Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (IX): Activități celulare


Neurotransmițătorii, neuropeptidele și hormonii constituie substanțele chimice de tip cauză-efect ale activității cerebrale și funcționării organismului. Aceste trei tipuri diferite de substanțe chimice, numite liganzi (de la termenul ligare, care înseamnă “a lega” în limba latină), realizează legătura cu celula, interacționează cu aceasta sau o influențează în câteva milisecunde.
Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici care, în primul rând, transmit semnale între celulele nervoase, permițând comunicarea la nivelul creierului și al sistemului nervos. Există diferite tipuri de neurotransmițători, fiecare fiind responsabil de o anumită activitate. Unii excită creierul, alții îi reduc activitatea, iar alții ne fac somnoroși sau treji. Aceștia îi pot comunica unui neuron să se desprindă din conexiunea sa curentă sau îl pot determina să se atașeze și mai solid la aceasta. Neurotransmițătorii au până și capacitatea de a modifica mesajul în cursul transmiterii către un neuron, rescriindu-l astfel încât către toate celulele nervoase conectate să se transmită un mesaj diferit.
Neuropetidele, cel de-al doilea tip de liganzi, constituie majoritatea acestor mesageri. Cele mai multe dintre ele sunt produse într-o structură a creierului care poartă numele de hipotalamus (studii recente arată că sunt produse și de sistemul nostru imunitar). Aceste substanțe chimice trec prin glanda pituitară, eliberând un mesaj de natură chimică către organism, care poartă instrucțiuni specifice.
Pe măsură ce neuropeptidele își deschid calea prin fluxul sanguin, acestea se atașează de celulele diferitelor țesuturi (glande, în primul rând), transformându-se, apoi, în cel de-al treilea tip de liganzi, hormonii, care ne influențează pe mai departe să ne simțim într-un anume fel. Neuropeptidele și hormonii sunt substanțele chimice responsabile de felul în care ne simțim.
Pentru a susține ce ne-am propus în această carte, să considerăm neurotransmițătorii ca mesageri chimici proveniți, în primul rând, de la nivelul creierului și minții, neuropeptidele ca niște semnalizatoare ce servesc ca factor de legătură între creier și corp, cu scopul de a ne face să ne simțim aidoma felului în care gândim, iar hormonii ca niște substanțe chimice asociate, în primul rând, celor simțite la nivelul organismului.

Privire de ansamblu asupra rolului liganzilor la nivelul creierului și al corpului

Neurotransmițătorii constau în diferiți mesageri chimici care acționează între neuroni. Neuropeptidele sunt curieri chimici care transmit semnale diferitelor glande din organism pentru a produce hormoni.
De exemplu, când te lași purtat de o fantezie sexuală, toți acești trei factori sunt puși în funcțiune. Mai întâi, cum începi să însăilezi câteva gânduri, creierul stimulează niște neurotransmițători care activează o rețea de neuroni, proces ce îți va genera imagini în minte. Aceste substanțe chimice stimulează apoi eliberarea în sânge a unor neuropeptide speciale care, odată ajunse la glandele sexuale, se leagă de celulele țesuturilor respective. La rândul lor, acestea activează sistemul hormonal și, cât ai pocni din degete, lucrurile s-au pus în mișcare. Gândurile fanteziste sunt atât de reale în minte, încât trupul începe să se pregătească de o experiență sexuală efectivă (înaintea evenimentului concret). Iată cât de puternică este legătura dintre mintea și corpul omenesc.
Prin aceleași mijloace, dacă ați începe să vă gândiți la confruntarea cu adolescentul/adolescenta familiei, stârnită de noua zgârietură a mașinii, pentru a produce un nivel mental specific, neutransmițătorii v-ar declanșa în creier procesul de gândire, neuropeptidele v-ar transmite anumite semnale chimice către corp, iar dumneavoastră ați începe să simțiți o oarecare iritare. Pe măsură ce peptidele și-ar croi drum către glandele suprarenale, acestea ar fi, apoi, stimulate să elibereze hormonii numiți adrenalină și cortizol – moment în care v-ați simți categoric enervat. Din punct de vedere chimic, corpul dumneavoastră ar fi pregătit de luptă.

Bucla gândire-simțire

Pe măsură ce vă trec diferite gânduri prin cap, circuitele dumneavoastră cerebrale se declanșează în succesiuni, tipare și combinații corespunzătoare care generează apoi niveluri mentale aferente gândurilor respective. Odată activate aceste rețele specifice de neuroni, creierul produce substanțe chimice specifice cu exact aceeași semnătură – pentru a corespunde acelor gânduri – iar dumneavoastră vă veți simți conform felului în care ați gândit.
Din această cauză, când mintea vă e plină de gânduri mărețe, de iubire ori bucurie, produceți substanțe chimice care vă fac să vă simțiți înălțat, iubitor ori bucuros. Același lucru e valabil și pentru situațiile în care sunteți încercat de gânduri negative, pline de teamă sau de nerăbdare. În doar câteva secunde, începeți să vă simțiți pesimist, temător sau nerăbdător.
Există o anume sincronicitate care apare, clipă de clipă, între creier și corp. De fapt, când începem să (ne) simțim așa cum gândim – din cauza permanentei comunicări dintre creier și corp – începem și să gândim așa cum simțim. Creierul monitorizează fară încetare felul în care se simte corpul. Pe baza răspunsului chimic pe care îl recepționează, acesta generează mai multe gânduri care produc substanțe chimice corespunzătoare felului în care se simte corpul, astfel încât întâi începem să ne simțim așa cum gândim și abia apoi să gândim așa cum ne simțim.
În timpul producerii anumitor gânduri, creierul fabrică substanțe chimice care vă fac să vă simțiți exact așa cum gândiți. Odată ce simțiți așa cum gândiți, începeți să gândiți așa cum simțiți. Ciclul neîntrerupt creează o buclă de răspuns, care poartă numele de “stare de a fi”.
Ne vom ocupa mai în amănunt de această idee pe parcursul cărții de față, dar luați în calcul că gândurile au, în primul rând, legătură cu mintea (și creierul), iar felul în care (ne) simțim are de-a face cu corpul. Iată de ce, când simțirea trupului se aliniază gândurilor dintr-o stare specifică a minții, când mintea și corpul sunt la unison, rezultatul final îl constituie ceea ce se numește o “stare de a fi”. S-ar putea, totodată, spune că procesul permanent de gândire și simțire și simțire și gândire creează o stare de a fi care ne influențează realitatea.
O stare de a fi înseamnă că ne-am obișnuit cu o stare mental-emoțională, un mod de a gândi și un fel de a simți care devin parte integrantă a propriei identități. În acest fel descriem cine suntem prin felul în care gândim (și deci simțim) sau suntem la un moment dat. Sunt furios. Sufăr. Sunt inspirat. Sunt nesigur. Sunt pesimist…
Dar anii de gândire într-un anumit fel și apoi de simțire în același fel și pe urmă de gânduri potrivit celor simțite (hamsterul din roată) creează o stare memorată de a fi, în care putem, cu hotărâre, rosti afirmația identitară “Eu sunt” ca absolut. Ceea ce înseamnă că acum suntem în punctul în care ne definim cu ajutorul acestei stări de a fi. Gândurile ni s-au contopit cu ceea ce simțim.
Spunem, de exemplu: Am fost dintotdeauna leneș; Sunt o persoană temătoare; Sunt, de felul meu, nesigur de mine; Am probleme cu stima de sine; Îmi sare repede muștarul și n-am răbdare; Nu sunt din cale-afară de deștept și așa mai departe. Iar aceste feluri anume de a ne simți contribuie la formarea tuturor trăsăturilor noastre de personalitate. Un avertisment: atunci când felul în care (ne) simțim devine mijlocul prin care gândim sau dacă nu putem gândi la un nivel superior celui în care (ne) simțim, nu ne vom putea schimba niciodată. Schimbarea înseamnă să gândiți superior felului în care (vă) simțiți. A vă schimba înseamnă să acționați superior felului obișnuit de a simți al sinelui memorat.
Ca exemplu practic, să spunem că e dimineață, sunteți în mașină, în drum spre serviciu, și începeți să vă gândiți la aprinsa confruntare avută cu un coleg acum câteva zile. Pe măsură ce vă trec prin cap gândurile asociate cu persoana și experiența respectivă, creierul începe să vă elibereze în corp substanțe chimice care circulă prin organism. Foarte rapid, începeți să vă simțiți exact așa cum gândeați. Adică, probabil, v-ați înfuriat.
Corpul transmite un mesaj de răspuns către creier care sună cam așa: Da, acum chiar mi-a sărit țandăra. Sigur că creierul, aflat în permanentă comunicare cu corpul și în proces necontenit de monitorizare a ordinii chimice interne, este influențat de schimbarea bruscă a felului în care (vă) simțiți, în consecință, începeți să gândiți diferit. În momentul în care începeți să (vă) simțiți așa cum gândiți, începeți și să vă gândiți așa cum (vă) simțiți. În mod inconștient, consolidați același fel de a (vă) simți, continuând să gândiți într-un registru de iritare și frustrare ce vă accentuează apoi starea de iritare și frustrare. În mod concret, ceea ce simțiți deține acum controlul asupra a ceea ce gândiți. Corpul este cel care vă dirijează mintea.
Pe măsura perpetuării acestui ciclu, gândurile de iritare transmit și mai multe semnale chimice către organism, ceea ce activează substanțele chimice suprarenale asociate cu sentimentul dumneavoastră de iritare. Acum vă simțiți furios și agresiv. Vi s-au înroșit obrajii, vi s-a strâns stomacul și s-a făcut ghem, vă bubuie capul și încep să vi se încordeze mușchii. Pe măsură ce corpul dumneavoastră e inundat de toate aceste sentimente exacerbate care îi modifică fiziologia, cocteilul respectiv de substanțe chimice activează un set de circuite din creier, provocându-vă gânduri similare acestor emoții.
Acum îi transmiteți telepatic colegului vreo două vorbe scoase din cele mai ascunse cotloane ale minții. Reînviați cu indignare în minte un șir de evenimente din trecut care vă validează starea de disconfort, elaborând cu frenezie în minte o scrisoare pe care ați dorit dintotdeauna s-o trimiteți și prin care să vă dezvăluiți toate nemulțumirile. Chiar înainte de-a fi ajuns la lucru, în mintea dumneavoastră ați și trimis-o șefului. Ieșiți din mașină amețit și aproape scos din minți, simțindu-vă gata-gata de crimă. Salutare, exemplar vorbitor și umblător de furie! Și când vă gândiți că toate au început de la un simplu gând. În acest moment, pare imposibil să nutriți gânduri elevate – iată, așadar, de ce schimbarea este atât de dificil de înfăptuit.
Comunicarea ciclică dintre creier și organism are drept rezultat tendința de a reacționa previzibil în astfel de situații. Se creează tipare ale acelorași gânduri și sentimente cu care v-ați obișnuit, adoptați, inconștient, comportamente automate și vă afundați în astfel de obișnuințe. Iată cum “funcționează” sinele chimic.

Mintea controlează corpul ori corpul controlează mintea? De ce este atât de greu să vă schimbați?

Să presupunem că mamei îi făcea plăcere să sufere, iar dumneavoastră, prin îndelungată observație, v-ați dat inconștient seama că acest tipar comportamental îi dădea posibilitatea să obțină anumite beneficii. Să mai presupunem și că ați avut vreo câteva experiențe dure în viață, care v-au făcut să suferiți destul de mult. Astfel de amintiri încă trezesc o reacție emoțională, concentrată asupra unei anumite persoane dintr-un loc și un moment anume din viața dumneavoastră. V-ați gândit suficient de des la trecut și, cumva, aceste amintiri sunt ușor de reînviat, poate chiar automate. Închipuiți-vă acum că, timp de mai mult de 20 de ani, ați exersat permanent ciclul gândit-simțit și simțit-gândit despre suferință.
De fapt, nici nu aveți nevoie să vă gândiți la evenimentul trecut respectiv ca să creați sentimentul. Pare că nu se poate gândi sau acționa în niciun alt fel decât așa cum simțiți dintotdeauna. Suferința s-a memorat prin gândurile și sentimentele recurente, cele legate de incidentul în cauză, precum și de alte evenimente din propria viață. Gândurile despre dumneavoastră și viața dumneavoastră tind să fie nuanțate de sentimente de victimizare și autocompătimire. Repetarea acelorași gânduri și sentimente pe care le-ați cultivat timp de 20 de ani v-au condiționat organismul să-și aducă aminte sentimentul de suferință fară prea multă gândire conștientă, ceea ce în prezent pare natural și normal. Și, ori de câte ori încercați să schimbați ceva la dumneavoastră, e ca și cum lucrurile s-ar întoarce împotrivă. Vă treziți înapoi la ceea ce erați. (va urma)


Leave a Reply