Eckhart Tolle – “Puterea prezentului” (XXVI): Dukkha

Uneori, auzim despre oameni care și-au pierdut toți banii sau a căror reputație a fost distrusă, motiv pentru care s-au sinucis. Acestea sunt cazuri extreme. Alții, atunci când suferă o pierdere gravă de un fel sau altul, devin profund nefericiți și se îmbolnăvesc. Nu pot face diferența între ei înșiși și situația de viață în care se află. Am citit de curând despre o actriță renumită, care a murit la 80 de ani. Când frumusețea ei a început să pălească și să fie distrusă de bătrânețe, a ajuns la disperare și a început să ducă o viață extrem de retrasă. Și ea se identificase cu o stare externă: aspectul ei fizic. La început, această stare i-a creat un sentiment de identitate fericit, apoi unul nefericit. Dacă ar fi fost capabilă să intre în legătură cu viața atemporală și lipsită de formă din ea, și-ar fi putut urmări și accepta ofilirea formei exterioare în deplină liniște și pace sufletească. Mai mult, forma ei exterioară ar fi devenit din ce în ce mai transparentă față de lumina care izvora din natura ei adevărată atemporală, astfel încât frumusețea nu i s-ar fi diminuat, ci s-ar fi transformat pur și simplu în frumusețe spirituală. Totuși, nimeni nu i-a spus că acest lucru este posibil. Cel mai important mod de cunoaștere nu este încă accesibil tuturor.
Buddha ne-a învățat că fericirea este dukkha – un cuvânt din limba pali, care înseamnă „suferință” sau „insatisfacție”. Este inseparabilă de opusul ei. Adică fericirea și nefericirea sunt, de fapt, una. Numai iluzia timpului le separă.
A privi lucrurile în acest fel nu înseamnă negativism. Înseamnă, pur și simplu, recunoașterea naturii lucrurilor, astfel încât să nu alergați după o iluzie tot restul vieții. Nu înseamnă nici că nu ar trebui să apreciați lucrurile sau stările plăcute. Dar a încerca să obțineți prin ele un lucru pe care acestea nu vi-l pot oferi – o identitate, un sentiment de permanență și împlinire – este o rețetă sigură de frustrare și suferință. Industria reclamei și societatea de consum s-ar prăbuși în întregime dacă oamenii ar progresa spiritual și nu ar mai încerca să-și găsească identitatea prin lucruri. Cu cât încercați mai mult să obțineți fericirea în acest fel, cu atât ea vă va ocoli mai mult. Niciun lucru din afară nu vă va satisface decât temporar și superficial, dar probabil că veți avea nevoie de multe deziluzii până când să realizați acest adevăr. Lucrurile și stările vă pot oferi plăcere, dar vă vor da și durere. Lucrurile și stările vă pot oferi plăcere, dar nu vă vor da bucurie. Nimic nu vă poate aduce bucurie. Bucuria nu are o cauză, vine din interior, întocmai ca bucuria Ființei. Este o parte esențială a stării interioare de pace, stare care a fost numită pacea lui Dumnezeu. Este starea dumneavoastră naturală, nu un lucru pentru care trebuie să vă străduiți mult să-l obțineți sau să-l realizați.
Mulți oameni nu-și dau seama niciodată că niciunul dintre lucrurile pe care le fac, le posedă sau le realizează nu le poate aduce „mântuirea”. Cei care observă acest fapt devin deseori plictisiți de lume și depresivi: dacă nimic nu le poate oferi o satisfacție adevărată, pentru ce să te lupți, ce rost mai au toate? În Vechiul Testament, profetul trebuie să fi ajuns la o astfel de conștiință când a scris: „Am văzut tot ce se face sub soare și, priviți, totul este deșertăciune și sforțare în van”. Când ajungeți în acest punct, sunteți la un pas de disperare… și la un pas de iluminare.
Un călugăr budist mi-a spus odată că „tot ceea ce am învățat în cei 20 de ani de când sunt călugăr poate fi rezumat într-o singură propoziție: «Tot ceea ce apare dispare». Asta este tot ce știu”. Desigur, voia să spună cam următoarele: am învățat să nu mă opun situației prezente; am învățat să-i permit prezentului să existe și să accept natura efemeră a tuturor lucrurilor și stărilor. Astfel mi-am găsit liniștea.
A nu opune rezistență vieții înseamnă a fi atins starea de grație, de ușurință și iluminare. Această stare nu mai depinde de anumite stări sau calități ale lucrurilor, bune sau rele. Pare aproape paradoxal și, totuși, atunci când dependența interioară de o anume formă a dispărut, condițiile generale de viață, formele exterioare, tind să se amelioreze foarte mult. Lucrurile, oamenii sau condițiile de care credeați că aveți nevoie ca să fiți fericit vă vin acum fără să fie nevoie să faceți vreun efort și sunteți liber să vă bucurați de ele și să le apreciați, cât există. Toate aceste lucruri, desigur, vor dispărea, ciclurile vin și se duc, dar, dacă dependența a dispărut, nu mai există frica de pierdere. Viața curge mai ușor.
Fericirea derivată dintr-o sursă secundară nu este niciodată prea profundă. Este numai o reflexie palidă a bucuriei Ființei, pacea vibrantă pe care o descoperiți în interior atunci când vă abandonați pe sine. Ființa vă poartă dincolo de polaritățile opuse ale minții și vă eliberează de dependența de formă. Chiar dacă totul s-ar prăbuși și s-ar distruge în jurul dumneavoastră, tot ați simți un miez interior de pace profundă. Poate că nu veți fi fericit, dar veți fi împăcat.

Folosirea și abandonarea negativismului

Orice rezistență internă este trăită ca negativism sub o formă sau alta. Orice formă de negativism este rezistență. În acest context, cele două cuvinte sunt aproape sinonime. Negativismul merge de la iritare sau nerăbdare până la furia feroce, de la o stare de deprimare sau supărare tăcută la disperarea suicidară. Uneori, rezistența declanșează corpul emoțional de durere, caz în care chiar și o situație minoră poate provoca un negativism intens, ca furia, deprimarea sau suferința profundă.
Ego-ul crede că prin negativism poate manipula realitatea și poate obține ceea ce dorește. Crede că prin negativism poate atrage o stare dezirabilă sau dizolva una indezirabilă. Cursul miracolelor subliniază faptul că, ori de câte ori sunteți nefericit, există credința inconștientă că prin nefericire „plătiți” lucrul anume pe care-l doriți. Dacă „dumneavoastră” – mintea – nu credeți în faptul că nefericirea duce la vreun rezultat, de ce o mai creați? Adevărul este, desigur, că negativismul nu duce la niciun rezultat. În loc să atragă o stare dezirabilă, el o împiedică să apară, în loc să dizolve starea indezirabilă, el o ține pe loc. Singura sa funcție „utilă” este că întărește sinele fals și acesta este motivul pentru care acesta o iubește.
Odată ce v-ați identificat cu o formă sau alta de negativism, nu mai vreți să renunțați la ea și, la un nivel inconștient profund, nu doriți nici schimbări pozitive. Ele v-ar amenința identitatea de persoană deprimată, furioasă și greu de mulțumit. Atunci veți ignora, nega sau sabota lucrurile pozitive din viața dumneavoastră. Este un fenomen des întâlnit și nebunesc, în același timp.
Negativismul este ceva complet artificial. Este un factor de poluare psihică și observăm că există o legătură profundă între otrăvirea și distrugerea naturii și negativismul amplu care s-a acumulat în psihicul uman colectiv. Nicio altă formă de viață de pe planetă nu cunoaște negativismul în afară de oameni, tot așa cum nicio altă formă de viață nu batjocorește și nu otrăvește pământul care o susține. Ați văzut vreodată o floare nefericită sau un stejar stresat? Ați întâlnit vreodată un delfin deprimat, o broască având probleme de respect față de sine, o pisicuță care nu se poate relaxa sau o pasăre care să nutrească ură și resentimente? Singurele animale care pot trăi ocazional ceva asemănător cu negativismul sau care dau semne de comportament nevrotic sunt cele care trăiesc în strânsă legătură cu mintea umană și cu nebunia ei.
Urmăriți orice plantă sau animal și lăsați-le să vă învețe acceptarea situației date, abandonarea în fața Clipei de acum. Lăsați-le să vă învețe Ființa. Lăsați-le să vă învețe integritatea – care înseamnă a fi o unitate, a fi tu însuți, a fi real. Lăsați-le să vă învețe cum să trăiți, cum să muriți și cum să nu transformați viața sau moartea într-o problemă.
Am trăit alături de mai mulți maeștri Zen – toți erau pisici. Chiar și rațele m-au învățat importante lecții spirituale. Observarea lor este o meditație în sine. Cât de liniștite plutesc, într-o totală acceptare de sine, complet prezente în Clipa de acum, demne și perfecte, așa cum numai o ființă fără minte poate fi. Totuși, din când în când, două rațe se iau la bătaie – uneori fără niciun motiv aparent sau poate pentru că una a invadat spațiul personal al celeilalte. Lupta durează de obicei câteva secunde, apoi rațele se despart, înoată în direcții diferite și dau cu putere din aripi de câteva ori. Continuă să înoate liniștite, ca și cum lupta nu ar fi avut niciodată loc. Când am observat acest lucru pentru prima oară, am realizat brusc că aceste bătăi din aripi eliberează un surplus de energie, împiedicând astfel rămânerea sa în corp și transformarea în negativism. Aceasta este o inteligență naturală; accesul la ea este foarte ușor pentru că animalele nu au o minte care să țină în mod artificial trecutul în viață și apoi să construiască o identitate în jurul lui.

O emoție negativă poate conține un mesaj

Uneori, emoțiile negative recurente conțin un mesaj, ca și bolile. Dar orice schimbări veți face, indiferent dacă ele sunt legate de muncă, de relațiile personale sau de mediul ambiant, acestea sunt, în ultimă instanță, doar o cosmetizare, dacă nu vin dintr-o modificare de conștiință. Modificarea nu poate însemna decât un singur lucru: o prezență mai intensă. Când ați ajuns la un anumit grad de prezență, nu mai aveți nevoie ca negativismul să vă spună de ce anume aveți nevoie într-o situație de viață dată. Dar atâta timp cât negativismul este prezent, folosiți-l. Folosiți-l ca pe un fel de semnal care să vă reamintească să fiți mai prezent.
Cum împiedicăm apariția negativismului? Cum scăpăm de el după ce a apărut? Așa cum v-am mai spus, îl împiedicați să apară fiind total prezent. Dar nu vă descurajați. Există foarte puțini oameni pe pământ care își pot menține o stare de prezență continuă, deși unii sunt foarte aproape de acest lucru. În curând, cred că vor fi mult mai mulți.
Ori de câte ori observați că resimțiți o formă sau alta de negativism, nu o considerați un eșec, ci un semnal util, care vă spune: „Trezește-te! Părăsește-ți mintea! Fii prezent!”.
Există un roman al lui Aldous Huxley, care se numește Insula, scris în ultimii săi ani de viață, când scriitorul devenise foarte interesat de învățăturile spirituale. Este relatată povestea unui bărbat care a naufragiat pe o insulă pustie, izolată de restul lumii. Pe această insulă se află o civilizație unică. Lucrul neobișnuit aici este că locuitorii, spre deosebire de restul lumii, sunt sănătoși la minte. Primul lucru pe care îl observă bărbatul sunt papagalii colorați, așezați sus în copaci, care par să spună conținu: „Atenție! Aici și acum! Atenție! Aici și acum!”. Mai târziu, aflăm că locuitorii insulei îi învățau aceste cuvinte ca să le reamintească continuu să fie prezenți.
Așa că, ori de câte ori simțiți că negativismul apare în sinea dumneavoastră, indiferent dacă este cauzat de un factor extern, de un gând sau de un lucru pe care nu-l conștientizați, priviți negativismul ca și cum o voce ar spune: „Atenție! Aici și acum! Trezește-te!”. Chiar și cea mai mică iritare este semnificativă și trebuie acceptată și analizată: altminteri, se va produce o acumulare crescândă a reacțiilor neobservate. Așa cum v-am mai spus, ați putea renunța la negativism odată ce vă veți da seama că nu doriți ca acest câmp energetic să se afle în interiorul dumneavoastră și că este inutil. Dar în acest caz asigurați-vă că îl abandonați complet. Dacă nu reușiți să-l abandonați, atunci acceptați existența lui și îndreptați-vă atenția asupra acestui sentiment, așa cum v-am arătat mai devreme. (va urma)

Leave a Reply