Spiritualitate

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XVI): Teoria relativității

Nu există nicio metodă inductivă pe baza căreia să se obțină conceptele fundamentale ale fizicii. Neînțele­gerea acestui fapt a reprezentat eroarea filozofică principală a unui mare număr de cercetători din secolul al XIX-lea. Aceasta a fost probabil cauza pentru care teoria moleculară și teoria lui Maxwell s-au putut impune numai la o dată relativ târzie. Gândirea logică este în mod necesar deductivă; ea se întemeiază pe concepte și axiome ipotetice.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XV): Sistemul mecanicii clasice

Cum ceea ce ne pre­ocupă aici sunt numai fundamentele fizicii și evoluția lor, putem lăsa deoparte progresele pur formale ale mecanicii (ecuațiile lui Lagrange, ecuațiile canonice etc.). Doar o observație pare a fi indispensabilă. Noțiunea de „punct material” este fundamentală pentru mecanică. Dacă vom căuta acum mecanica unui obiect corporal ce nu poate fi tratat el însuși ca punct material – or, strict vorbind, orice obiect „perceptibil prin simțuri” aparține acestei categorii – se pune

Biserica „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” și Curțile Domnești – repere importante ale orașului Vaslui (II)

În jurul bisericii ștefaniene cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, în amintirea bătăliei de la Podul Înalt, a existat un cimitir, până în anul 1925, păstrat parțial și azi, în partea de est a Curții domnești. Micul cimitir are câteva pietre funerare din secolele al XIX-lea și al XX-lea, aparținând foștilor proprietari ai domeniului Ghica de la Vaslui. Cea mai mare parte a mormintelor din apropierea bisericii au fost strămutate la cimitirul „Eternitatea”, în partea de vest a orașului, cu prilejul restaurării zonei, în anii 1925-1934.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XIII): Mecanica și încercarea de a întemeia pe ea întreaga fizică

O proprietate importantă a experiențelor noastre sen­zoriale, ca și a experiențelor noastre în general, este ordinea lor temporală. Aceasta duce la construirea mentală a timpului subiectiv, o sche­mă ordonatoare pentru experiențele noastre. Timpul subiectiv, cum vom vedea mai departe, duce apoi, prin conceptul de obiect corporal și de spațiu, la conceptul de timp obiectiv.
Conceptului de timp obiectiv îi precedă însă cel de spațiu, iar acestuia îi precedă conceptul de obiect corpo­ral; ultimul este legat în mod direct cu complexe de experiențe senzoriale.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XIII): Fizica și realitatea

S-a spus deseori și, desigur, nu pe nedrept, că omul de știință este un slab filozof. De ce atunci n-ar fi mai bine ca și fizicianul să lase filozofarea în seama filozo­filor? Se prea poate ca lucrul acesta să fi fost valabil într-o epocă în care fizicienii credeau că dispun de un sistem solid de concepte fundamentale și de legi fundamentale în afara oricărei îndoieli, nu însă într-o epocă în care întreg fundamentul fizicii a devenit problematic, cum se întâmplă astăzi.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XII): Ce este teoria relativității?

Vin cu plăcere în întâmpinarea cererii colaboratorului dumneavoastră de a scrie pentru Times ceva despre „rela­tivitate”. Căci, după regretabila ruptură a relațiilor inter­naționale, altădată vii, între savanți, aceasta este pentru mine o bine venită ocazie de a-mi exprima sentimentele de bucurie și recunoștință față de astronomii și fizicienii englezi. Faptul că mulți cercetători de seamă au cheltuit timp și și-au dat multă osteneală, că institutele dumnea­voastră științifice au investit mari mijloace materiale pentru a verifica o consecință a unei teorii care a fost elaborată și publicată în țara dușmanilor dumneavoastră în timpul războiului este cu totul în spiritul marilor

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XI): Observații asupra teoriei cunoașterii a lui Bertrand Russell

Când editorul mi-a solicitat să scriu ceva despre Ber­trand Russell, admirația și respectul pe care le port aces­tui autor m-au făcut să accept de îndată. Datorez lecturii lucrărilor lui Russell nenumărate ceasuri fericite, ceea ce n-aș putea spune despre niciun alt autor contemporan de lucrări științifice, cu excepția lui Thorstein Veblen. Curând, am înțeles însă că o asemenea promisiune este mai ușor de făcut decât de împlinit.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (X): Despre metoda fizicii teoretice (2)

Am atribuit rațiunii și experienței locul lor determi­nat în cadrul sistemului fizicii teoretice. Structura siste­mului este opera rațiunii, datele experienței și relațiile lor reciproce trebuie să-și găsească reprezentarea în con­cluziile teoriei. Tocmai pe posibilitatea unei asemenea reprezentări se întemeiază valoarea și justificarea între­gului sistem și, în mod special, valoarea conceptelor și legilor fundamentale care alcătuiesc baza sa. Acestea din urmă sunt de altfel creații libere ale spiritului uman, care nu pot fi justificate a priori nici prin natura spiritului uman, nici în vreo altă modalitate.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (IX): Un dialog socratic (2)

Interlocutori: Einstein și Murphy. Textul care urmează reprezintă o prescurtare a unor în­semnări stenografice făcute de un secretar însoțitor în timpul di­verselor convorbiri.

Einstein: Nimic nu mi se pare însă mai contestabil decât ideea unei științe făcute pentru oamenii de știință. Este ceva aproape la fel de rău ca o artă făcută pentru artiști sau ca o religie făcută pentru preoți. Neîndoielnic că este ceva în ceea ce spui și cred că obiceiul azi la modă de a aplica axiomele științei fizice la viața umană este nu nu­mai total greșit, dar are în el ceva condamnabil.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (VIII): Un dialog socratic

Interlocutori: Einstein și Murphy. Textul care urmează reprezintă o prescurtare a unor în­semnări stenografice făcute de un secretar însoțitor în timpul di­verselor convorbiri.

Murphy: Lucrez împreună cu prietenul nostru Planck la o carte ce se ocupă în principal de problema cauzali­tății și a liberului arbitru.
Einstein: Îți spun cinstit că nu înțeleg ce au în vedere oamenii când vorbesc de liber arbitru. Eu simt, de exem­plu, că vreau un lucru sau altul, dar nu pot pricepe câtuși de puțin ce legătură are asta cu libertatea.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (VII): Influența lui Maxwell asupra evoluției concepției despre realitatea fizică

Credința într-o lume exterioară independentă de su­biectul cunoscător stă la baza întregii științe a naturii. Întrucât percepțiile ne dau numai o informație indirectă asupra acestei lumi exterioare sau asupra realității fizice (Physikalisch-Realen), aceasta nu poate fi sesizată de noi decât pe o cale speculativă. De aici, concepțiile noastre asupra realității fizice nu pot fi niciodată defi­nitive.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (VI): Din nou despre mecanica lui Newton

Pentru doctrina newtoniană a mișcării, considerată ca program pentru întreaga fizică teoretică, primul șoc a venit din partea teoriei electricității a lui Maxwell. A devenit astfel clar că acțiunile reciproce dintre corpuri datorate forțelor electrice și magnetice sunt realizate nu prin forțe ce acționează instantaneu la distanță, ci prin intermediul unor procese ce se propagă în spațiu cu viteză infinită. Faraday a introdus, pe lângă punctul ma­terial și mișcarea lui,

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (V): Mecanica lui Newton și influența ei asupra evoluției fizicii teoretice

Se împlinesc în aceste zile două sute de ani de când Newton a închis ochii pentru totdeauna. Într-un ase­menea moment, simțim nevoia să evocăm memoria aces­tui spirit luminos, care a determinat structurile gândirii, cercetării și practicii occidentale așa cum n-a făcut-o nimeni înaintea lui sau după el. Newton n-a fost doar un genial descoperitor al unor metode speciale de o mare semnificație, el a dominat, de asemenea, într-o manieră unică, faptele empirice cunoscute la acea vreme și a fost fantastic de inventiv în privința metodelor matematice sau fizice de demonstrație aplicabile în situații fizice particulare. Pentru toate acestea, este demn de venerația noastră cea mai profundă.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (IV): Geometrie cosmică

Mai puțin problematică apare extinderea conceptelor geometriei practice asupra spațiilor de mărime cosmică. S-ar putea desigur obiecta că o construcție formată din vergele rigide se îndepărtează cu atât mai mult de idea­lul rigidității cu cât întinderea ei spațială este mai mare. Cu greu s-ar putea însă atribui o semnificație principială acestei obiecții. De aceea, întrebarea dacă lumea este spațial finită sau nu mi se pare o problemă pe de-a-ntregul rezonabilă în sensul geometriei practice.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (III): Geometrie și experiență

Matematica se bucură, față de toate celelalte științe, de un prestigiu aparte, dintr-un anumit motiv: propo­zițiile ei sunt absolut sigure și neîndoielnice, în vreme ce propozițiile tuturor celorlalte științe sunt într-o anumită măsură discutabile și în permanent pericol de a fi răstur­nate de fapte nou descoperite. Cu toate acestea, cerce­tătorul dintr-un alt domeniu nu ar trebui să-l invidieze pe matematician dacă propozițiile lui s-ar raporta nu la obiecte ale realității, ci la cele ale simplei noastre închi­puiri.