Cum mai merg tranzacțiile cu terenuri agricole? Un leu pe metru!

Piața terenurilor agricole continuă să fie dinamică, deși nu mai are ritmul trepidant cu care ne obișnuise imediat după apariția Legii 17/2014. Prețurile, extrem de nervoase în urmă cu trei ani, au coborât până în 2016, după care au început să-și revină. În primele nouă luni ale acestui an, media a fost de un leu metrul pătrat.

Birocrația e cât toate zilele când vine vorba despre vânzări de teren agricol pentru că intervin prevederile unui act normativ a cărui utilitate este greu de dovedit. Este vorba despre Legea 17/2014, care reglementează vânzarea-cumpărarea pământului arabil din extravilan, având ca scop principal, chipurile, „asigurarea securității alimentare, protejarea intereselor naționale și exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național”.

În realitate, legea îi obligă pe vânzători să întocmească dosare destul de voluminoase, care se strâng la nivelul primăriilor și, ulterior, se expediază la Direcția pentru Agricultură a Județului (DAJ) și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Din capul locului, așadar, piața funciară se confruntă cu un obstacol deoarece fiecare anunț de vânzare trebuie afișat timp 30 de zile la primărie, răstimp în care se așteaptă oferte de la preemtori. Dosarele se referă doar la intenția de vânzare a suprafețelor arabile, astfel că instituțiile statului nu știu, în final, dacă s-au perfectat cu adevărat tranzacțiile și nici cine sunt cumpărătorii. Și atunci, oare cum or putea să vegheze la “interesul național”?

În acest context, de menționat că, din octombrie 2014 și până în decembrie 2015, în județul Vaslui, prețurile terenurilor arabile au variat între 1.000 și 15.000 de lei pe hectar, diferențele fiind date de zonele în care sunt amplasate terenurile, de accesul la drumuri și la rețele de irigații, de calitatea pământului, dar și, bineînțeles, de talentul negociatorilor. În 2016, prețurile s-au pus pe scăzut, pentru ca în acest an să-și revină cât de cât. Conform DAJ Vaslui, în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie, s-au depus 1.887 de oferte de vânzare, însumând o suprafață de 1.982,65 ha. În medie prețul cerut este de un leu/mp, excepțiile fiind reprezentate de un minim de 0,09 lei/mp și un maxim de 181 de lei! Prețurile  mai mari se înregistrează, de regulă, în cazul terenurilor situate pe raza municipiilor.

De teama „străinului cel rău”

Faptul că în ianuarie 2014 piața funciară s-a liberalizat complet, persoanele fizice străine primind dreptul să cumpere cât pământ vor, a dus la apariția legii cu pricina, aceasta fiind emisă în mai același an. Așadar, dacă chiar ar fi dorit, în răstimpul de peste patru luni, străinii puteau cumpăra fără opreliști întreaga țară…

N-a apărut, firește, vreo năvală de pe alte meleaguri. Străinii care chiar își propun să facă un business agricol la noi achiziționează, închiriază sau arendează teren prin societățile înmatriculate în România. Dar, dornice să arate că le pasă, autoritățile noastre au emis o lege care nu asigură cine știe ce protecție pământului românesc, dar de încurcat, încurcă pe toată lumea. Inițiativa i-a aparținut ministrului agriculturii de la acea vreme, Daniel Constantin, un personaj care s-a distins printr-o sumedenie de proiecte legislative încâlcite, dar și prin alte dandanale, comise inclusiv în județul nostru.

„E cea mai proastă lege!”, ne-au spus un primar care tocmai avea de semnat zece dosare privind oferte de vânzare a terenurilor, unde trebuia să iscălească fiecare pagină!

Și este vorba doar despre intenții de vânzare de parcele agricole, nimic mai mult. Rostul hârțogăraiei este de a se perfecta vânzarea într-un termen de 30 de zile, dacă vreunul dintre preemtori se arată interesat. În cazul în care vecinii, arendașii, coproprietarii (dacă există) sau statul – căci și el se numără printre preemtorii stabiliți de Legea 17/2014 – nu sunt curioși de ofertă, DAJ emite un aviz final, iar primăria îi eliberează vânzătorului o adeverință. Omul are apoi numai șase luni la dispoziție pentru a perfecta tranzacția. Dacă termenul se scurge fără să apară cumpărătorul, toată „distracția” se reia pe circuitul primărie – direcția agricolă și retur. O grămadă de funcționari fac o muncă uriașă, dar complet inutilă, puricând zeci de mii de dosare în fiecare județ al patriei.

Să ne gândim că județul nostru are 86 de primării, iar în fiecare dintre ele există funcționari – de regulă, referenții agricoli – care iau calea municipiului reședință pentru a transporta dosarele cu anunțuri de vânzări de parcele arabile. C-așa-i în tenis…

Leave a Reply