Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XVII): Înainte de a intra în corp, iartă!

Unele emoţii sunt uşor de identificat: furie, frică, durere şamd. Altele pot fi mai greu de etichetat – sentimente vagi de disconfort, greutate sau constrângere, la jumătatea drumului între o emoţie şi o senzaţie fizică. În orice caz, ceea ce contează nu este dacă puteţi sau nu să-i ataşaţi o etichetă mentală, ci dacă puteţi aduce sentimentul cât mai mult în conştiinţă. Atenţia este cheia transformării, iar o atenţie totală implică, de asemenea, acceptarea. Atenţia este ca o rază de lumină – puterea concentrată a conştiinţei care transformă totul în ea însăşi.
Într-un organism complet funcţional, o emoţie are o durată de viaţă foarte scurtă. Este ca un val sau ca o undă de moment la suprafaţa Fiinţei. Când nu sunteţi în corpul dumneavoastră, o emoţie poate supravieţui în dumneavoastră timp de zile ori săptămâni întregi sau se poate alătura altor emoţii cu o frec­venţă similară, care, după ce au apărut, au format corpul-durere, un parazit ce poate trăi în interiorul dumneavoastră ani la rând, alimentându-se cu energia dumneavoastră, conducând la boli fizice şi făcându-vă nefericit.
Concentraţi-vă, aşadar, atenţia asupra simţirii emoţiei şi verificaţi dacă mintea nu s-a ataşat cumva de un tipar de suferinţă, ca, de exemplu, învinovăţirea, autocompătimirea sau resentimentele, toate acestea alimentând emoţia. Dacă este aşa înseamnă că încă nu aţi iertat. Lipsa iertării vizează deseori o altă persoană sau chiar pe dumneavoastră, dar poate viza la fel de bine o situaţie sau o stare de fapt – trecută, prezentă sau viitoare – pe care mintea refuză să o accepte. Da, lipsa iertării se poate manifesta chiar şi cu privire la viitor. Aceasta denotă refuzul minţii de a accepta incertitudinea, de a accepta că viitorul se află, în ultimă instanţă, în afara controlului ei. Iertarea înseamnă abandonarea nemulţumirilor şi, astfel, renunţarea la durere. Ea se produce de la sine după ce realizaţi că pretenţiile dumneavoastră nu fac decât să întărească un fals sentiment de sine. Iertarea înseamnă să nu mai opunem rezistenţă vieţii, să-i permitem să trăiască prin noi. Alternativele sunt durerea şi suferinţa, o restrângere a fluxului de energie vitală şi, în multe cazuri, îmbolnăvirea fizică.
În momentul în care iertaţi cu adevărat, vă retrageţi puterea de sub dominaţia minţii. Risipa iertării este chiar natura minţii, aşa cum sinele fals, construit de minte, nu poate supravieţui fără luptă şi conflict. Mintea nu poate ierta. Numai dumneavoastră puteţi. Deveniţi prezent, intraţi în corpul dumneavoastră, simţiţi pacea şi liniştea: vibrantă revărsare de Fiinţă. De aceea Isus a spus: „Înainte de a intra în templu, iertaţi”.

Legătura cu nemanifestul

Prezenţa este conştiinţă pură, conştiinţă care a fost retrasă din minte, din lumea formei. Corpul interior este legătura dumneavoastră cu Nemanifestul, iar în cele mai profunde aspecte ale sale chiar este Nemanifestul: Sursa din care se revarsă conştiinţa, aşa cum lumina se revarsă de la Soare. Conştiinţa corpului interior este amintirea conştientizată a originii sale şi întoarcerea la Sursă.
Nemanifestul este acelaşi lucru cu Viaţa. Cuvântul Nemanifest încearcă, printr-o definire negativă, să exprime ceea ce nu poate fi spus, gândit sau imaginat. Indică ceea ce este spunând ceea ce nu este. Fiinţa, pe de altă parte, este un termen pozitiv. Vă rog să nu vă ataşaţi de niciunul dintre aceste cuvinte şi nu începeţi să credeţi în ele. Nu sunt mai mult decât simple indicatoare.
Ceea ce simţiţi vă va conduce mai aproape decât gândirea de cel care sunteţi cu adevărat. Nu pot să vă spun nimic ce să nu cunoaşteţi deja în adâncul sufletului. Ajungând la un anumit stadiu de conectare interioară, recunoaşteţi adevărul, când îl auziţi. Dacă nu aţi ajuns încă la acest stadiu, practicarea conştientizării corpului va produce profunzimea necesară.

Încetinirea procesului de îmbătrânire

Între timp, conştiinţa corpului interior aduce o serie de beneficii în plan fizic. Unul dintre acestea este o reducere semnificativă a procesului de îmbătrânire a corpului fizic. În timp ce corpul exterior pare să îmbătrânească în mod obişnuit şi să se ofilească destul de repede, corpul interior nu se schimbă în timp; puteţi doar să-l simţiţi mai bine şi să pătrundeţi în el mai profund. Dacă acum aveţi 20 de ani, câmpul energetic al corpului interior va fi simţit la fel şi la 80 de ani. Vivacitatea lui va fi la fel de vibrantă.
Imediat ce starea dumneavoastră obişnuită nu mai înseamnă existenţă în afara corpului, prins în capcana minţii, ci existenţă în corp şi prezenţă „aici şi acum”, corpul dumneavoastră fizic se va simţi mai uşor, mai curat şi mai viu. Pe măsură ce în corp există mai multă conştiinţă, structura sa moleculară devine mai puţin densă. Mai multă conştiinţă înseamnă reducerea iluziei materialităţii.
Când vă identificaţi mai mult cu corpul interior atemporal decât cu corpul exterior, când prezenţa devine modul dumneavoastră normal de conştiinţă, iar trecutul şi viitorul nu vă mai domină atenţia, nu mai acumulaţi timp în psihicul dumneavoastră şi în celulele corpului. Acumularea timpului ca povară psihologică a trecutului şi a viitorului reduce foarte mult capacitatea celulelor de a se reînnoi. Aşa că, dacă vă locuiţi corpul interior, corpul exterior va îmbătrâni mult mai încet; chiar şi atunci când aceasta se va întâmpla, esenţa dumneavoastră atemporală îşi va transmite strălucirea prin intermediul formei exterioare şi nu veţi da impresia unei persoane bătrâne.

Fortificarea sistemului imunitar

Atunci când veţi începe să vă locuiţi corpul, veţi observa alt beneficiu al acestei practici, vizibil în lumea fizică, şi anume o fortificare considerabilă a sistemului imunitar. Cu cât aduceţi mai multă conştiinţă în corp, cu atât sistemul imunitar devine mai puternic. Este ca şi cum fiecare celulă se tre­zeşte şi se bucură. Corpul iubeşte atenţia acordată. Este şi o puternică formă de autovindecare. Cele mai multe boli se strecoară pe nesimţite înăuntru atunci când nu sunteţi prezent în corp. Dacă stăpânul nu este acasă, aici se instalează tot felul de caractere dubioase. Când vă locuiţi corpul, oricărui oaspete nedorit îi va fi greu să pătrundă acolo.
Dar nu se fortifică doar sistemul imunitar fizic; şi sistemul imunitar psihic devine mai puternic. Acesta din urmă vă protejează de câmpurile energetice mental-emoţionale negative ale altor persoane, care sunt de altfel extrem de contagioase. Locuirea corpului nu vă protejează prin ridicarea unui scut, ci prin ridicarea frecvenţei vibratorii a întregului câmp energetic, astfel încât orice lucru care vibrează la o frecvenţă mai mică, de exemplu, frica, furia, depresia şamd, există acum în ceea ce este de fapt o ordine diferită a realităţii. Toate acestea nu mai pătrund în câmpul conştiinţei dumneavoastră, iar, dacă se întâmplă asta, nu mai trebuie să le opuneţi niciun fel de rezistenţă, pen­tru că trec fără să lase urme. Vă rog să nu acceptaţi şi nici să respingeţi din start ceea ce vă spun. Testaţi informaţiile.
Există o tehnică simplă, dar foarte puternică de meditaţie pentru autovindecare, pe care o puteţi practica ori de câte ori simţiţi nevoia să vă fortificaţi sistemul imunitar. Este extrem de eficientă atât dacă o folosiţi chiar de la primele simptome ale bolii, cât şi în cazul bolilor care s-au instalat deja, cu condiţia să o folosiţi frecvent şi concentrându-vă intens. Ea va contracara orice întrerupere în câmpul dumneavoastră energetic, produsă de o formă sau alta de negativism. Totuşi, nu este un substitut pentru practica permanentă a prezenţei în corp; altfel, efectul său va fi doar temporar. Iată despre ce este vorba.
Când aveţi câteva minute libere, mai ales seara la culcare şi dimineaţa la trezire, înainte de a vă ridica din pat, „inundaţi-vă” corpul cu conştiinţă. Închideţi ochii. Staţi întins pe spate. Alegeţi diferite părţi ale corpului asupra cărora la început vă veţi concentra foarte puţin timp: palmele, tălpile, braţele, picioarele, abdomenul, pieptul, capul şamd. Simţiţi energia vieţii din interiorul acestor părţi cât puteţi de intens. Rămâneţi concentrat asupra fiecărei părţi timp de 15 secunde. Apoi lăsaţi-vă atenţia să traverseze corpul, ca un val, de câteva ori, de la picioare spre cap şi invers. Această traversare nu trebuie să dureze mai mult de un minut. După aceea, simţiţi-vă corpul interior în întregime, ca pe un câmp energetic unic. Păstraţi acest sentiment timp de câteva minute. În tot acest timp, fiţi prezent cu intensitate în fiecare celulă a corpului. Nu vă îngrijoraţi dacă mintea reuşeşte ocazional să vă atragă atenţia în afara corpului, pierzându-vă astfel în gânduri. Imediat ce aţi observat că se întâmplă acest lucru, întoarceţi-vă atenţia asupra corpului interior.

Lăsaţi respiraţia să vă conducă prin corp

Dacă la un moment dat descoperiţi că vă este greu să intraţi în legătură cu corpul interior, este mai uşor să începeţi prin a vă concentra asupra respiraţiei. Respiraţia conştientă, care este de altfel o meditaţie foarte puternică, vă va aduce treptat în contact cu corpul. Urmăriţi-vă respiraţia cu atenţie, în timp ce aerul intră şi iese din corp. Inhalaţi, simţiţi cum abdomenul se dilată şi se contractă uşor, la fiecare inspiraţie şi expiraţie.
Dacă vă este mai uşor să vizualizaţi, închideţi ochii şi imaginaţi-vă scăldat în lumină sau scufundat într-o substanţă luminoasă – o mare de conştiinţă. Apoi inspiraţi această lumină. Simţiţi cum această substanţă luminoasă vă umple corpul, făcându-l şi pe el luminos. Apoi, treptat, concentraţi-vă mai mult asupra a ceea ce simţiţi. Acum sunteţi în corp. Nu vă ataşaţi de nicio imagine vizuală.

Folosirea creativă a minţii

Dacă aveţi nevoie să vă folosiţi mintea pentru un scop anume, folosiţi-o în conjuncţie cu corpul interior. Numai dacă veţi reuşi să fiţi conştient fără a avea gânduri, vă veţi putea folosi mintea în mod creativ, iar cea mai uşoară cale de a intra în această stare este prin corp. Ori de câte ori aveţi nevoie de un răspuns, de o soluţie sau de o idee creativă, încetaţi să gândiţi pentru un moment, îndreptându-vă atenţia asupra câmpului energetic interior. Conştientizaţi calmul. Când vă reluaţi şirul gândurilor, ele vor fi proaspete şi creative. În orice activitate mentală, obişnuiţi-vă să oscilaţi la fiecare câteva minute între gândire şi un mod de ascultare interioară, un calm interior. Am putea spune: nu gândiţi doar cu mintea, gândiţi şi cu corpul. (va urma)

Leave a Reply