Spiritualitate

Tezaur medical oriental (III): Tipuri de Constituții

În practică sunt folosite următoarele tipuri de Constituție:
– Constituția cu Yang super-abundent. Super-abundența Yang-ului produce Arșiță. Acest tip de Constituție este marcat de aspectul roșiatic al feței, voce sonoră, mâini și picioare calde, fecale uscate, urină ușor gălbuie, rezistență la frig, dar intoleranță la caniculă și puls puțin mai rapid. Afecțiunile acestui tip constituțional se manifestă ca sindrom ce poate fi divizat în continuare în tipuri specifice, în acord cu locul Arșiței în diferitele viscere, cum este Focul Inimii izbucnind în sus, hiper-activitatea Yang-ului Ficatului, Focul excesiv în inimă și în ficat etc.

Tezaur medical oriental (I): Principiile prevenirii

The Yin and Yang sign is wtitten in sand

Prevenirea înseamnă luarea măsurilor potrivite pentru a preîntâmpina apariția și dezvoltarea bolii. Prevenirea are prioritate asupra tratamentului. Înainte de instalarea bolii, este important să se ia măsuri pentru a evita suferința sau agravarea bolii, măsuri care sunt importante pentru protejarea și menținerea sănătății. Deși tratamentul corect și prompt poate elimina factorii patogeni, poate restaura capacitatea de apărare a corpului și vindeca pacientul, atacul oricărei boli deteriorează inevitabil capacitatea de apărare a corpului sau provoacă sechele.

Osho – Viața este aici și acum (IX): Iubirea vă dăruiește întotdeauna libertatea

– Iubirea permite celuilalt să facă tot ceea ce simte că trebuie să facă. Indiferent ce hotărăște el că îl va transpune într-o stare de beatitudine, alegerea îi aparține în întregime.
– Dacă iubiți persoana respectivă, îi respectați intimitatea. Nu vă amestecați în viața ei intimă. Nu încercați să impuneți nimic ființei sale interioare. Cerința fundamentală a vieții este următoarea: “Îl accept pe celălalt așa cum este”. Iubirea nu încearcă niciodată să-l schimbe pe celălalt în conformitate cu ideea pe care o avem despre el.

Osho – Viața este aici și acum (VIII): Puterea

– Singura legătură dintre putere și religie este aceea de a ascunde politica în spatele unor cuvinte frumoase.
– Este necesar să fie dezvăluite toate domeniile în care a intrat politica. Ea a pătruns pretutindeni, în toate relațiile, a contaminat întreaga viață și o contaminează continuu.
– Ambiția cultivată în fiecare este aceea de a deveni cineva, de a trebui să dovedești că nu ești o persoană obișnuită, ci una extraordinară. Oare de ce? Cui folosește? Scopul este evident: tu însuți devii foarte puternic, iar ceilalți ți se subordonează.
– Omenirea a fost castrată în diverse moduri, iar această castrare este un fenomen pur politic.

Osho – Viața este aici și acum (VII): Numele este iubire, însă ceea ce se întâmplă de fapt este politică

– Bărbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce într-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite să evolueze, astfel încât să rămână întotdeauna într-o stare de înapoiere. Libertatea femeii va însemna în același timp și libertatea bărbatului de a experimenta. Ca urmare, cred că mișcarea de eliberare nu va aparține exclusiv femeilor; ea este de fapt și a bărbatului; prin aceasta se vor elibera amândoi. Amândoi sunt înlănțuiți și sunt într-o permanentă luptă.

Osho – Viața este aici și acum (VI): Furia este întotdeauna un semn de slăbiciune

– Atunci când au loc cataclisme, devii conștient de realitate așa cum este ea. Este întotdeauna fragilă, fiecare este în pericol, numai că, în condiții obișnuite, ești cufundat într-un somn adânc, astfel încât nu vezi acest lucru. Continui să visezi, imaginându-ți lucruri frumoase pentru viitor, pentru zilele ce vor urma. Când pericolul este iminent, îți dai seama deodată că s-ar putea să nu mai existe niciun viitor, niciun mâine și că aceasta este singura clipă pe care o ai…

Osho – Viața este aici și acum (V): Cruzimea este o neînțelegere

Osho

– Cruzimea își face apariția în noi pentru că ne e frică de moarte. Nu vrem să murim, așa că, înainte ca altcineva să ne ucidă, vom încerca să ucidem noi. Și nu se știe cine te va ataca… În lumea animalelor, în lumea oamenilor, concurența este mereu prezentă, astfel încât oamenii atacă neîncetat, fără să-și pună problema pe cine atacă sau dacă respectiva ființă se pregătea într-adevăr să atace. Însă acest lucru nu se poate afla, așa că ocazia nu trebuie ratată. Iar atunci când ataci pe cineva, inima ta se împietrește, iar faptul de a ataca începe să-ți facă plăcere. Fenomenul poate fi observat în lumea animalâ, fiind cauzat de aceeași concurență pentru hrană, pentru putere.

Osho – Viața este aici și acum (IV): Fii doar tu însuți și va fi suficient

Osho

– Ești acceptat de soare, ești acceptat de lună, ești acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poți să-ți dorești mai mult? Ești acceptat de întregul univers. Bucură-te și savurează acest lucru!

Osho – Viața este aici și acum (III): Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior

– Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberație. Nu toți oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore, însă aceasta nu înseamnă că Rabindranath Tagore este superior pentru că nu poți fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred că fiecare reprezintă o manifestare unicâ. Trebuie deci să renunțăm la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate și inegalitate și să le înlocuim cu ideea nouă de unicitate. Într-adevăr, fiecare individ este unic. Privește doar cu mai multă iubire și vei vedea că fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu-l mai are nimeni altcineva.

– Fă pur și simplu doar ceea ce îți face maximă plăcere ție și celor din jurul tău. Fă ceva care să înalțe în tine un cântec și să creeze un ritm al celebrării în jurul tău. O astfel de viață o numesc religioasă. Ea nu se bazează pe principii, pe disciplină și nici pe legi. Ea se rezumă la o singură idee: aceea de a-ți trăi viața în mod inteligent.

– Obediența are o anumită simplitate; nesupunerea presupune o inteligență de ordin mai înalt. Orice idiot poate fi supus și, de fapt, numai idioții sunt supuși. Persoana inteligentă întreabă întotdeauna: “De ce? De ce trebuie să fac acest lucru? Până când nu voi cunoaște motivele și consecințele, nu mă voi implica în realizarea lui”. Numai așa devine cu adevărat răspunzătoare.

– Este imposibil pentru un sfânt să fie șmecher, în timp ce un șmecher poate fi sfânt.

– Omul nu a învățat încă să guste frumusețea singurătății. El caută mereu să se angajeze într-o relație, să fie cu cineva – cu un prieten, cu un părinte, cu o soție sau un soț, cu un copil… cu cineva. El a creat societăți, cluburi – Lyons Club, Rotary Club. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-și uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulțimi, încerci să uiți ceva, ceva de care îți amintești uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăiești singur. Orice efort de evitare a singurătății eșuează și va eșua deoarece este împotriva legilor fundamentale ale vieții. În fond, nu ai nevoie de un surogat care să te facă să-ți uiți singuratătea, trebuie doar să devii conștient de singurătatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simți este atât de frumos tocmai pentru că reprezintă eliberarea de mulțime, de turmă, de celălalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns să auzi cuvântul “singur”, că îți și amintești de o rană; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te rănește. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple. Cuvântul “singurătate” nu are același sens – de rană, de gol care trebuie umplut. Singurătate înseamnă pur și simplu împlinire. Ești un întreg, nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Încearcă deci să găsești centrul tău lăuntric în care ești totdeauna singur, în care singurătatea a fost întotdeauna perfectă. În viață, în moarte sau oriunde ai fi, ești mereu singur. Însă această singurătate este atât de plină – nu este niciun gol – atât de completă, atât de încărcată cu toate darurile vieții, cu toate frumusețile și binecuvântările existenței, încât imediat ce ai gustat din propria ta singurătate, durerea va dispărea. În locul ei se va naște un ritm nou, de o extraordinară blândețe, pace, fericire și binecuvântare. Aceasta nu înseamnă că un om care este centrat în singuratate nu își poate face prieteni; în realitate, numai o asemenea ființă poate avea prieteni deoarece pentru el prietenia nu mai reprezintă o nevoie, ci o împărtășire. Ființa umană are atât de mult, încât poate împărți cu alții.

– Facem cu toții parte din aceeași existență. Indiferent pe cine rănești, în cele din urmă, te rănești pe tine însuți. Poate că acum nu-ți dai seama de acest lucru, însă într-o bună zi vei înțelege și îți vei spune: “Dumnezeule! Acest lucru mi l-am facut cu mâna mea”. Ai rănit pe cineva, crezând că este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existența este una singură, este o unitate cosmică. Din această înțelegere se ivește non-violența.

– Când ești furios, te pedepsești pe tine însuți. Arzi. Îți distrugi inima și calitățile ei înalte și te umpli de ură. Omul este plin dacă este în armonie cu universul. Dacă nu este în armonie cu universul, atunci este gol, în întregime gol, iar din această stare de gol se naște dorința de a poseda. Această dorință de a poseda poate fi umplută cu bani, cu locuințe, cu mobilă, cu prieteni, cu orice, deoarece nu poți să trăiești în acest gol. Este îngrozitor. Este o viață de fantomă. Dacă ești gol și înăuntrul tău, este imposibil să trăiești.

Căile

– Pentru a avea senzația că interiorul tău este plin, există numai două căi. Poți să intri în deplină armonie cu universul… te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile și cu toate stelele. Aceasta este adevărata împlinire. Însă dacă nu faci acest lucru, și milioane de oameni nu-l fac, atunci singura cale este de a te umple cu tot felul de reziduuri. Dorința de a poseda înseamnă că simți pur și simplu o stare de gol, pe care vrei să o umpli cu orice, indiferent care ar fi respectivul lucru. Odată ce înțelegi acest lucru, dorința de a poseda dispare. Atunci apare dorința de a intra în comuniune cu tot ceea ce este, astfel încât tot acest gol interior să dispară.

– Întregul trecut al omenirii a pus un foarte mare preț pe sărăcie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogăție care i se poate întâmpla unui om. Ea conține toate celelalte bogății. Ea nu este împotriva nici unei alte bogății; ea este, pur și simplu, împotriva oricărui fel de sărăcie. Pe de o parte, oamenii respectă sărăcia, iar pe de altă parte, vă îndeamnă: “Ajutați-i pe cei săraci!”. Ciudat! Dacă sărăcia este atât de spirituală, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat în unul sărac. Ajutați-i pe bogați să devină săraci, astfel încât să fie spirituali. De ce să-i ajutăm pe săraci? Vreți să le distrugem spiritualitatea? A trăi în abundență este singurul lucru spiritual care există.

– Banii sunt un subiect dificil de abordat, din simplul motiv că nu am fost în stare să punem la punct un sistem financiar sănătos, în care banii să deservească întreaga omenire și nu să devină obiectul de manipulare al câtorva indivizi posesivi. Banii reprezintă un subiect dificil deoarece psihismul omului este plin de lăcomie. Astfel, banii nu reprezintă decât un mijloc de schimb, o modalitate perfect adecvată schimbului, nu există nimic rău în ei. Însă felul în care este pus la punct întregul sistem este complet greșit. Dacă nu ai bani, ești condamnat, întreaga ta viață este o catastrofă. Așa că toată viața încerci să câștigi bani, prin orice mijloace. Dacă ai bani, asta nu schimbă cu nimic lucrurile, dorești tot mai mult, iar această dorință nu mai are limite. În cele din urmă, ai atât de mulți bani – cu toate că nu sunt destui, nu sunt niciodată destui, sunt însă mai mulți decât ai altora – încât începi să te simți vinovat deoarece pentru a-i acumula ai folosit mijloace imorale, inumane, violente. I-ai exploatat pe ceilalți, le-ai supt sângele, ai fost un parazit. Acum ai acești bani, însă îți amintești de toate crimele pe care le-ai comis pentru a-i câștiga. Astfel, vor exista două categorii de ființe: prima – cele care încep să facă donații unor instituții caritabile pentru a se elibera de culpabilitate; a doua – cele care se simt atât de vinovate, încât fie înnebunesc, fie se sinucid. Existența lor este o continuă angoasă. Fiecare respirație devine din ce în ce mai grea și cel mai ciudat este că respectiva ființă a lucrat din greu, o viață întreagă, pentru a acumula acești bani, societatea fiind cea care sădește dorința, ambiția de a fi bogat, de a fi puternic. Iar banii aduc cu sine puterea; cu ei se poate cumpăra orice, în afară de acele câteva lucruri care sunt imposibil de cumpărat. Însă nimănui nu-i pasă de aceste lucruri. Meditația nu poate fi cumpărată, iubirea nu poate fi cumpărată, nici prietenia sau gratitudinea, însă nimănui nu-i pasă de ele.

– Priviți existența, cu întreaga ei abundență. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienți. Existența este, însă, abundentă – milioane și milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundență. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot – în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor…

– De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existența lor, în afara faptului că această abundență este în însăși firea existenței, această bogăție este însăși esența ei; existența nu crede în sărăcie.

– Eu nu văd lăcomia ca pe o dorință. Ea este în realitate o boală existențială. Nu ești în armonie cu întregul și numai această armonie cu întregul te poate vindeca. Pentru mine, lăcomia nu reprezintă o dorință, prin urmare nu trebuie să faceți nimic pentru a o înlătura. Trebuie să înțelegeți acel gol pe care încercați să-l umpleți și să vă puneți întrebarea: “De ce am această senzație de gol? Întreaga existență este atât de plină, de unde această stare de vid? Poate că m-am rătăcit. Nu mai merg în aceeași direcție. Nu mai aparțin existenței, aceasta este cauza stării de gol pe care o încerc”. Rămâneți deci în acest curent existențial, lăsați-vă în voia lui; apropiați-vă de existență în tăcere și în liniște, în meditație, și, într-o bună zi, veți vedea că sunteți foarte plini pe dinăuntru; este un preaplin din care se revarsă bucuria, beatitudinea, binecuvântarea. Aveți atât de mult, încât puteți să dăruiți întregii lumi, fără ca bogăția voastră să se epuizeze. În acea zi, veți fi pentru prima dată liberi de orice dorință de a poseda bani, mâncare, lucruri… sau orice altceva. Vei trăi însă liber de această dorință de a poseda, care nu poate fi satisfăcută, de această rană care nu poate fi lecuită; vei trăi firesc și vei găsi tot ce ai nevoie.

– Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorității sau a inferiorității. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie și din acest lucru nu rezultă nicio comparație. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înșiși așa cum sunt. În clipa în care te accepți așa cum ești, fără nicio comparație, orice inferioritate și orice superioritate dispar. În acceptarea totală de sine, vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viața.

– Și nu pot să-mi închipui o ființă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat să încerce, dar au eșuat lamentabil. (Va urma)

Osho – Viața este aici și acum (II): Riscă tot ce ai!

Osho

– Fii asemenea unui jucâtor! Riscă totul deoarece clipa următoare ar putea să nu mai vină, așa că de ce să-i pese? De ce să te intereseze?

– Trăiește intens, trăiește plin de bucurie. Trăiește fără teamă, trăiește fără să te simți vinovat. Trăiește fără să-ți fie frică de iad și fără să dorești raiul. Trăiește pur și simplu.

Osho – Viața este aici și acum (I): Cum să trăim

– Trăiește total, trăiește cu pasiune… În felul acesta, fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viață se transformă într-o înșiruire de clipe aurite. O astfel de ființă nu moare niciodată căci atingerea ei seamănă cu aceea a regelui Midas: orice atinge se preschimbă în aur.
– Această scurtă viață pe care o aveți poate fi transformată într-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XX): Concluziile

Teoria generală a relativității își are originea în încer­carea de a explica un fapt ce era cunoscut de pe vremea lui Galilei și Newton, dar care s-a sustras oricărei inter­pretări teoretice: inerția și greutatea unui corp, care sunt în sine două lucruri total distincte, se măsoară cu una și aceeași constantă – masa. Din această corespon­dență decurge că pe cale experimentală este imposibil să se descopere dacă un sistem de coordonate dat este accelerat sau dacă mișcarea sa este rectilinie și uniformă,

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XIX): Încercări

Prima încercare de a dura un fundament teoretic uni­form a constituit-o opera lui Newton. În sistemul său, totul se reduce la următoarele trei concepte: puncte mate­riale cu masă invariabilă; acțiune la distanță între orice pereche de puncte materiale; lege de mișcare pentru punctele materiale.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XVIII): Teoria relativității și particulele

Considerațiilor din capitolul precedent am dori să le adăugăm unele de alt gen, dar care se ridică, de asemenea, împotriva ideii că metodele introduse de mecanica cuantică ar fi apte de a oferi o bază utilă pentru întreaga fizică. În ecuația lui Schrodinger, timpul absolut, respectiv energia potenția­lă, joacă un rol decisiv, deși aceste două concepte au fost recunoscute de teoria relativității ca inadmisibile în prin­cipiu.

Albert Einstein – Cum văd eu lumea (XVII): Teoria cuantică și fundamentele fizicii

Fizicienii teoreticieni ai generației noastre speră în edificarea unei noi baze teoretice pentru fizică, în care se vor utiliza concepte fundamentale mult diferite de cele ale teoriei câmpului la care ne-am referit până acum. Aceasta datorită faptului că s-a dovedit necesar – pen­tru reprezentarea matematică a așa-ziselor fenomene cuantice – să se folosească abordări de un tip nou.