Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XVI): Transformarea prin intermediul corpului


De ce majoritatea religiilor au condamnat sau au negat corpul? Se pare că persoanele care doreau să evolueze spiritual au privit întotdeauna corpul ca pe un obstacol sau chiar ca pe un păcat. De ce atât de puţine dintre persoanele care căutau adevărul spiritual au ajuns într-adevăr la el?

La nivel corporal, oamenii se apropie foarte mult de animale. Toate funcţiile primare ale corpului – plăcerea, durerea, respiraţia, alimentaţia, defecaţia, somnul, dorinţa de a-şi găsi un partener şi de a procrea şi, desigur, naşterea şi moartea – le regăsim şi la animale. La mult timp după ce au decăzut din starea de graţie şi unificare în iluzie, oamenii s-au trezit brusc în ceea ce părea să fie un corp de animal şi au fost foarte tulburaţi de acest lucru. „Nu te minţi singur. Nu eşti decât un animal”. Acesta părea să fie adevărul crud. Dar era un adevăr prea greu de acceptat.

Adam şi Eva au văzut că erau goi şi au început să se teamă. Negarea inconştientă a naturii lor animalice s-a instalat foarte repede. Pericolul de a fi dominaţi de porniri instinctuale foarte puternice şi de a se întoarce la starea de inconştienţă completă era într-adevăr foarte real. Ruşinea şi tabuurile legate de anumite părţi ale corpului şi de funcţiile corporale, mai ales de sexualitate, şi-au făcut apariţia. Lumina conştiinţei lor nu era încă suficient de puternică pentru a se putea împrieteni cu natura lor animalică, pentru a-i permite acesteia să existe şi chiar pentru a se bucura de acest aspect al fiinţei lor, cu atât mai puţin pentru a pătrunde mai adânc în ea şi a descoperi acolo divinul ascuns, realitatea în iluzie. Aşa că au făcut ce era necesar să facă. Au început să se disocieze de corpul lor. Acum se vedeau ca având un corp, în loc să considere că sunt corpul lor.

Când au apărut religiile, această disociere a devenit şi mai pronunţată prin credinţa că „nu eşti corpul tău”. Nenumăraţi oameni din Est şi din Vest au încercat de-a lungul timpului să-l găsească pe Dumnezeu, să găsească mântuirea sau iluminarea prin negarea corpului. Acest fapt a luat forma negării sentimentului de plăcere şi, mai ales, a sexualităţii, sub forma postului şi a altor practici ascetice. Oamenii şi-au provocat chiar şi dureri în încercarea de a slăbi trupul şi a-l pedepsi, de vreme ce îl considerau păcătos. În creştinism, aceasta se numea mortificarea cărnii. Alţii au încercat să se elibereze de corp intrând în stări de transă sau căutând experienţe care să le permită decorporalizarea. Mulţi mai practică încă acest lucru. Chiar şi despre Buddha se spune că a practicat negarea corpului prin post şi prin forme extreme de ascetism timp de şase ani, dar nu a atins iluminarea până când nu a renunţat la aceste practici…

Fapt este că nimeni nu a ajuns la iluminare negându-şi corpul, luptând împotriva lui sau prin decorporalizare. Deşi o astfel de experienţă poate fi fascinantă şi vă poate oferi o imagine fugară despre starea de eliberare din forma materială, mereu veţi fi nevoiţi ca în final să vă întoarceţi în corp, unde are loc transformarea esenţială. Transformarea se produce prin corp, nu în afara lui. Acesta este motivul pentru care niciun maestru autentic nu a susţinut vreodată lupta împotriva cor­pului sau părăsirea acestuia, deşi discipolii lor, axaţi pe minte, au făcut-o deseori.

Din vechile învăţături despre trup au supravieţuit numai anumite fragmente, de exemplu, afirmaţia lui Isus potrivit căreia „tot trupul vostru se va umple de lumină”; ele au mai supravieţuit şi ca mituri, cum ar fi credinţa că Isus nu şi-a părăsit niciodată corpul, ci a rămas una cu el şi s-a ridicat la „ceruri” cu el. Până în ziua de azi, aproape nimeni nu a înţeles aceste fragmente sau sensul secret al anumitor mituri, iar credinţa că „nu suntem corpul nostru” a continuat să fie universală, ducând la negarea corpului şi la încercarea de a scăpa de el. Astfel, nenumăraţi oameni care au încercat să găsească adevărul au fost împiedicaţi să atingă împlinirea spirituală şi să afle „calea”.

Este posibilă recuperarea învăţăturilor pierdute despre semnificaţia corpului sau reconstruirea lor din fragmentele existente încă? Nu este nevoie să facem asta. Toate învăţăturile spirituale provin din aceeaşi Sursă. În acest sens, există şi a existat întotdeauna un singur maestru, care se manifestă sub mai multe forme diferite. Eu sunt acel maestru şi veţi fi şi dumneavoastră după ce veţi reuşi să accedeţi la Sursa interioară, iar calea către aceasta o reprezintă corpul interior. Deşi toate învăţăturile spirituale provin din aceeaşi Sursă, după ce ele sunt exprimate în cuvinte şi scrise, nu mai reprezintă decât o colecţie de cuvinte – şi un cuvânt nu este decât un indicator, aşa cum am spus mai devreme. Toate aceste învăţături sunt indicatoare care arată drumul înapoi către Sursă.

Am vorbit deja despre Adevărul ascuns în corpul dumneavoastră, dar voi rezuma încă o dată învăţăturile pierdute ale vechilor maeştri, chiar dacă avem aici un alt indicator. Vă rog să vă străduiţi să vă simţiţi corpul interior în timp ce citiţi sau ascultaţi.

Rugăciune pentru corp

Ceea ce percepeţi ca pe o structură fizică densă, numită corp, supusă bolilor, îmbătrânirii şi morţii, nu este ceva real în ultimă instanţă, nu sunteţi dumneavoastră Este o percepţie greşită a realităţii dumneavoastră esenţiale, aflată dincolo de naştere şi de moarte, şi se datorează limitărilor minţii noastre, care, pierzând contactul cu Fiinţa, creează corpul ca dovadă a credinţei sale iluzorii în separare şi pentru a-şi justifica starea de frică. Dar nu întoarceţi spatele corpului, pentru că în acest simbol al efe­merului, al limitării şi al morţii, pe care îl percepeţi ca fiind creaţia iluzorie a minţii dumneavoastră, se află ascunsă splendoarea realităţii esenţiale şi nemuritoare. Nu vă îndreptaţi atenţia în altă parte în căutarea Adevărului, pentru că el nu poate fi găsit în altă parte decât în corp.

Nu luptaţi împotriva corpului, pentru că astfel luptaţi împotriva propriei realităţi. Sunteţi corpul dumneavoastră Corpul pe care îl puteţi vedea şi atinge este numai un voal subţire şi iluzoriu. În spatele lui se află corpul interior invizibil, poarta către Fiinţă, către Viaţa Nemanifestă. Prin intermediul corpului interior sunteţi conectat inseparabil cu această Viaţă Unică nemanifestă – nenăscută, nemuritoare, etern prezentă. Prin corpul interior sunteţi una cu Dumnezeu pentru totdeauna.

Rădăcini interioare adânci

Cheia pentru a avea rădăcini interioare adânci este de a ne afla mereu în legătură cu corpul nostru interior, a-l simţi în orice moment. Acest sentiment se va adânci rapid şi vă va transforma viaţa. Cu cât vă conştientizaţi mai mult corpul interior, cu atât frecvenţa sa vibratorie va fi mai înaltă, ca o lumină ce devine mai intensă pe măsură ce întoarceţi mai mult comutatorul şi măriţi alimentarea cu electricitate. La acest nivel superior de energie, negativismul nu poate să vă mai afecteze şi tindeţi să atrageţi noi situaţii care să reflecte această frecvenţă superioară.

Dacă vă menţineţi atenţia asupra corpului cât mai mult posibil, veţi rămâne ancorat în clipa de faţă. Nu vă veţi pierde în lumea exterioară şi nici în propria minte. Gândurile şi emoţiile, temerile şi dorinţele vor continua să existe într-o anumită măsură, dar nu vor mai prelua controlul.

Vă rog să analizaţi încotro este îndreptată atenţia dumneavoastră în acest moment. Mă ascultaţi pe mine sau citiţi aceste cuvinte. Acesta este punctul în care se concentrează atenţia dumneavoastră De asemenea, sunteţi conştient periferic de alţi oameni, de mediul ambiant şamd. Mai mult, poate că, în timp ce citiţi sau ascultaţi cuvintele mele, există şi o oarecare activitate mentală legată de conţinutul lor, vreun comentariu mental. Şi totuşi, nu este nevoie ca vreuna dintre acestea să vă absoarbă toată atenţia. Încercaţi ca în acelaşi timp să intraţi în contact cu corpul dumneavoastră interior. Păstraţi-vă o parte din atenţie îndreptată spre interior. Nu o lăsaţi să se concentreze toată în exterior. Simţiţi-vă corpul din interior, ca pe un câmp energetic unic. Este ca şi cum aţi asculta sau citi cu întreg corpul. Faceţi acest exerciţiu în zilele şi săptămânile următoare. Nu vă cedaţi întreaga atenţie minţii şi lumii exterioare. Încercaţi neapărat să vă concentraţi asupra a ceea ce faceţi, dar simţiţi-vă corpul interior ori de câte ori este posibil. Rămâneţi înrădăcinat în el. Apoi observaţi felul în care acest lucru vă schimbă starea de conştiinţă şi calitatea performanţei în activitate.

De câte ori aşteptaţi ceva, oriunde v-aţi afla, folosiţi acest timp pentru a vă simţi corpul interior. Astfel, aglomerările de trafic şi cozile vor deveni foarte agreabile. În loc să vă proiectaţi mental în afara Clipei de acum, pătrundeţi mai adânc în prezent, intrând mai adânc în corpul dumneavoastră

Arta intuirii corpului interior se va transforma într-un mod de viaţă total diferit, într-o stare de permanentă conectare cu Fiinţa şi va adăuga vieţii dumneavoastră o profunzime pe care nu aţi mai cunoscut-o până acum. Este uşor să rămâi prezent ca observator al minţii proprii când eşti profund înrădăcinat în corpul tău. Indiferent ce se întâmplă în exterior, nimic nu te mai poate tulbura.

Atâta vreme cât nu veţi fi prezent – iar locuirea corpului este mereu un aspect esenţial al acestei stări – veţi continua să fiţi condus de minte. Scenariul înscris în mintea dumneavoastră, pe care l-aţi învăţat cu mult timp în urmă, condiţionarea propriei minţi, vă va dicta gândirea şi comportamentul. Poate că vă veţi elibera de ea pentru scurte intervale de timp, dar eliberarea va fi rareori de lungă durată. Acest lucru este adevărat mai ales atunci când ceva „merge prost” sau atunci când suferiţi o pierdere sau aveţi o supărare. Reacţia dumneavoastră condiţionată va fi involuntară, automată şi predictibilă, alimentată de unica emoţie fundamentală afectată la baza stării de identificare cu mintea: frica.

Aşa că, atunci când vor apărea astfel de obstacole, pentru că apar întotdeauna, faceţi-vă un obicei din a intra imediat în trup, concentrându-vă cât puteţi de mult asupra câmpului energetic intern al corpului. Nu este nevoie să dureze mult, doar câteva secunde. Dar trebuie să faceţi asta chiar în momentul în care vă confruntaţi cu obstacolul. Orice amânare va permite apariţia unei reacţii mental-emoţionale ce poate prelua controlul. Când vă concentraţi asupra interiorului şi vă simţiţi corpul interior, deveniţi imediat calm şi prezent, pentru că vă retrageţi conştiinţa din minte. Dacă în această situaţie este nevoie de un răspuns, acesta va apărea de la nivelul profund la care vă aflaţi. Aşa cum Soarele este infinit mai strălucitor decât flacăra lumânării, tot aşa există infinit mai multă inteligenţă în Fiinţă decât în mintea dumneavoastră

Atâta timp cât vă aflaţi într-un contact conştient cu corpul interior, sunteţi ca un copac adânc înrădăcinat în pământ sau ca o clădire cu o fundaţie adâncă şi solidă. Ultima analogie a fost folosită de Isus în parabola greşit înţeleasă a celor doi oameni care construiau o casă. Unul dintre cei doi oameni o construieşte pe nisip, fără fundaţie, iar când vin furtunile şi inundaţiile, casa este luată de ape. Celălalt sapă adânc, până când ajunge la stâncă, şi apoi îşi construieşte casa, pe care apele revărsate nu o pot muta din loc. (va urma)


Leave a Reply