Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XV): Prezenţa este unificare

Munca în grup poate fi utilă pentru intensificarea luminii prezenţei. Un grup de oameni reunit într-o stare de prezenţă generează un câmp colectiv de energie de o mare intensitate. Aceasta nu numai că sporeşte gradul de prezenţă al fiecărui membru, dar ajută şi la eliberarea conştiinţei umane colective din starea ei actuală de sclavă a minţii, ceea ce va face starea de prezenţă din ce în ce mai accesibilă indivizilor.
Totuşi, dacă nici măcar unul dintre membrii grupului nu este ferm înrădăcinat în starea de prezenţă pentru a putea menţine frecvenţa înaltă a energiei acestei stări, sinele fals poate să se reafirme uşor şi să saboteze eforturile grupului. Deşi exerciţiul în grup este de nepreţuit, nu este suficient şi nu trebuie să vă bazaţi doar pe el. Aşa cum nu trebuie să vă bazaţi pe un profesor sau pe un maestru, cu excepţia perioadei de tranziţie, când deprindeţi semnificaţia şi practica prezenţei.

Fiinţa este sinele dumneavoastră profund

Corpul poate deveni un punct de acces către lumea Fiinţei. Vă rog să nu mai încercaţi să înţelegeţi Fiinţa. Aţi avut deja străfulgerări semnificative ale Fiinţei, dar mintea va încerca mereu să încadreze totul într-o cutie pe care să pună o etichetă. Nu se poate face acest lucru, Nu poate deveni un obiect al cunoaşterii. În Fiinţă, subiectul şi obiectul sunt una.
Fiinţa poate fi simţită ca un eu mereu prezent, dincolo de nume şi formă. A simţi şi astfel a şti că sunteţi şi continuaţi să rămâneţi în această stare adânc înrădăcinată de iluminare este adevărul despre care Isus spune că vă va elibera. Vă va elibera de iluzia că nu sunteţi nimic mai mult decât corpul fizic şi mintea dumneavoastră Această „iluzie a sinelui”, cum o numeşte Buddha, este eroarea fundamentală. Vă va elibera de frică, în multiplele ei forme, o consecinţă inevitabilă a acestei iluzii – frica aceea care va fi agresorul dumneavoastră constant atâta timp cât sentimentul dumneavoastră de sine derivă numai din această formă efemeră şi vulnerabilă. Vă va elibera şi de păcat, care este suferinţa pe care v-o produceţi inconştient şi dumneavoastră, şi altora, atâta timp cât acest sentiment iluzoriu de identitate guvernează ceea ce gândiţi, spuneţi, faceţi.

Priviţi dincolo de cuvinte

De-a lungul secolelor, în jurul unor cuvinte, cum ar fi păcat, s-au acumulat multe puncte de vedere şi interpretări greşite din cauza înţelegerii greşite, a ignoranţei sau a dorinţei de a controla, dar ele conţin un sâmbure de adevăr. Dacă nu puteţi privi dincolo de aceste interpretări şi nu puteţi recunoaşte realitatea indicată de acest cuvânt, atunci nu-l folosiţi. Nu vă blocaţi la nivelul cuvintelor. Un cuvânt nu este mai mult decât un mijloc pentru atingerea unui scop. Este o abstracţie.
Ca un indicator, arată spre ceva care se află dincolo de el. Cuvântul miere nu este mierea însăşi. Puteţi studia şi vorbi despre miere cât doriţi, dar nu veţi şti într-adevăr ce este mierea până când nu o veţi gusta. După ce aţi gustat-o, cuvântul devine mai puţin important pentru dumneavoastră, nu veţi mai fi ataşat de el. La fel, puteţi vorbi sau vă puteţi gândi la Dumnezeu în permanenţă pentru tot restul vieţii, dar asta nu înseamnă că ştiţi ce este sau că aţi avut fie o străfulgerare a acestei realităţi pe care o indică cuvântul. Nu este mai mult decât un ataşament obsesiv faţă de un indicator, un idol mental.
Şi inversul este valabil: dacă, indiferent din ce motive, nu v-a plăcut cuvântul miere, este posibil ca această atitudine să vă facă să n-o gustaţi niciodată. Dacă aveţi o puternică aversiune pentru cuvântul Dumnezeu, care este o formă negativă de ataşament, este posibil să negaţi nu doar cuvântul, ci şi realitatea pe care o semnifică. Vă puteţi refuza singur posibilitatea de a trăi această realitate. Desigur, toate acestea sunt intrinsec legate de identificarea cu mintea.
Aşa că, dacă un cuvânt nu mai funcţionează pentru dumneavoastră, abandonaţi-l şi înlocuiţi-l cu unul care funcţionează. Dacă nu vă place cuvântul păcat, atunci numiţi-l inconştienţă sau nebunie, aşa vă veţi afla poate mai aproape de adevăr, de realitatea din spatele cuvântului, decât prin cuvântul păcat, care a fost folosit greşit atât de mult timp, şi veţi avea mai puţin loc pentru vinovăţie. Acum, nu vreau să vă jignesc, dar oare nu aparţineţi rasei umane care a omorât peste 100 de milioane de membri ai propriei specii numai în secolul XX?
Nu este o problemă de culpabilitate. Atâta timp cât sunteţi condus de o minte dominată de sinele fals, sunteţi parte din nebunia colectivă. Poate că nu aţi analizat prea atent condiţia umană dominată de mintea condusă de sinele fals. Deschideţi ochii şi priviţi frica, disperarea, lăcomia şi violenţa, care apar de peste tot. Observaţi cruzimea monstruoasă şi suferinţele, la o scară inimaginabilă, pe care oamenii le-au produs şi continuă să le producă atât membrilor propriei specii, cât şi celorlalte forme de viaţă de pe această planetă. Nu este nevoie să condamnaţi. Observaţi doar. Acesta este păcatul. Aceasta este nebunia. Aceasta este inconştienţa. La urma urmei, nu uitaţi să vă observaţi propria minte. Căutaţi acolo rădăcina nebuniei.

Descoperirea propriei realităţi invizibile şi indestructibile

Corpul pe care îl puteţi vedea şi atinge nu vă poate purta către Fiinţă. Dar acest corp vizibil şi tangibil este numai un înveliş exterior sau, mai curând, o percepţie limitată şi distorsionată a unei realităţi mai profunde. În starea dumneavoastră naturală de conectare cu Fiinţa, această realitate profundă poate fi simţită în fiecare moment sub forma unui corp interior invizibil, prezenţa vie din dumneavoastră Astfel că a-ţi „locui trupul” înseamnă a-ţi simţi trupul din interior, a simţi viaţa din acest corp şi, în felul acesta, a ajunge să afli că eşti mai mult decât forma exterioară.
Dar acesta este numai începutul unei călătorii interioare, care vă va duce din ce în ce mai departe, într-o lume cu multă linişte şi pace şi, în acelaşi timp, extrem de puternică şi vibrând de viaţă. La început, veţi avea doar străfulgerări ale acesteia, prin care veţi începe să realizaţi că nu sunteţi numai un fragment fără sens dintr-un univers străin, suspendat pentru o clipă între naştere şi moarte, căruia îi sunt permise numai câteva plăceri de scurtă durată, urmate de durere şi anihilarea finală. În spatele formei dumneavoastră exterioare, sunteţi conectat cu ceva atât de vast, incomensurabil şi sacru, încât nu poate fi conceput sau descris în cuvinte – şi totuşi vă vorbesc despre acest lucru acum. Vorbesc despre aceasta nu pentru a vă oferi ceva în care să credeţi, ci pentru a vă arăta cum puteţi să-l cunoaşteţi dumneavoastră înşivă.
Sunteţi rupt de Fiinţă atâta timp cât mintea dumneavoastră vă acaparează întreaga atenţie. Când se întâmplă acest lucru – şi se întâmplă permanent pentru majoritatea oamenilor – nu vă mai aflaţi în corpul dumneavoastră. Mintea vă absoarbe întreaga capacitate de conştientizare şi o transformă în creaţii ale minţii. Nu puteţi să vă opriţi din gândit. Gândirea compulsivă a devenit o boală colectivă. Întregul sentiment de identitate derivă din activităţile minţii. Identitatea care nu-şi mai are rădăcinile în Fiinţă devine o structură mentală vulnerabilă şi mereu nevoiaşă, ce creează frica drept emoţie subterană predominantă. Atunci, singurul lucru care contează lipseşte din viaţa dumneavoastră: conştiinţa sinelui profund – realitatea dumneavoastră invizibilă şi indestructibilă.
Pentru a deveni conştient de Fiinţă, trebuie să vă retrageţi conştiinţa din câmpul minţii. Aceasta este una dintre cele mai importante sarcini ale călătoriei dumneavoastră spirituale. Va elibera cantităţi uriaşe de conştiinţă, care mai înainte fuseseră prinse în capcana gândirii compulsive şi inutile. O modalitate foarte eficientă de a face acest lucru este să nu vă mai concentraţi asupra gândirii şi să vă îndreptaţi atenţia asupra corpului, unde Fiinţa poate fi simţită, în prima fază, sub forma unui câmp energetic invizibil, ce dă viaţă acelui lucru pe care îl percepeţi ca fiind corpul dumneavoastră fizic.

Conectarea cu corpul interior

Vă rog, încercaţi acest lucru acum. S-ar putea să vă fie mai uşor dacă închideţi ochii în timpul acestui exerciţiu. Mai târziu, când „prezenţa în corp” va deveni naturală şi uşoară, acest lucru nu va mai fi necesar. Îndreptaţi-vă atenţia asupra corpului. Simţiţi-l din interior. Este viu? Există viaţă în palmele, braţele, picioarele şi în tălpile dumneavoastră, în abdomen, în piept? Puteţi simţi câmpul energetic subtil care trece prin tot corpul şi dă o viaţă vibrantă fiecărui organ şi fiecărei celule în parte? Îl puteţi simţi simultan în toate părţile corpului ca pe un câmp energetic unic?
Continuaţi să vă concentraţi şi să vă simţiţi corpul interior câteva minute. Nu începeţi să vă gândiţi la el. Simţiti-l. Cu cât îi acordaţi mai multă atenţie, cu atât acest sentiment va fi mai clar şi mai puternic. Veţi simţi că fiecare celulă devine mai vie, iar dacă simţul dumneavoastră vizual este foarte dezvoltat, este posibil să vă vedeţi corpul devenind luminos. Deşi o astfel de imagine vă poate ajuta temporar, acordaţi mai multă atenţie sentimentului decât imaginii ce poate apărea. O imagine, indiferent cât de frumoasă sau de puterni­că ar fi, este deja definită ca formă, aşa că are o capacitate mai mică de penetrare în profunzime.
Simţirea corpului interior este lipsită de formă, de limite, este insondabilă. Puteţi oricând să pătrundeţi mai adânc în el. Dacă nu puteţi simţi prea multe în acest stadiu, fiţi atent la tot ceea ce reuşiţi să simţiţi. Pentru moment, este destul de bine. Concentraţi-vă asupra a ceea ce simţiţi. Corpul dumneavoastră se trezeşte la viaţă. Mai târziu, vom mai exersa. Acum, vă rog să deschideţi ochii, păstrându-vă o parte din atenţie concentrată asupra câmpului energetic interior al corpului chiar din momentul în care începeţi din nou să priviţi prin cameră. Corpul interior se află la graniţa dintre identitatea dumneavoastră ca formă şi identitatea ca esenţă, natura dumneavoastră adevărată. Nu pierdeţi niciodată contactul cu ea.

Leave a Reply