Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XVIII): Arta de a asculta

Când ascultaţi o altă persoană, nu o ascultaţi doar cu mintea, ascultaţi-o cu tot corpul. Simţiţi câmpul energetic al corpului dumneavoastră interior în timp ce o ascultaţi. Acest sentiment deviază atenţia de la gândire şi creează un spaţiu de calm care vă va permite să ascultaţi efectiv, fără intervenţia minţii. Îi acordaţi celui din faţa dumneavoastră un spaţiu în care să existe. Este cel mai preţios dar pe care i-l puteţi face.
Majoritatea oamenilor nu ştiu să asculte întrucât cea mai mare parte a atenţiei lor este absorbită de gândire. Sunt mai atenţi la gândurile lor decât la ceea ce spune celălalt şi nu sunt deloc atenţi la ceea ce contează într-adevăr: Fiinţa celeilalte persoane, Fiinţă aflată în spatele cuvintelor şi al gândurilor. Desigur, nu puteţi simţi Fiinţa altei persoane decât prin intermediul propriei Fiinţe. Acesta este începutul realizării unificării, care este iubirea. La cel mai profund nivel al Fiinţei, sunteţi una cu tot ceea ce există.
Cele mai multe relaţii umane presupun în principal minţi aflate în interacţiune, nu fiinţe umane ce comunică unele cu altele, fiinţe aflate în comuniune. Nicio relaţie nu poate înflori în acest fel. Acesta este motivul pentru care există atât de multe relaţii conflictuale. Când mintea vă conduce viaţa, conflictul, luptele şi problemele sunt inevitabile. Legătura cu corpul interior creează un spaţiu gol unde mintea nu există şi în care o relaţie poate înflori.

Porţi către lumea nemanifestă

Faceţi următorul exerciţiu ca pe o meditaţie. Nu este nevoie să dureze mult. Zece până la 15 minute sunt suficiente. Asiguraţi-vă mai întâi că nu există factori externi care să vă tulbure, cum ar fi soneria telefonului sau persoane care ar putea să vă întrerupă. Aşezaţi-vă pe un scaun, dar nu vă lăsaţi pe spate. Menţineţi-vă coloana vertebrală dreaptă. Aceasta vă va ajuta să rămâneţi vigilent. Sau luaţi poziţia dumneavoastră favorită de meditaţie.
Asiguraţi-vă că aveţi corpul relaxat. Închideţi ochii. Respiraţi profund de câteva ori. Simţiţi-vă respiraţia în partea inferioară a abdomenului, ca şi cum ar fi acolo. Observaţi cum acesta se dilată şi se contractă uşor, în timp ce aerul intră şi iese din corp. Apoi conştientizaţi întregul câmp energetic interior al corpului. Nu vă gândiţi la el, încercaţi să-l simţiţi. Făcând aceasta, vă retrageţi conştiinţa din câmpul minţii. Dacă vi se pare utilă, folosiţi vizualizarea „luminii” pe care am descris-o în capitolele precedente.
Când vă veţi putea simţi clar corpul interior ca pe un câmp energetic unic, abandonaţi, dacă este posibil, orice imagine vizuală şi concentraţi-vă exclusiv asupra a ceea ce sunteţi. Dacă puteţi, abandonaţi inclusiv orice imagine mentală aţi mai avea încă despre corpul fizic. Tot ceea ce rămâne este un sentiment de prezenţă sau de „fiinţare” învăluitor, iar corpul interior este simţit ca şi cum nu ar avea graniţe. Apoi adânciţi-vă şi mai mult atenţia în acest sentiment. Deveniţi una cu el. Contopiţi-vă cu câmpul energetic, astfel încât să nu mai percepeţi vreo dualitate între observator şi observat, între dumneavoastră şi corpul dumneavoastră. Distincţia dintre interior şi exterior se dizolvă şi ea acum, astfel încât nu mai există un corp interior. Adâncindu-vă şi mai mult în corp, transcendeţi în sus trupul.
Rămâneţi în această arie a Fiinţei pure cât timp vă simţiţi bine, apoi deveniţi din nou conştient de corpul fizic, de respiraţie şi de simţurile fizice, deschideţi ochii. Timp de câteva minute, priviţi ceea ce vă înconjoară într-un mod meditativ – adică fără a ataşa mental etichete – şi continuaţi să vă simţiţi corpul interior în tot acest timp.
Accesul la această lume lipsită de forme este eliberator. Vă eliberează de legătura cu forma şi de identificarea cu ea. Este viaţa în starea ei nediferenţiată, dinainte de fragmentarea ei în multiplicitate. O putem numi Nemanifestul, Sursa invizibilă a tuturor lucrurilor, Fiinţa din toate fiinţele. Este o lume a calmului şi a păcii profunde, dar şi a bucuriei şi a vitalităţii intense. Ori de câte ori sunteţi prezent, deveniţi într-o anumită măsură „transparent” pentru lumină, pentru conştiinţa pură izvorâtă din această Sursă. Veţi realiza de asemenea că lumina nu este separată de fiinţa dumneavoastră, ci constituie însăşi esenţa dumneavoastră

Sursa chi-ului

Chi este câmpul energetic interior al corpului dumneavoastră Este puntea dintre eul dumneavoastră exterior şi Sursă. Se află la jumătatea drumului dintre manifest, lumea formei, şi Nemanifest. Chi poate fi comparat cu un râu sau cu un flux de energie. Dacă vă concentraţi conştiinţa din ce în ce mai adânc asupra corpului interior, urmaţi cursul acestui râu înapoi către Sursa lui. Chi este mişcare, Nemanifestul este liniştire. Când ajungeţi în punctul liniştirii absolute, care în acelaşi timp vibrează de viaţă, aţi lăsat în urmă corpul interior şi pe chi şi aţi ajuns la Sursa însăşi: Nemanifestul. Chi este legătura dintre Nemanifest şi universul fizic.
Aşa că, dacă vă îndreptaţi atenţia din ce în ce mai profund în corpul interior, s-ar putea să ajungeţi în acest punct unic, în care lumea se dizolvă în Nemanifest, iar Nemanifestul ia forma fluxului de energie chi, care devine apoi lumea. Acesta este punctul naşterii şi al morţii. Când conştiinţa dumneavoastră este orientată spre exterior, îşi fac apariţia mintea şi lumea. Când este orientată spre interior, îşi dă seama de propria Sursă şi se întoarce înapoi în Nemanifest. Apoi, când conştiinţa revine în lumea manifestă, vă reluaţi identitatea de formă pe care temporar aţi abandonat-o. Aveţi un nume, un trecut, o situaţie de viaţă, un viitor. Dar, dintr-un punct de vedere fundamental, nu mai sunteţi persoana dinainte: aveţi o imagine a unei realităţi interioare care nu aparţine „acestei lumi”, deşi nu este separată de ea, aşa cum nu este separată nici de dumneavoastră.
Acum, adoptaţi următorul exerciţiu ca practică spirituală zilnică: pe măsură ce avansaţi în viaţă, nu acordaţi niciodată 100% din atenţia dumneavoastră lumii exterioare şi minţii. Păstraţi o parte din ea în interior. Am vorbit deja despre acest lucru. Simţiţi-vă corpul interior chiar şi atunci când vă angajaţi în activităţile zilnice, mai ales într-o relaţie cu o altă persoană sau cu natura. Simţiţi liniştea din adâncul fiecăreia. Păstraţi poarta deschisă. Este foarte posibil să fiţi conştienţi de Nemanifest pe tot parcursul vieţii. Îl veţi simţi ca pe un sentiment profund de pace undeva în fundal, ca pe o stare de liniştire ce nu vă părăseşte niciodată, indiferent ce se întâmplă în exterior. Deveniţi o punte între Nemanifest şi manifest, între Dumnezeu şi lume. Aceasta este starea de conectare cu Sursa, pe care o numim iluminare.
Nu rămâneţi cu impresia că Nemanifestul este separat de manifest. Cum ar putea fi? El este viaţa ce animă orice formă, esenţa interioară a tot ceea ce există. Daţi-mi voie să vă explic.

Somnul fără vise

Dumneavoastră faceţi o călătorie în Nemanifest în fiecare seară, când intraţi în faza somnului profund, fără vise. Deveniţi una cu Sursa. De aici vă luaţi energia vitală ce vă susţine pentru o vreme atunci când vă întoarceţi în lumea manifestă, lumea formelor separate. Această energie este mult mai vitală decât mâncarea: „Omul nu trăieşte numai cu pâine”. Dar în timpul somnului fără vise nu pătrundeţi în el în mod conştient. Deşi funcţiile corporale încă se păstrează, „dumneavoastră” nu mai existaţi în această stare. Vă puteţi imagina cum ar fi să intraţi în somnul fără vise păstrându-vă o conştiinţă deplină? Este imposibil de imaginat pentru că această stare nu are conţinut.
Nemanifestul nu vă eliberează până când nu pătrundeţi aici în mod conştient. Acesta este motivul pentru care Isus nu a spus „Adevărul vă va elibera”, ci „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera”. Acesta nu este un adevăr conceptual. Este adevărul vieţii eterne, de dincolo de formă, pe care ori îl cunoaştem direct ori nu-l cunoaştem deloc. Dar nu încercaţi să rămâneţi conştient în timpul somnului fără vise. Este foarte puţin probabil să reuşiţi. Cel mult, aţi putea să ră­mâneţi conştient în timpul visului, dar nu mai mult de atât. Acest lucru se numeşte visare lucidă, care poate fi o stare interesantă şi fascinantă, dar nu eliberatoare.
Aşa că folosiţi-vă corpul interior ca poartă prin care să intraţi în Nemanifest şi păstraţi deschisă această poartă ca să rămâneţi conectat la Sursă tot timpul. Pentru corpul interior nu contează dacă corpul dumneavoastră fizic este tânăr sau bătrân, slab sau puternic. Corpul interior este atemporal. Dacă nu puteţi încă să vă simţiţi corpul interior, folosiţi una dintre celelalte porţi, deşi, în ultimă instanţă, ele sunt una. Am vorbit deja destul de mult despre unele, dar voi relua aici totul pe scurt.

Alte porţi

Clipa de acum poate fi considerată poarta principală. Este un aspect esenţial al fiecăreia dintre celelalte porţi, inclusiv al corpului interior. Nu puteţi fi prezent în corpul dumneavoastră fără a fi intens prezent în clipa de faţă.
Timpul şi manifestul sunt inexorabil legate, întocmai ca prezentul atemporal şi Nemanifestul. Când dizolvaţi timpul psihologic prin conştiinţa intensă a momentului prezent, deveniţi conştient de Nemanifest atât direct, cât şi indirect. În mod direct, îl veţi simţi sub forma iradierii şi puterii prezenţei dumneavoastră conştiente – fără vreun conţinut, doar prezenţă. Indirect, sunteţi conştient de Nemanifest în şi prin lumea senzorială. Cu alte cuvinte, simţiţi esenţa lui Dumnezeu în fiecare creatură, în fiece floare, în fiece piatră şi vă daţi seama de faptul că „Tot ceea ce există este sfânt”. Din acest motiv, Isus, vorbind în întregime din esenţa sau din identitatea sa cu Cristos, spune în Evanghelia după Toma: „Despicaţi o bucată de lemn; eu sunt acolo. Ridicaţi o piatră şi mă veţi găsi acolo”.
O altă poartă către Nemanifest este creată prin oprirea gândirii. Acest proces poate începe cu un lucru foarte simplu, ca, de exemplu, respiraţia conştientă sau privitul unei flori într-o stare de vigilenţă intensă, astfel încât să nu existe niciun comentariu mental în acest timp. Există multe feluri de a crea o întrerupere în fluxul nesfârşit al gândurilor. Meditaţia vizează tocmai acest lucru. Gândurile fac parte din lumea manifestă. Activitatea mentală continuă vă ţine prizonier în Iumea formei şi devine un ecran opac ce vă împiedică să deveniţi conştient de Nemanifest, conştient de esenţa divină atemporală şi lipsită de formă, aflată în dumneavoastră şi în toate celelalte lucruri şi creaturi. Când sunteţi intens prezent, nu trebuie să vă mai preocupe găsirea unei modalităţi de oprire a gândirii pentru că mintea se opreşte automat. Acesta este motivul pentru care am spus că prezentul este un aspect esenţial al tuturor celorlalte porţi.
Abandonarea – înlăturarea rezistenţei mental-emoţionale în faţa a ceea ce există – devine şi ea o importantă cale de acces către Nemanifest. Motivul este simplu: rezistenţa internă vă izolează de ceilalţi, de dumneavoastră înşivă, de lumea din jur. Ea amplifică sentimentul de separare, de a cărui supravieţuire depinde sinele fals. Cu cât sentimentul separării este mai puternic, cu atât sunteţi mai legat de lumea manifestă, de lumea formelor separate. Cu cât sunteţi mai legat de lumea formei, cu atât identitatea dumneavoastră ca formă devine mai impenetrabilă. Poarta este închisă şi sunteţi izolat de dimensiunea interioară, dimensiunea profunzimii. În starea de abandonare, identitatea dumneavoastră de formă slăbeşte şi devine, într-o anumită măsură, „transparentă”, astfel că Nemanifestul îşi poate trimite razele prin ea.
De dumneavoastră depinde deschiderea acestei porţi în viaţa dumneavoastră, care vă va aduce accesul conştient către Nemanifest. Stabiliţi contactul cu câmpul energetic al corpului interior, fiţi prezent intens, scăpaţi de identificarea cu mintea, abandonaţi-vă în faţa a ceea ce există; acestea toate sunt porţi ce pot fi folosite, dar nu este nevoie să folosiţi decât una.
Imediat ce una dintre porţi s-a deschis, iubirea este prezentă în dumneavoastră prin „sentimentul-realizare” al unificării. Iubirea nu este o poartă, este ceea ce pătrunde prin poartă în această lume. Atâta timp cât sunteţi prins în capcana identităţii de formă, nu poate exista niciun fel de iubire. Sarcina dumneavoastră nu este să căutaţi iubirea, ci să găsiţi o poartă prin care să poată intra iubirea. (va urma)

Leave a Reply