Spiritualitate

Osho – Meditația, calea perfectă (VII): Sălbaticul

Omul decade în sălbăticie atunci când își coboară neputincios brațele și se abandonează instinctelor sale inconștiente. El încearcă disperat să găsească un fel de coerență, o stare aparte, de exemplu drogându-se sau îmbătându-se, însă, încercând să distrugă luciditatea care l-a îndepărtat de animalitate, el se sinucide deoarece nu poate refuza ceea ce este în mod profund – o ființă conștientă.

Osho – Meditația, calea perfectă (VI): Sufletul eliberat de ego

Omul este un suflet învelit în ego, acoperit de vălurile ignoranței. Sufletul eliberat de ego, conștiința dezvăluită, este Dumnezeu. Nu există altă cunoaștere. Unde credeți că puteți găsi esența voastră, în ce direcție? Ascultați-mă, încetați să căutați în toate sensurile, singura direcție bună nu este o direcție. Este ne-direcția, negarea tuturor direcțiilor. Ea vă va conduce spre ceea ce nu ați părăsit niciodată: spre ceea ce sunteți, spre starea voastră naturală, spre ființa voastră originară.

Osho – Meditația, calea perfectă (V): Meditația, dhyana, este non-acțiune

Priviți, strâng pumnul. Aceasta este o inițiativă, un act voluntar. Pentru a-mi deschide mâna ce trebuie să fac? Nimic deosebit. Este suficient să nu mă străduiesc să o țin închisă. Ea își va relua în mod spontan poziția firească. Așadar, nu putem spune că a deschide mâna este o acțiune. Este o ne-intervenție a minții, o non-acțiune sau, dacă vreți, o absență a acțiunii. Numind meditația „ne-făptuire”, „non-acțiune”, vreau să subliniez că nu trebuie să fie considerată un sport, o activitate.

Osho – Meditația, calea perfectă (IV): Faceți cale întoarsă

Se se afle oare religia în conflict cu știința? Absolut deloc! Știința este incompletă. Într-un anumit fel, parcă ai montat lămpi peste tot în lume, menținând propria voastră casă cufundată în beznă. Asemenea cunoștințe parțiale, o asemenea știință limitată, care ignoră ființa umană, generează obligatoriu mizerie, duce la dezastru.
Pentru ca viața să înflorească în pace, în înțelegere, în plenitudine, nu este suficient să fie sondată materia. Dacă obiectele asigură efectiv o anumită prosperitate și procură fără nici o îndoială satisfacție,

Osho – Meditația, calea perfectă (III): Samsara

Scenele se succed, contextul se modifică, conținutul conștiinței se schimbă, însă instanța care „vede” rămâne identică. Totul este proces, schimbare permanentă, în afară de conștiință. Viziunea și numai ea este omniprezentă. Cel care vede este martorul impasibil și etern al tuturor metamorfozelor. Cunoscându-l, cunoașteți identitatea voastră reală. Tot restul vă este străin, este separat de voi. În afara martorului, totul este samsara, lumea formelor trecătoare.

Osho – Meditația, calea perfectă (II): Două tehnici de meditație

Dimineața, așezați-vă cu coloana vertebrală și ceafa în poziție perfect verticală, cu ochii închiși. Gura trebuie să fie închisă, iar limba lipită de cerul gurii. Respirați lent, profund. Concentrați-vă asupra ombilicului. Fiți atenți la ușorul tremur pe care respirația abdominală îl va provoca în regiunea ombilicală. Este tot ce aveți de făcut. Acest fapt liniștește mintea, domolește gândurile. Plecând de la această stare de calm, puteți merge mai departe în voi înșivă.

Osho – Meditația, calea perfectă (I): Treziți-vă, vă rog!

Ființa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai strălucește nici cea mai mică flacără, asemenea unei case pierdute în ceață. Ceva s-a stins din interiorul ei. Cu toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenușă.
Ca o corabie aflată în derivă, omul și-a uitat destinația, nu mai știe ce să facă. Totuși, cunoașterea – acum moartă – poate fi reînviată din nou în sufletul său. Nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de disperare.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXXI): Când pare că nu există scăpare

Nu întoarceți spatele durerii, înfruntați-o. Simțiți-o complet, trăiți-o, nu vă gândiți la ea! Exprimați-o, dacă este nevoie, dar nu creați un scenariu mental în jurul ei. Acordați toată atenția sentimentului, nu persoanei, evenimentului sau situației care pare să o fi produs. Nu lăsați mintea să folosească durerea pentru a vă crea în jurul ei o identitate de victimă. Compătimindu-vă și spunându-le altora povestea dumneavoastră, veți rămâne blocat în suferință. Deoarece este imposibil să scăpați de sentiment, singura posibilitate de a-l schimba este să vă adânciți în el; altfel, nimic nu se va schimba.

Către impecabilitatea de sine

Măcar o zi nu-ți mai bate joc de ființa ta prin tot felul de glume proaste folosind la nesfârșit umorul depreciativ. Măcar o zi radiază entuziam și pasiune, decât să radiezi plafonare și invidie. Măcar o zi stai drept în fața vieții și nu te apleca în zadar în fața nimănui. Măcar o zi spune-ți de mai multe ori că te iubești, chiar dacă la început vei suporta mai greu senzația de penibil privindu-te ochi în ochi.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXX): Lipsa de rezistență în fața agresiunii

Lipsa de rezistență nu înseamnă neapărat să nu facem nimic, în sensul ei complet, înseamnă că nicio “acțiune” nu este declanșată de o reacție. Nu uitați înțelepciunea profundă care stă la baza practicării artelor marțiale în Orient: nu te opune forței adversarului. Cedează ca să învingi.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXIX): Abandonarea este perfect compatibilă cu acțiunea

În starea de abandonare totală, o energie complet diferită, de o calitate diferită, vă animă acțiunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Ființei, iar dacă tot ceea ce faceți este inundat de Ființă, aveți parte de o celebrare plină de bucurie a energiei vieții, care vă poartă și mai adânc în prezent. Prin lipsa de rezistență, calitatea conștiinței dumneavoastră și, din acest motiv, calitatea tuturor acțiunilor pe care le întreprindeți cresc infinit. Rezultatele vor veni de la sine și vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru “acțiune de abandonare de sine”.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXVIII): Lumea noastră umană colectivă

În interiorul lumii umane colective există diferențe majore, multe “sublumi”, în funcție de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate, când conștiința umană colectivă se transformă, natura și lumea animalelor vor reflecta această transformare. De aici și afirmația din Biblie potrivit căreia “am pășit într-un câmp plin de tot felul de animale – leul, mielul, leopardul și lupul – stând toți la un loc într-o unire desăvârșită”. Aceasta indică posibilitatea unei ordini complet diferite a realității.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXVII): Reacții negative

O alternativă la abandonarea unei reacții negative este dizolvarea acesteia imaginându-vă că sunteți transparent la cauza externă a reacției. Vă recomand să exersați întâi cu lucruri minore, fără nicio importanță. Să presupunem că stați acasă, așezat confortabil în fotoliu. Brusc, auziți sunetul ascuțit al unei alarme auto din stradă. Iritarea crește. Care este scopul iritării? Niciunul. De ce ați creat-o? Nu dumneavoastră ați creat-o, ci mintea dumneavoastră A fost o reacție complet automată,

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXVI): Dukkha

Uneori, auzim despre oameni care și-au pierdut toți banii sau a căror reputație a fost distrusă, motiv pentru care s-au sinucis. Acestea sunt cazuri extreme. Alții, atunci când suferă o pierdere gravă de un fel sau altul, devin profund nefericiți și se îmbolnăvesc. Nu pot face diferența între ei înșiși și situația de viață în care se află. Am citit de curând despre o actriță renumită, care a murit la 80 de ani. Când frumusețea ei a început să pălească și să fie distrusă de bătrânețe, a ajuns la disperare și a început să ducă o viață extrem de retrasă.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXV): Permiteți lucrurilor să fie așa cum sunt

Atitudinea de a le „permite lucrurilor să fie așa cum sunt” vă va ajuta să depășiți mintea cu tiparele ei de rezistență ce creează polarități pozitiv-negativ. Este un aspect esențial al iertării. Iertarea prezentului este și mai importantă decât iertarea trecutului. Dacă iertați fiecare moment – îi permiteți sa existe ca atare – atunci nu vor exista acumulări de resentimente care să necesite mai târziu iertarea dumneavoastră.