Don Miguel Ruiz – Arta de a iubi (XIX): Înțeleptul


Înțeleptul nu se mai folosește de toate imaginile pe care și le-a creat de-a lungul timpului, nu mai pretinde că este altcineva decât este în realitate. Se acceptă pe sine așa cum este, iar acceptarea de sine se traduce inclusiv prin acceptarea celor din jur așa cum sunt. Cel înțelept nu mai încearcă să-i schimbe pe ceilalți sau să le impună punctul lui de vedere. El respectă convingerile lor, așa cum sunt ele. Își acceptă corpul, cu toate instinctele lui. Nu este nimic rău în a avea un trup animalic. Toți oamenii sunt simultan și animale, iar animalele au instincte. Din cauza inteligenței lor, oamenii învață să-și reprime instinctele, nu mai ascultă de vocea inimii lor. De aceea, se opun corpului și îi reprimă nevoile, negând chiar că ele ar exista. Acest mod de viață este departe de a fi înțelept.
Înțeleptul își respectă corpul fizic, la fel cum își respectă mintea și sufletul. Viața lui este controlată de inimă, nu de minte. El nu-și mai pune singur piedici, nu-și mai refuză singur fericirea sau iubirea. Nu se mai simte vinovat de nimic, nu mai emite judecăți stupide despre sine sau despre cei din jur. Începând din clipa atingerii stării de înțelepciune, toate convingerile care conduc la nefericire, la luptă, care fac viața să fie atât de dificilă, dispar pur și simplu.
Renunțați la toate acele idei care vă fac să credeți că sunteți cine nu sunteți și fiți cel care sunteți cu adevărat. Abandonați-vă naturii dumneavoastră și nu veți mai cunoaște suferința. Când omul se abandonează adevăratului său eu, se abandonează în fața Vieții, în fața lui Dumnezeu. După abandonarea egoului, lupta dispare, dispare și rezistența, deci și suferința. Înțeleptul merge întotdeauna pe calea cea mai simplă, aceea de a fi el însuși. Suferința nu înseamnă altceva decât opunerea unei rezistențe în fața lui Dumnezeu. Cu cât veți opune mai multă rezistență, cu atât mai mult veți suferi. Este cât se poate de simplu.
Imaginați-vă că v-ați trezit brusc de sub magia Visului și că v-ați vindecat complet. Nu mai aveți niciun fel de răni, deci nici otravă emoțională. Imaginați-vă libertatea pe care o puteți experimenta. Oriunde v-ați duce, totul v-ar face să vă simțiți fericit. De ce? Pentru că o ființă umană sănătoasă nu se teme să-și exprime iubirea. Nu v-ar mai fi atunci teamă să trăiți, să iubiți. Imaginați-vă ce fel de viață ați putea avea, cum i-ați trata pe cei dragi dacă nu ați mai avea toate aceste răni infectate cu otravă emoțională.
Toate școlile misterelor care au existat vreodată au numit acest proces “trezire”. Este ca și cum te-ai trezi într-o bună zi și ai constata că nu mai ai niciun fel de răni emoționale. Când rănile de pe corpul emoțional dispar, limitările din mintea noastră dispar și ele, iar noi începem să vedem totul așa cum este, nu în funcție de un sistem de convingeri sau altul. Când își deschide în sfârșit ochii și constată că toate rănile emoționale i-au dispărut, omul devine un sceptic, dar nu în sensul amplificării importanței de sine; el nu le spune celorlalți cât de inteligent este el și nu-și bate joc de minciunile lor. Pur și simplu, pentru el Visul își pierde relevanța. El înțelege că Visul nu este adevărat. Când își deschide ochii și se trezește, totul devine evident pentru el.
Prin trezire, omul trece de frontiera dincolo de care nu mai există întoarcere și nu mai poate vedea lumea în același fel. El continuă să viseze căci visul nu poate fi evitat întrucât este principala funcție a minții, dar cel puțin știe că visează. Pornind de la această cunoaștere, se poate bucura de vis sau poate suferi. Totul depinde numai de el.
Trezirea poate fi asemănată cu participarea la o petrecere la care sunt mii de persoane, în care toată lumea este beată, cu excepția ta. Tu ești singura persoana trează de la petrecere. Marea majoritate a oamenilor văd lumea prin prisma propriilor răni emoționale, prin filtrul otrăvii care le înveninează mintea. Ei nu-și dau seama că trăiesc într-un vis al iadului, la fel cum un pește nu este conștient de faptul că trăiește în apă. Atunci când se trezește și constată că este singura persoană trează de la petrecere, înțeleptul se umple de compasiune pentru cei beți din jurul său căci știe că și el obișnuia să se îmbete înainte. El nu-i judecă pe oamenii care continuă să trăiască în iad căci și el a trăit acolo și știe ce înseamnă acest lucru.
După trezire, inima devine o expresie a Spiritului, a Iubirii, a Vieții. Trezirea este sinonimă cu conștientizarea faptului că tu ești Viața. Atunci când devii conștient de acest lucru, totul devine posibil pentru tine. Miracolele se petrec tot timpul în viața ta căci sunt realizate de inimă. Inima se află într-o comuniune directă cu sufletul, iar atunci când inima vorbește, chiar dacă mintea se opune, ceva se schimbă; o inimă poate trezi o altă inimă, iar iubirea adevărată devine astfel posibilă.
În India există o legendă despre Dumnezeu, Brahma, care spune că acesta se simțea foarte singur. Nimic în afara lui Brahma nu mai exista, așa că acesta era foarte plictisit. Brahma s-a decis să joace un joc, dar nu avea cu cine. De aceea, a creat o zeiță frumoasă, Maya, pentru a avea cu cine să se joace. Când Brahma i-a spus pentru ce a creat-o, Maya i-a răspuns: “Bine, îți propun un joc minunat, dar va trebui să faci ce-ți spun eu”. Brahma a fost de acord și, urmând instrucțiunile Mayei, a creat întregul univers: soarele și stelele, luna și planetele. Apoi a creat viața pe pământ: animalele, oceanele, atmosfera, totul.
Atunci, Maya i-a spus: “Ce frumoasă este această lume a iluziei pe care ai creat-o. Acum aș dori să creezi o specie de animal care să fie suficient de inteligent încât să poată aprecia creația ta”. Și astfel, Brahma l-a creat pe om. După ce și-a terminat creația, a întrebat-o pe Maya când va începe jocul. “O să-l începem chiar acum”, i-a răspuns ea, după care l-a luat pe Brahma și l-a tăiat în mii de bucățele minuscule. A așezat apoi câte o asemenea bucățică din Brahma în trupul fiecărui om și a spus: “Acum, jocul poate începe! Am să te fac să uiți cine ești, iar tu vei încerca să te redescoperi pe sine!”. Și astfel, Maya a creat Visul, iar Brahma continuă să încerce până astăzi să-și amintească cine este. Brahma se află în interiorul nostru, iar Maya este cea care ne împiedică să ne aducem aminte de acest lucru.
Când se trezește din Vis, omul redevine Brahma și își dă seama că este divin. El se uită însă la ceilalți, se recunoaște în ei pe sine și spune: “Bine, eu m-am trezit, dar ce se întâmplă cu ceilalți?”. Acum, el cunoaște trucul Mayei și le poate spune adevărul celor din jur, în speranța că și aceștia se vor trezi. Doi oameni treji la o petrecere se pot distra mult mai bine decât unul singur. Dacă mai apare unul, este și mai bine. Începeți așadar cu dumneavoastră. Ceilalți vor începe apoi și ei să se schimbe, până când toți participanții la petrecere se vor trezi.

Convingerile

Învățăturile din India, cele ale toltecilor, ale creștinilor, ale grecilor, ale tuturor culturilor din întreaga lume s-au născut din același adevăr. Toate vorbesc despre scânteia divină care există înăuntrul omului și despre necesitatea revelării lui Dumnezeu în sine. Toate vorbesc despre deschiderea completă a inimii și despre revelarea înțelepciunii. Vă puteți imagina cum ar arăta această lume, dacă toți oamenii și-ar deschide inimile și ar descoperi iubirea din ele? Orice om poate face acest lucru, mergând pe propria sa cale. Nu trebuie să urmați o cale bătătorită, ci să vă descoperiți pe dumneavoastră înșivă, să vă exprimați pe sine în propria dumneavoastră manieră. De aceea, viața este o artă. Cuvântul toltec înseamnă ”artist al spiritului”. Toltecii sunt cei care se exprimă cu inima, care manifestă iubirea necondiționată.
Dumneavoastră sunteți viu din cauza puterii lui Dumnezeu, care este puterea Vieții. Dumneavoastră sunteți acea forță care este Viața însăși, dar din cauza rațiunii și a minții, ați uitat cine sunteți cu adevărat. Este mai ușor să arunci întreaga responsabilitate asupra altcuiva, cum ar fi de pildă Dumnezeu, și să spui: “Dumnezeu este responsabil pentru tot ceea ce există. El mă va mântui”. Nu. Dumnezeu a venit și v-a spus – adresându-se Dumnezeului din interiorul dumneavoastră – să vă treziți, să faceți alegerea dreaptă, să aveți curajul să vă depășiți temerile și să le transformați, să nu vă mai temeți de iubire. Teama de iubire este una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor. De ce? Deoarece, în Visul Planetei, o inimă rănită înseamnă întotdeauna: “Bietul de mine”.
Poate că unii dintre dumneavoastră se întreabă: “Bine, dacă noi suntem într-adevăr Dumnezeu sau Viața, atunci de ce nu știm acest lucru?”. Pentru că așa am fost programați. Suntem învățați de mici: “Tu ești un om. Acestea sunt limitările tale”. După care ne limităm propriile posibilități în funcție de temerile noastre. Noi suntem ceea ce credem că suntem.
Oamenii sunt niște magicieni foarte puternici. Atunci când crezi ceva, te identifici cu ceea ce crezi și devii acel lucru. Acest act de magie este foarte puternic și devine posibil tocmai pentru că suntem Dumnezeu, Viața, Intenția. Noi avem puterea să fim ceea ce suntem, dar nu mintea rațională este cea care controlează această putere, ci convingerile noastre.
Totul se rezumă la convingeri. Existența noastră, viața noastră sunt guvernate de ceea ce credem. Sistemul de convingeri pe care ni l-am creat este precum o cutiuță în care ne-­am așezat singuri și din care nu mai putem scăpa pentru că nu credem că putem scăpa. Aceasta este situația în care ne aflăm. Oamenii își creează singuri propriile limitări. Ei sunt singurii care afirmă ce este și ce nu este posibil. Apoi, aceste limitări devin pentru ei realitatea deoarece ei cred în ele.
Profețiile toltecilor afirmă că urmează să apară o lume nouă, o umanitate nouă, în care oamenii își vor asuma responsabilitatea pentru convingerile lor, pentru viețile lor. A sosit timpul ca fiecare dintre dumneavoastră să devină propriul său guru. Nu trebuie să vă spună altcineva care este Voința lui Dumnezeu. A sosit timpul în care puteți sta față în față cu Dumnezeu, fără niciun intermediar. L-ați căutat pe Dumnezeu și l-ați descoperit în interiorul dumneavoastră. Acum, Dumnezeu nu mai este exterior omului.
Când descoperă că puterea numită Viață se află în interiorul lui, omul își acceptă propria divinitate, dar rămâne smerit căci el vede aceeași divinitate și în cei din jur. Dumnezeu poate fi foarte ușor înțeles căci totul este o manifestare a sa. Mai devreme sau mai târziu, corpul va muri, mintea se va dizolva, dar dumneavoastră nu veți dispărea. Dumneavoastră sunteți nemuritor, ați existat dintotdeauna, de miliarde de ani, sub diferite manifestări, căci dumneavoastră sunteți Viața, iar Viața nu poate muri. Dumneavoastră dați viață copacilor, fluturilor, peștilor, aerului, lunii și soarelui. Oriunde v-ați duce, sunteți deja acolo, așteptându-vă să sosiți.
Corpul dumneavoastră este un templu viu, în care trăiește Dumnezeu. La fel și mintea dumneavoastră. Dumnezeu trăiește în interiorul dumneavoastră sub forma Vieții. Dovada cea mai bună este faptul că trăiți – este Viața dumneavoastră. Chiar dacă în mintea dumneavoastră există încă deșeuri și otravă emoțională, Dumnezeu este și el prezent aici. Nu aveți nimic de făcut pentru a ajunge la Dumnezeu, pentru a trăi iluminarea, pentru a vă trezi. Nu există nimeni care vă poate conduce până la Dumnezeu. Cine afirmă contrariul este un mincinos căci dumneavoastră vă aflați deja acolo.
Nu există decât o singură ființă vie și, indiferent dacă doriți sau nu, dacă opuneți rezistență sau nu, dumneavoastră sunteți deja alături de Dumnezeu, fără niciun efort. Singurul lucru pe care îl puteți face totuși este să vă bucurați de propria dumneavoastră viață, să vă vindecați corpul emoțional, astfel încât să vă puteți reface viața pentru a împărtăși deschis iubirea dinăuntrul dumneavoastră.
Chiar dacă v-ar iubi întreaga lume, iubirea altora nu vă va face niciodată fericit. Singurul lucru care vă poate face fericit este iubirea dinăuntrul dumneavoastră. Aceasta este singura modalitate de iubire care contează, nu cea care vine din afara ființei dumneavoastră. Iubirea pentru ceilalți este jumătatea care vă aparține; cealaltă jumătate poate fi un copac, un câine sau un nor. Dumneavoastră sunteți o jumătate; cealaltă jumătate este ceea ce percepeți. Visătorul este o jumătate, visul este cealaltă jumătate.
Sunteți deja liber să iubiți. Dacă preferați să intrați într-o relație, iar partenerul joacă același joc, relația va deveni perfectă! Ea va ieși complet din sfera iadului, iar iubirea fiecăruia dintre voi va fi atât de mare, încât nu veți avea practic nevoie de iubirea celuilalt. Sunteți totuși de acord – prin propria voastră voință – să rămâneți împreună și să realizați ceva frumos. Veți crea atunci împreună visul raiului. (va urma)


Leave a Reply