Spiritualitate

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (XI): Esența divinității

Trebuie să învățăm să folosim toate ocaziile ivite pentru a depăși mediocritatea vieții, iar liniștea nopții, cerul înstelat ne oferă condiții minunate ca să ne gândim la alte lumi, unde ființe mult mai evoluate decât noi trăiesc în armonie și splendoare. Trebuie să uităm puțin treburile pământene. Ceea ce ne preocupă nu reprezintă nimic pentru aceste ființe, ci sunt evenimente minore. Veți spune: “Cum? Evenimente minore? Foametea, masacrele, cataclismele, dar este îngrozitor!”. Da, este oribil, dar în ochii Inteligenței cosmice nu merită nicio atenție. În ochii ei, nu sunt importante decât evenimentele sufletului și cele ale spiritului.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (X): Receptivitatea

Cineva care păstrează liniștea demonstrează că este gata să asculte, deci se supune. Dimpotrivă, cineva care ia cuvântul arată că vrea să aibă inițiativa, să conducă, să domine. Tăcerea este calitatea principiului feminin, care se supune, se modelează după principiul masculin. Dacă vom reuși să restabilim liniștea în noi, atunci vom permite spiritului divin să lucreze asupra noastră. Atât timp cât rămânem nesupuși, recalcitranți, anarhici, Spiritul nu ne poate orienta și rămânem slabi, mizerabili. De îndată ce reușim să facem liniște, ne punem la dispoziția Spiritului, care ne ghidează spre lumea divină.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (IX): Lumea subtilă

Ființa omenească are nevoie să vadă, să înțeleagă, să recunoască și chiar să primească lovituri, suferind, căci este atât de inertă, de înțepenită și nemișcată, încât dacă nu primește impulsuri din lumea exterioară, nu poate fi trezită, scuturată și pusă la treabă. De aceea, instructorii, Maeștrii ne sunt atât de necesari: prin viața pe care o duc, prin vibrațiile lor, prin gândurile atât de pure și de luminoase, aceste ființe reușesc să miște ceva în noi. Și, dacă nu reușesc, nu înseamnă că sunt incapabili sau lipsiți de forță, ci noi suntem cei împotmoliți sub atâtea straturi de materiale cenușii și apăsătoare, încât se pune întrebarea dacă Dumnezeu însuși ar mai putea face ceva!

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (VIII): O cerință interioară

Dimineața, când contemplați soarele, gândiți-vă că, apropiindu-vă de centrul universului, vă apropiați de propriul centru. În apropierea soarelui, deveniți mult mai vii pentru că soarele este focul vieții. În fiecare dimineață apropiați-vă de soare, spunându-vă că puteți capta o sclipire, o flacără pe care o ascundeți în voi, păstrând-o ca pe o comoară neprețuită. Datorită acestei flăcări, viața noastră va fi purificată, sublimă și, peste tot pe unde veți merge, veți aduce cu voi puritatea și lumina.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (VII): Eul superior

Eul superior așteaptă să se exprime, înlocuind eul inferior. Dar nu este prea ușor căci eul inferior nu-și părăsește de bună voie teritoriul; el este mereu prezent, gesticulând, urlând, încercând să se impună. De aceea, Eul superior se manifestă atât de rar; trebuie să aștepte ca eul inferior să obosească, cedându-i locul și, când acest lucru se petrece, nu durează mult, căci eul inferior își revine rapid, este neobosit și își reia poziția cu zgârieturi, cu mușcături și sabotaje. Ce face Eul superior în acest timp? Rămâne inactiv? Nu, nu-și încetează activitatea căci participă la lucrarea spiritului universal.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (VI): Deschiderea

Unii vor spune: “Da, dar cum să ne deschidem?”. Este simplu: iubind. Când iubim, armonia se instalează în noi și atunci porțile se deschid și toate binecuvântările celeste vor intra în voi. în realitate, există cel puțin două metode de a lucra asupra armoniei. Prima este gândul: vă imaginați că sunteți de acord cu toate ființele care vă înconjoară. A doua este iubirea. Prima metodă este bună, dar nu este prea rapidă și nici prea eficientă; sunt necesari ani de zile pentru a reuși să gândești că te afli în comuniune cu toate creaturile, în timp ce, cu iubirea, armonia se realizează instantaneu. Veți spune numai “Vă iubesc” și asta-i tot, acordul se face dintr-odată.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (V): Armonia

Nimeni nu le spune oamenilor că, prin neatenția lor, prin lipsa lor de respect, ei tulbură atmosfera și deranjează întreaga creație. Dacă acest lucru se prelungește, într-o zi, toate entitățile vor pleca acolo unde vor găsi într-adevăr liniștea, acolo unde oamenii au foarte greu acces. Odată ce acestea s-au îndepărtat de acele ținuturi pe care locuiau, misterul și caracterul sacru dispar odată cu ele, locurile nu mai sunt impregnate de lumină și forță spirituală, iar acest lucru este regretabil.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (IV): Să ne oprim

La ora actuală toată lumea se simte obligată să alerge, să se zbată fiindcă trebuie să producem sau să vindem din ce în ce mai mult, să cumpărăm din ce în ce mai mult… Se pare că acest lucru ajută economia! Iată că în interiorul economiei oamenii sunt epuizați și, astfel, economia va înflori, se va dezvolta, în timp ce oamenii devin extenuați, istoviți și cad la pământ: ei își distrug sistemul nervos, dar și inima, stomacul, plămânii vor suferi la fel, căci toată această activitate productivă, acest consum accelerat antrenează o poluare ce otrăvește atmosfera, mările, pădurile, apa, pământul, hrana. Ei bine, după părerea mea, acest lucruri nu sunt inteligente, înțelepte. O așa zisă “economie” care risipește, care distruge, murdărește poate fi considerată economie adevărată? Trebuie să găsim mijloace să restabilim echilibrul, să-i reîncărcăm pe oameni cu energie pură.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (III): Exercițiu: mâncați în liniște

Din ce în ce mai mult, oamenii se plâng de ritmul accelerat al vieții, de aerul poluat, de hrana contaminată, de produsele toxice, și este adevărat că au motive să se plângă! Viața este dificilă, chiar obositoare uneori, dar nu trebuie să acuzăm mereu viața; deseori, tu însuți ești vinovat de starea în care ai ajuns. De exemplu, nu observăm că numeroase anomalii apar din cauza modului în care ne hrănim, a condițiilor în care mâncăm. Or, tocmai aici sunt multe lucruri de văzut și de corectat. Nu este atât de important ce mâncați, cât este de important starea în care mâncați și atenția pe care o acordați hranei.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (II): Relaxarea interioară

O metodă de restabilire a liniștii în sine este postul, de aceea, toate religiile au recomandat postul și, după caz, au fixat modalitățile și durata. Postul înseamnă oprirea funcționării anumitor “uzine”, ceea ce produce o mare ușurare în toate celulele. Dar, înainte de instalarea păcii, se face o curățenie, însoțită adesea de mult zgomot căci circulația se accelerează, sângele ne pulsează în tâmple, resimțim zgomote în urechi, amețeli, dureri în diferite părți ale corpului. Aceste simptome ne vin de la jivinele grădinii zoologice din sânul nostru care strigă de foame. Dar, în curând, fiarele se calmează și o mare liniște, o mare pace încep să se instaleze.

Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (I): Zgomot și liniște

Mergeți în vizită la prieteni și, de la intrare, sunteți asaltați de gălăgie: câinii latră, copiii se hârjonesc și plâng, radioul și televizorul urlă, părinții strigă, ușile se trântesc… Cum să nu-ți îmbolnăvești mintea trăind într-un zgomot continuu? Pe străzile orașelor, în uzine, la locul de muncă, nu există decât zgomot; în natură, găsim din ce în ce mai puțină liniște și chiar cerul a devenit acum mai zgomotos! Ne întrebăm unde să mai mergem ca să găsim puțină liniște?

Omraam Mikhael Aivanhov: Alchimia spirituală – căutarea perfecțiunii (XIV): Forța sexuală

Omraam Mikhael Aivanhov

Forța sexuală este o putere enormă pe care înțelepții știu să o conducă, n-o lasă să-i chinuie sau să-i împingă să trăiască tragedii, n-o lasă să inunde sau să distrugă satele și orașele din ei, ci construiesc mari uzine, canale de irigație și culeg roadele pe care această forță repartizată cu înțelepciune le-a produs. Cu cât suntem mai raționali în utilizarea forței sexuale, cu atât acumulăm mai multe bogății spirituale. Forța sexuală dominată este exact ca apa unui mare fluviu pe care o canalizăm pentru a iriga pământuri, așa cum au făcut Egiptenii cu Nilul, asigurând astfel prosperitatea țării. Cu cât omul exploatează mai înțelept forța sa sexuală, cu atât se apropie de Împărăția lui Dumnezeu și înțelege sensul și frumusețea vieții.