Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XII): Orice acţiune este mai bună decât lipsa acţiunii


Dacă rămâneţi blocat, nu învăţaţi nimic. Frica vă împiedică să treceţi la fapte. Recunoaşteţi frica, observaţi-o, îndreptându-vă atenţia asupra ei, fiţi complet prezent. Aceasta va distruge legătura dintre frică şi gândirea dumneavoastră. Nu tăsaţi frica să vă inunde mintea. Folosiţi puterea momentului prezent. Frica nu o poate învinge. Dacă într-adevăr nu există niciun lucru pe care l-aţi putea face pentru a schimba starea de lucruri aici şi acum şi dacă nu puteţi ieşi din situaţie, atunci acceptaţi în totalitate să vă aflaţi aici şi acum, renunţând la orice rezistenţă interioară. Sinele fals şi nefericit, care iubeşte sentimentul de suferinţă, de ură, care adoră să-şi plângă de milă, nu va mai putea supravieţui. Această atitudine se numeşte abandonare. Abandonarea nu înseamnă slăbiciune. Ea implică o mare putere. Numai o persoană care s-a abandonat pe sine are acces la puterea spirituală. Abandonându-vă, obţineţi o eliberare interioară în raport cu situaţia. Atunci s-ar putea să constataţi că situaţia se schimbă fără să mai fie nevoie să faceţi vreun efort. Oricum, sunteţi liber.
Sau există un lucru pe care „ar trebui” să-l faceţi, dar pe care nu-l faceţi? Ridicaţi-vă şi faceţi acest lucru chiar acum. Ca alternativă, puteţi să vă acceptaţi pe deplin inactivitatea, lenea sau pasivitatea din acest moment, dacă aceasta este alegerea dumneavoastră. Trăiţi complet acest sentiment.
Savuraţi-l. Fiţi cât puteţi de leneş sau de inactiv. Dacă trăiţi conştient şi complet sentimentul, veţi scăpa curând de el. Sau poate nu. Oricum, nu mai există niciun conflict interior, rezistenţă sau negativism.
Sunteţi stresat? Sunteţi atât de ocupat să ajungeţi în viitor, încât prezentul este redus la un simplu mijloc de a ajunge acolo? Stresul este provocat de faptul că vă aflaţi „aici”, dar doriţi să fiţi „acolo” sau de faptul că vă aflaţi în prezent, dar căutaţi să trăiţi în viitor. Este o scindare care vă consumă interior foarte mult. A crea şi a trăi cu această sciziune interioară este o nebunie. Faptul că oricine altcineva face la fel nu înseamnă că este un lucru mai puţin nebunesc. Dacă trebuie, vă puteţi mişca mai repede, puteţi lucra mai repede sau chiar alerga, dar fără să vă proiectaţi în viitor şi fără să respingeţi prezentul. Când vă mişcaţi, munciţi, alergaţi, implicaţi-vă total în activitate. Bucuraţi-vă de fluxul de energie care circulă prin corp, de nivelul înalt de energie al acestui moment. Acum nu mai sunteţi stresat, nu vă mai rupeţi în două. Nu faceţi decât să vă mişcaţi, să alergaţi, să munciţi şi să vă bucuraţi de acest lucru. Sau puteţi renunţa la tot, aşezându-vă pe o bancă în parc. Dar când faceţi acest lucru, observaţi-vă mintea. Ar putea să spună: „Ar trebui să munceşti. Pierzi timpul”.

Observaţi-vă mintea. Zâmbiţi la atacurile ei

Trecutul ocupă mare parte din atenţia dumneavoastră? Vorbiţi şi vă gândiţi deseori la el, fie pozitiv, fie negativ? Vă gândiţi la lucrurile importante pe care le-aţi realizat, la aventurile, la experienţele dumneavoastră sau la rolul de victimă şi la lucrurile oribile care vi s-au întâmplat sau poate pe care le-aţi făcut dumneavoastră altei persoane? Gândurile vă trezesc un sentiment de culpabilitate, de mândrie, resentimente, furie, regret sau autocompătimire? În acest caz, nu numai că întreţineţi un fals sentiment de identitate, dar ajutaţi şi la accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului, creând o acumulare de trecut în psihicul dumneavoastră. Verificaţi pe cont propriu acest lucru la persoanele care au o tendinţă puternică de a rămâne agăţate de trecut.
Lăsaţi trecutul să moară în fiecare moment. Nu aveţi nevoie de el. Faceţi referire la el numai atunci când este relevant pentru prezent. Simţiţi puterea acestui moment şi plenitudinea Fiinţei. Faceţi-vă simţită prezenţa.
Sunteţi îngrijorat? Aveţi multe gânduri care încep prin „cum ar fi fost dacă…”? Înseamnă că v-aţi identificat cu mintea, care se proiectează într-o situaţie imaginară din viitor şi creează frica. Nu aveţi cum să rezolvaţi o asemenea situaţie pentru că ea nu există. Este o fantomă mentală. Puteţi pune capăt acestei nebunii care vă afectează sănătatea şi viaţa, pur şi simplu, acceptând ce se întâmplă în momentul prezent. Conştientizaţi-vă respiraţia. Simţiţi aerul intrând şi ieşind din corp. Simţiţi-vă câmpul energetic interior. În viaţa reală – spre deosebire de proiecţiile imaginare ale minţii – nu aţi fost nevoit să faceţi faţă decât momentului prezent. Întrebaţi-vă ce „problemă” aveţi acum, nu anul viitor, nu mâine sau peste cinci minute. Ce nu e în regulă cu momentul prezent? Puteţi întotdeauna să faceţi faţă prezentului, niciodată şi viitorului, şi nici nu sunteţi obligaţi să faceţi asta. Răspunsul, puterea, acţiunea corectă sau resursa vor fi aici când veţi avea nevoie de ele, nu înainte şi nici după aceea.

„Într-o zi, voi reuşi”

Obiectivul pe care vi l-aţi fixat v-a acaparat atât de mult atenţia, încât reduceţi momentul prezent la un simplu instrument pentru atingerea unui scop? Vă răpeşte bucuria a ceea ce faceţi? Aşteptaţi să începeţi să trăiţi? Dacă vă construiţi un astfel de tipar mental, indiferent de ceea ce veţi realiza sau veţi obţine, prezentul nu va fi niciodată destul de bun, viitorul va părea întotdeauna mai bun decât prezentul. O reţetă perfectă pentru insatisfacţie şi neîmplinire permanentă, nu sunteţi de acord?
Sunteţi de obicei o persoană care aşteaptă? Ce procent din viaţă vă petreceţi aşteptând? Eu numesc „aşteptare la scară mică”, de exemplu, coada de la oficiul poştal, un blocaj în trafic, coada de la aeroport, aşteptarea unei persoane la o întâlnire etc. „Aşteptarea la scară mare” este aşteptarea următorului concediu, a unui loc de muncă mai bun, a momentului când copiii vor creşte, a unei relaţii într-adevăr importante, a succesului, a securităţii financiare, a momentului când voi fi o persoană importantă sau când voi avea mai multe cunoştinţe. Nu de puţine ori, oarnenii îşi petrec toată viaţa aşteptând să înceapă să trăiască.
Aşteptarea este o dispoziţie mentală. În principiu, înseamnă să doreşti viitorul, să nu doreşti prezentul. Nu îţi doreşti ceea ce ai şi vrei ceea ce nu ai. Orice aşteptare creează în inconştient un conflict interior între a te afla aici şi acum, unde de fapt nu vreţi să vă aflaţi, şi viitorul proiectat, în care aţi dori să trăiţi. Acest lucru vă reduce foarte mult calitatea vieţii, făcându-vă să pierdeţi prezentul.
Nu este nimic rău în a te strădui să-ţi îmbunătăţeşti situaţia de viaţă. Bineînţeles că vă puteţi îmbunătăţi situaţia de viaţă, dar nu vă puteţi îmbunătăţi viaţa. Viaţa este factorul primar. Viaţa este Fiinţa dumneavoastră profundă. Ea este deja desăvârşită, completă, perfectă. Situaţia dumneavoastră de viaţă constă în circumstanţe şi experienţe personale. Nu este nimic rău în a-ţi fixa obiective şi a încerca să realizezi anumite lucruri. Greşeala constă în folosirea lor ca substitut pentru sentimentul vieţii, pentru Fiinţă.

Singurul punct de acces către acest sentiment este ACUM

Sunteţi ca un arhitect care nu acordă niciun fel de atenţie fundaţiei unei clădiri, dar investeşte o mulţime de timp în suprastructură. De exemplu, mulţi oameni aşteaptă prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectaţi, recunoaşteţi şi acceptaţi pe deplin realitatea prezentă, locul în care vă aflaţi, cine sunteţi, ce faceţi chiar acum, când acceptaţi pe deplin ceea ce aveţi, sunteţi recunoscător pentru ceea ce aveţi, recunoscător pentru ceea ce este, recunoscător pentru Fiinţă. Recunoştinţa pentru momentul prezent şi plenitudinea vieţii de acum este adevărata prosperitate. Ea nu poate veni în viitor. Apoi, în timp, această prosperitate se va manifesta în cazul dumneavoastră în diferite feluri.
Dacă nu sunteţi satisfăcut cu ceea ce aveţi sau sunteţi frustrat sau supărat din cauza lipsurilor din prezent, aceasta vă poate motiva să vă îmbogăţiţi, dar şi dacă veţi câştiga milioane, veţi continua să trăiţi starea prezentă de lipsă şi, în adâncul sufletului, veţi continua să vă simţiţi neîmplinit. Puteţi avea multe experienţe interesante pe care să le plătiţi cu bani, dar ele se vor încheia repede şi vă vor lăsa mereu cu un sentiment de gol interior şi cu nevoia unei gratificări fizice şi psihice suplimentare. Nu veţi trăi comuniunea cu Fiinţa şi nu veţi simţi plenitudinea vieţii de acum, singura prosperitate autentică.
Aşa că abandonaţi dorinţa ca stare mentală. Când vă surprindeţi alunecând în aşteptare, ieşiţi repede din ea. Reveniţi la momentul prezent. Trăiţi şi bucuraţi-vă de ceea ce trăiţi. Dacă sunteţi prezent, nu mai aveţi nevoie să aşteptaţi nimic. Aşa că data viitoare când cineva vă va spune „îmi pare rău că v-am făcut să aşteptaţi”, îi puteţi răspunde: „Nu face nimic. Nu am aşteptat. Am stat aici şi m-am simţit bine savurând bucuria de a fi eu însumi”.
Acestea sunt numai câteva strategii mentale obişnuite pentru negarea momentului prezent, care fac parte din starea normală de inconştienţă. Ele sunt uşor de trecut cu vederea tocmai pentru că sunt atât de bine fixate în obişnuinţele noastre, în modul nostru normal de a trăi: fundalul static al nemulţumirii perpetue. Dar cu cât exersaţi mai mult observarea stării mental-emoţionale interioare, cu atât vă va fi mai uşor să sesizaţi blocajul în trecut sau în viitor, adică momentul în care sunteţi inconştient, şi să vă treziţi din visul timpului în prezent. Dar aveţi grijă: sinele fals, nefericit, bazat pe identificarea cu mintea, trăieşte în timp. El ştie că momentul prezent este propria sa moarte şi prin urmare se simte foarte ameninţat de el. Va face tot ce poate pentru a vă smulge de aici. Va încerca să vă menţină in capcana timpului.

Scopul interior al călătoriei vieţii

Când vă aflaţi într-o călătorie, este, desigur, util să ştiţi care este destinaţia finală sau cel puţin direcţia generală de mişcare, dar nu uitaţi: în ultimă instanţă, singurul lucru real în călătoria dumneavoastră este pasul pe care îl faceţi în acest moment. Este singurul lucru care există. Drumul vieţii dumneavoastră are un scop exterior şi unul interior. Scopul exterior este atingerea ţelului sau a destinaţiei, realizarea obiectivelor pe care vi le-aţi propus, anumite performanţe, care, desigur, înseamnă viitorul. Dar dacă destinaţia dumneavoastră sau paşii pe care îi veţi face în viitor vă vor acapara atât de mult atenţia, încât să devină mai importanţi decât pasul pe care îl faceţi acum, atunci veţi rata complet scopul interior al acestei călătorii, care nu are nimic în comun cu locul spre care vă îndreptaţi sau cu ceea ce faceţi. Dimpotrivă, ţine foarte mult de felul în care acţionaţi. Nu are nimic de-a face cu viitorul, dar înseamnă totul pentru calitatea conştiinţei fiecărui moment. Scopul exterior se înscrie într-o dimensiune orizontală a spaţiului şi timpului, scopul interior urmăreşte o adâncime a Fiinţei dumneavoastră în dimensiunea verticală a atemporalului Acum.
Călătoria dumneavoastră exterioară poate presupune un milion de paşi, călătoria interioară are însă numai unul: pasul pe care îl faceţi chiar acum. Pe măsură ce deveniţi din ce în ce mai conştient de acest singur pas, veţi realiza că el cuprinde deja în sine toţi ceilalţi paşi, inclusiv destinaţia. Acest singur pas se transformă atunci într-o expresie a perfecţiunii, un act de o mare frumuseţe. El vă va aduce în Fiinţă, şi lumina Fiinţei va străluci prin el. Acesta este atât scopul, cât şi împlinirea călătoriei dumneavoastră interioare, călătoria în tine însuţi.
Este la fel de posibil să eşuaţi complet în scopul dumneavoastră exterior şi, în acelaşi timp, să înregistraţi un succes total în ce priveşte scopul interior. Se poate întâmpla şi invers, situaţie mai des întâlnită: bogăţie exterioară însoţită de sărăcie interioară sau „să fi câştigat lumea, dar să vă fi pierdut sufletul”, după cum a spus Isus. În ultimă instanţă, fiecare scop exterior este sortit „eşecului” mai devreme sau mai târziu, pur şi simplu pentru că este supus legii efemerului, ca toate lucrurile. Cu cât veţi realiza mai repede că scopul dumneavoastră exterior nu vă poate oferi o satisfacţie de durată, cu atât va fi mai bine. Când aţi perceput limitele scopului exterior, renunţaţi la aşteptarea nerealistă că acesta ar trebui să vă facă fericit şi puneţi-o în slujba scopului dumneavoastră interior.


Leave a Reply