, a reuşit o carte urzită în memoria, în primul rând, a unui practicant al ritualului didactic – învăţătorul Valeriu Penişoară. Menţionez că autorul, ca director al şcolii din Duda-Epureni, a condus-o cu pricepere şi cu un deosebit spirit gospodăresc. Toate afirmaţiile mele se bazează pe faptul că i-am cunoscut, la vremea respectivă, pe ambii membri ai cuplului, cântăreţ şi textier. În adevăr, întâmplările povestite, faptele relatate, personajele care participă la acţiune, cadrul, conţinuturile şi ideile, până şi sentimentele trăite de autor sunt autentice.
Printr-o abordare echilibrată şi atentă, lucrarea aceasta fascinează prin naturaleţea cu care autorul descrie cum personajul principal a înfruntat multe din valurile vieţii şi prin efortul depus de acest cuplu, binecuvântat de Dumnezeu prin vers şi cântec pentru apărarea demnităţii umane, a spiritului românesc.
Legăturile sentimentale puternice ale celor doi au făcut ca şi după trecerea la cele veşnice a lui Valeriu Penişoară, prietenul său I.Gh. Pricop să-l viseze ani de zile, ceea ce l-a îndemnat să creadă că trebuie, că i se cere să-l ajute pe fostul său coleg de cancelarie şi după moarte. Cum? Scriind această frumoasă carte, bazată aproape în totalitate pe relaţiile lor directe.
Cu siguranţă, cititorii se vor împărţi în două: unii se vor apuca de visat, iar ceilalţi vor fi treziţi la realitate. Pentru toţi însă, admirabilul scriitor I.Gh. Pricop rămâne un exemplu privind onestitatea cu care istoriseşte. Un exemplu de suflet frumos, neobosit în a iubi, capabil să dăruiască şi să primească pe măsură.
Citind cu atenţie cartea, îmi dau seama că şi matematica l-a ajutat pe autor să facă lucrurile temeinic şi să descopere multe la cei din jurul său, în primul rând să le reţină, să le interpreteze şi mai apoi să ni le împărtăşească şi nouă sub haina literaturii, să aprecieze cum se cuvine relaţia de prietenie şi s-o exemplifice, ca în cazul de faţă. Profesorul I.Gh. Pricop cunoaşte importanţa exemplelor în educaţie. Demersul său voluntar, sprijinit de Primăria comunei Duda-Epureni (Petru Chiriac – primar şi Liviu Pintilie – contabil-şef) în ceea ce priveşte apariţia acestei cărţi, este un asemenea exemplu.
Am participat la lansarea cărţii (la Duda, pe 15 august) şi am citit pe faţa şi în atitudinea profesorului scriitor I.Gh. Pricop bucuria reuşitei repunerii la loc de cinste a imaginii şi spiritului unui artist adevărat, Valeriu Penişoară, care, atât prin cântecul din timpul vieţii, cât şi prin amintirile lăsate nouă, continuă să trăiască, să facă cinste comunei, judeţului şi ţării întregi. În fond, “Valeriu Penişoară a reprezentat, la vremea respectivă, un fenomen în cultura cântecului şi a poeziei româneşti” (pagina 11).
Felicitări, domnule profesor I.Gh. Pricop! Felicitări, reprezentanţi ai Primăriei comunei Duda-Epureni! (profesor Dumitru Apostolache)
P.S. – Domnule scriitor I.Gh. Pricop, cartea aceasta are un gust de “încă”. Aşadar, noi şi mari succese în ale scrisului.

Leave a Reply