Spiritualitate

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (IX): Nebunia timpului psihologic

eckhart-tolleNu veţi mai avea nicio îndoială asupra faptului că timpul psihologic este o boală mentală, dacă îi veţi observa manifestările colective. Ele apar, de exemplu, sub forma ideologiilor, ca naţional-socialismul, comunismul sau orice fel de naţionalism, ori a sistemelor religioase rigide, care funcţionează bazându-se pe presupunerea implicită că binele cel mai mare se află în viitor şi, prin urmare, scopul atingerii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecţia mentală a viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce formă ar fi prezentată – fericire, împlinire, egalitate, eliberare etc. – va fi atinsă.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (VIII): Cheia dimensiunii spirituale

23tolle-600În situaţiile în care viaţ ne este ameninţată şi avem nevoie de o reacţie rapidă, trecerea de la timp la prezenţă se produce uneori de la sine. Personalitatea, care are un trecut şi un viitor, dispare momentan şi este înlocuită de o intensă prezenţă conştientă, foarte liniştită, dar în acelaşi timp foarte vigilentă. Răspunsul de care este nevoie vine din această stare de conştiinţă.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (VII): Originea fricii

tolle_altaNu frica este motivul pentru care nu vă băgaţi mâna în foc, ci faptul că ştiţi că vă veţi arde. Nu aveţi nevoie de frică pentru a evita pericolele întâmplătoare, ci doar de un minimum de inteligenţă şi bun-simţ. Pentru asemenea chestiuni practice, este utilă aplicarea lecţiilor învăţate în trecut. Când cineva vă ameninţă cu focul sau cu violenţa fizică, aţi putea avea un sentiment asemănător cu frica.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (VI): Spuneţi mereu „da” momentului prezent

tolleCe poate fi mai inutil decât să creaţi o rezistenţă internă faţă de un lucru care există deja? Ce poate fi mai nesănătos decât să te opui vieţii înseşi? Predaţi-vă în faţa a ceea ce există. Spuneţi „da” vieţii şi observaţi cum viaţa începe dintr-o dată să lucreze pentru şi nu împotriva dumneavoastră.
Prezentul este uneori inacceptabil, neplăcut sau groaznic.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (V): Reflectarea minţii în corp

tolle_99Dacă vreţi într-adevăr să vă cunoaşteţi mintea, corpul vă va oferi întotdeauna o reflectare autentică, aşa că fiţi atenţi la emoţie sau mai degrabă simţiţi-o în corp. Dacă între cele două există un conflict aparent, gândul va fi minciuna, iar emoţia va fi adevărul. Nu va reprezenta adevărul ultim despre cine sunteţi, ci adevărul relativ despre starea minţii dumneavoastră la momentul respectiv.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (IV): O nouă dimensiune a conştiinţei

tolleAtunci când ascultaţi un gând, conştientizaţi nu numai gândul, ci şi propria dumneavoastră prezenţă ca martor al gândului. În felul acesta, a apărut o nouă dimensiune a conştiinţei. În timp ce vă ascultaţi gândul, simţiţi o prezenţă conştientă – sinele dumneavoastră profund – ca şi cum s-ar afla dincolo de gând sau dedesubtul lui, orice ar însemna asta. Atunci, gândul îşi pierde puterea asupra dumneavoastră şi începe cu repeziciune să slăbească în intensitate, în forţă, pentru că nu mai continuaţi să încărcaţi mintea cu energie prin identificarea cu el. Acesta este începutul sfârşitului gândirii involuntare şi compulsive.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (III): Nu suntem totuna cu mintea noastră

eckhart-tolle-10-powerful-insightsCe este iluminarea? Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau, spuse străinul. Dar pe ce eşti aşezat?”. „Un gunoi, răspunse cerşetorul. E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu”. „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu, răspunse cerşetorul. Ce rost are? Nu e nimic în ea”.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (II): Cum a apărut această carte

tolleTrecutul nu-mi foloseşte prea mult şi rareori mă gândesc la el, cu toate acestea, aş vrea să vă spun pe scurt cum am ajuns să fiu învăţător spiritual.
Până la vârsta de 13 ani, am trăit într-o stare aproape continuă de anxietate, întreruptă de perioade de depresie suicidală. Acum am sentimentul că vorbesc despre o viaţă anterioară sau despre viaţa altei persoane. Într-o noapte, la puţin timp după ce împlinisem 29 de ani, m-am trezit cuprins de un sentiment de panică totală. Mă mai trezisem de nenumărate ori înainte cu acest sentiment, dar de data asta era mai intens ca niciodată.

Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (I)

Pe fondul unui cer albastru-azuriu, în anumite momente, razele portocalii ale soarelui la apus pot să ne ofere clipe de o asemenea frumuseţe, că ne surprindem absorbiţi pe moment, privind captivaţi. Splendoarea clipei ne uimeşte atât de mult, încât mintea noastră, aflată de obicei într-o activitate instinctivă neîntreruptă, se opreşte şi nu ne mai transportă în alt loc în afara lui „aici şi acum”. În acea lumină, pare să se deschidă o uşă spre o altă realitate, mereu prezentă şi totuşi rareori trăită.

Originea şi destinul omului, de Edgar Cayce

caycePeriodic, apare un om supărat complet pe schema de acceptare a lucrurilor. Ceea ce face sau spune el este o provocare pentru întregul nostru concept de „natural” şi „normal”, astfel fiind croit un nou drum prin jungla necunoscutului.
Sigmund Freud a spus odată că există trei etape în istoria unei mari descoperiri. Mai întâi, oponenţii spun că descoperitorul este nebun, mai târziu, că acesta nu este sănătos la minte, iar descoperirea nu este cu adevărat importantă, iar în cele din urmă, că descoperirea este importantă, însă nu oricine a înţeles în acel moment că este în regulă.

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă, de Deepak Chopra (V): Sinele

chopraPoate să fie manifestarea invizibilă şi delicată a spiritului la fel de reală ca trupurile noastre fizice? Lucrurile nu există în realitate doar datorită faptului că le poţi vedea şi atinge. Aceasta este o iluzie a simţurilor. O stâncă de granit este reală pentru că forţe invizibile menţin la un loc particule invizibile de energie. Nimeni nu a văzut forţa gravitaţiei sau curbarea spaţiului, totuşi exis­tenţa lor este mult mai sigură decât granitul – care se va fărâmiţa şi va înceta să existe cu miliarde de ani înainte ca forţa gravitaţiei să dispară.

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă, de Deepak Chopra (IV): Mânia

chopraCu toţii suntem de acord că mânia dă naştere la numeroase acţi­uni rele – nu mânia ca atare, ci mânia care a fost blocată; în cazul în care conştienţa ta este deschisă şi liberă, mânia se scurge prin ea. Aceasta se aplică atât la furia generată din interior, atunci când te simţi agresat, cât şi la mânia care vine din exterior, sub forma atacului. Ambele trebuie să plece în clipa în care şi-au îndeplinit misiunea.

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă, de Deepak Chopra (III): Dezvoltarea unui nou sistem de convingeri

chopraDezvoltarea unui nou sistem de convingeri este ca o campanie militară şi trebuie să luptaţi din două direcţii. Dacă afirmaţiile negative vă trezesc mânia sau un alt gen de rezistenţă, fiţi foarte atenţi, aţi atins un punct dureros. Dacă simţiţi cu adevărat că nu vă puteţi schimba când vi se spune că puteţi, vor apărea frustrarea, furia, autocompătimirea, defetismul, o mulţime de “copii vitregi”, care apar ca urmare a acceptării unei resemnări deznădăj­duite.

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă, de Deepak Chopra (II): Depresia

Deşi s-ar putea să nu se manifeste ca atare, depresia are la bază frica şi neliniştea. Depresia este durerea îndreptată împotriva sinelui. Privind expresia de pe feţele oamenilor deprimaţi, înţelegi cât de posomorâţi, retraşi, extenuaţi şi trişti se simt. Ei abordează viaţa cu pasivitate şi resemnare. Avem tendinţa să uităm acest lucru şi să tratăm de­presia – în special pe cea proprie – ca pe o slăbiciune;

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă, de Deepak Chopra (I): Anatomia fricii

chopraVictimele aflate în “zona zero” pe data de 11 septembrie 2001 au suferit cel mai mult, însă noi toţi am suferit într-un fel. Am simţit strânsoarea de gheaţă a fricii, chiar dacă, de fapt, pericolul fizic propriu nu a crescut semnificativ. Incertitudinea şi lipsa de siguranţă au devenit sentimente obişnuite şi, pentru mulţi, ele nu vor dispărea, cel puţin, nu complet.