Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (VII): Depășirea propriului mediu

Până la acest moment, sper că ați început să acceptați ideea că mintea subiectivă influențează universul obiectiv. S-ar putea chiar să fiți dornic să recunoașteți că observatorul poate influența universul subatomic și un anume eveniment doar prin reducerea la particulă a unui singur electron dintr-o undă de energie. Ajuns în acest punct, s-ar putea să dați crezare experimentelor științifice din mecanica cuantică pe care le-am discutat și care dovedesc controlul direct al conștiinței asupra universului minuscul al atomului, deoarece elementele respective sunt, în mod fundamental, alcătuite din conștiință și energie. E vorba de fizică cuantică în deplină desfășurare de forțe, nu?
Dar poate că vă îndoiți încă de conceptul conform căruia mintea vă poate influența în mod real, măsurabil, viața. S-ar putea să vă întrebați: cum poate mintea mea să influențeze evenimente de mai mare amploare astfel încât să-mi pot schimba viața. Cum să fac să transform electroni și să determin manifestarea unui anume eveniment, numit experiență nouă, pe care vreau să-l trăiesc la un moment dat? Nu m-ar surprinde dacă v-ați pune întrebări despre capacitatea dumneavoastră de a crea experiențe efective în mărime naturală, în universul extins al realității.
Scopul meu este să vă fac să înțelegeți că există fundamente științifice pentru acceptarea posibilității ca gândurile să vă creeze realitatea și să vă arăt, pe viu, cum anume se întâmplă acest fenomen. Pe cel ce se îndoiește, totuși, l-aș ruga să nu respingă posibilitatea ca modul de a gândi să-i influențeze în mod direct viata.
Reveniți permanent la gândurile și sentimentele cu care v-ați obișnuit și veți crea mereu aceeași realitate. Dacă puteți accepta posibilitatea acestei paradigme, atunci, pe cale logică pur și simplu, va trebui să acceptați și posibilitatea următorului lucru: ca să creați ceva diferit în universul personal față de cele care v-au intrat deja în obișnuință, trebuie să vă schimbați modul în care gândiți și simțiți. Altfel, gândind și simțind în mod repetat la fel ca ieri și alaltăieri, veți continua să creați aceleași condiții de viață care vă vor face să trăiți aceleași emoții și vă vor influența să gândiți “corespunzător” emoțiilor respective.
Ca să divagăm puțin aici, permiteți-mi să compar această situație cu proverbialul hamster din roată. Pe măsură ce vă gândiți neîncetat la problemele dumneavoastră (conștient sau inconștient), nu veți face decât să vă creați un număr sporit de dificultăți de același tip. Și poate că vă gândiți atât de mult la probleme pentru că, în definitiv, însăși gândirea dumneavoastră le-a creat. Poate că vă simțiți atât de intens problemele pentru că reveniți constant asupra acestor sentimente familiare care au dus inițial la apariția problemei. Dacă insistați să gândiți și să simțiți “corespunzător” circumstanțelor din propria viață, nu veți face decât să reafirmați realitatea în cauză.
Așa că, în următoarele câteva capitole, vreau să mă concentrez asupra lucrurilor pe care trebuie să le înțelegeți ca să vă schimbați. Ca să vă schimbați, ridicați-vă deasupra mediului, trupului și timpului. Majoritatea oamenilor se concentrează pe trei lucruri în viață: mediul în care trăiesc, propriul trup și timpul. Nu numai că se gândesc la ele, dar și gândesc corespunzător cu acestea. Pentru a vă dezbăra însă de obișnuința de a fi dumneavoastră înșivă trebuie să gândiți superior circumstanțelor propriei vieți, să fiți superior sentimentelor pe care trupul dumneavoastră le-a memorat și să trăiți pe o nouă linie temporală.
Dacă vreți să vă schimbați, trebuie să purtați în gând un sine idealizat, un model pe care să-l puteți imita, diferit de “sinele” existent astăzi în mediul, trupul și timpul său specific și superior acestuia. Fiecare mare personalitate din istorie știa cum se face și puteți și dumneavoastră atinge înalte culmi de măreție în propria viață, odată ce stăpâniți conceptele și tehnicile care vi se vor prezenta.
În capitolul de față ne vom concentra asupra modului în care vă puteți depăși mediul și pregăti terenul pentru cele două capitole care urmează, în care vom discuta cum să depășiți trupul și timpul.

Amintirile sunt mediul nostru intern

Înainte de a începe să vorbim despre cum vă puteți dezvăța de obiceiul de a fi dumneavoastră înșivă, vreau să fac apel câteva clipe la o logică simplă. Cum a început această obișnuință de a gândi și a simți mereu la fel? Răspunsul nu pot să mi-l încep decât vorbindu-vă despre creier, punctul de plecare a tot ceea ce gândim și simțim. Conform teoriei neuroștiințifice actuale, creierul este organizat în vederea reflectării tuturor celor știute din mediu. Toate informațiile la care am fost expuși pe tot parcursul vieții, sub formă de cunoștințe și experiențe, se depozitează în conexiunile sinaptice ale creierului.
Relațiile cu oamenii pe care i-am cunoscut, gama variată de obiecte pe care le deținem și cu care suntem familiarizați, locurile pe care le-am vizitat și în care am locuit în diferite perioade ale vieții și miriadele de experiențe trăite sunt toate configurate în structurile cerebrale. Chiar și nenumăratele acțiuni și comportamente pe care le-am memorat și repetat de atâtea ori în viață sunt imprimate în pliurile complicate ale materiei noastre cenușii. Rezultă deci că toate experiențele noastre personale cu oameni și lucruri la numite momente și în anumite locuri sunt literalmente reflectate în cadrul rețelelor de neuroni (celule nervoase) care ne alcătuiesc creierul.
Ce termen folosim pentru a desemna totalitatea acestor “amintiri” de oameni și lucruri trăite în diferite locuri și variate momente din viață? Acesta este mediul nostru extern. În cea mai mare parte, creierul corespunde mediului nostru, constituind o înregistrare a trecutului nostru personal, o reflecție a vieții trăite.
În orele noastre de veghe, în cursul interacțiunilor noastre obișnuite cu diverșii stimuli din lumea din jur, mediul extern activează diverse circuite cerebrale. Ca o consecință a acestui răspuns aproape automat, începem să gândim (și să reacționăm) corespunzător mediului. Pe măsură ce mediul ne face să gândim, se activează rețele familiare de celule nervoase, care reflectă experiențe anterioare deja configurate în creier. În esență, gândim automat și corespunzător obișnuințelor formate de propriile amintiri.
Dacă gândurile vă creează realitatea și continuați să gândiți aceleași gânduri (care constituie un produs și o reflectare a mediului), atunci veți continua să produceți necontenit aceeași realitate. Astfel, gândurile și simțămintele interne vor corespunde exact vieții de până acum, pentru că realitatea dumneavoastră externă – cu toate problemele, condițiile și circumstanțele acesteia – este cea care vă influențează modul de a gândi și simți în realitatea internă.

Amintirile familiare ne setează să reproducem aceleași experiențe

În fiecare zi, pe măsură ce vedeți aceiași oameni (șeful, nevasta și copiii, de exemplu), faceți aceleași lucruri (mergeți la serviciu, vă îndepliniți sarcinile zilnice și faceți aceleași exerciții fizice), mergeți în aceleași locuri (cafeneaua preferată, băcănia frecventată de obicei și locul de muncă) și priviți aceleași obiecte (mașina, casa, periuța de dinți și chiar propriul trup), amintirile devenite familiare și asociate cu lumea pe care o cunoașteți vă “setează” să reproduceți aceleași experiențe.
Am putea spune că mediul ne controlează, de fapt, mintea. Dat fiind faptul că neuroștiințele definesc mintea drept “creier în acțiune”, reproduceți în mod repetat același nivel mental resetându-vă percepția despre sine în relație cu exteriorul. Identitatea vi se definește prin tot ce este în afara dumneavoastră, pentru că vă identificați cu toate elementele care vă alcătuiesc universul exterior. Astfel, vă observați realitatea cu o minte corespunzătoare acesteia, ceea ce vă face să reduceți undele infinite de probabilitate ale câmpului cuantic la evenimente care reflectă mintea folosită pentru a vă trăi viața. Creați mai multe exemplare din aceeași serie.
S-ar putea să nu vi se pară că mediul și gândurile vă sunt chiar atât de rigide și că realitatea dumneavoastră s-ar reproduce atât de ușor. Dar, dacă stați și vă gândiți că creierul este o înregistrare completă a propriului trecut, iar mintea este produsul propriei conștiințe, s-ar putea, într-un anumit sens, să gândiți mereu în trecut. Răspunzând mereu cu aceleași echipamente cerebrale, care corespund celor amintite, creați un nivel mental identic cu trecutul, deoarece creierul activează în mod automat circuite deja existente ca să reflecte tot ceea ce cunoașteți deja, ce ați trăit și puteți, așadar, anticipa. Conform legii câmpului cuantic (care, că tot veni vorba, acționează încă în favoarea dumneavoastră), trecutul vă devine viitor.
Reflectați asupra următorului lucru: când gândiți din perspectiva amintirilor trecute, nu puteți crea decât experiențe trecute. Din pricina faptului că toate “cunoscutele” din viața dumneavoastră vă determină creierul să gândească și să simtă așa cum v-ați obișnuit, construind astfel rezultate recognoscibile, vă reafirmați permanent viața în forma cunoscută. Și, dat fiind postulatul care afirmă că creierul “corespunde” mediului, putem traduce prin faptul că, dimineață de dimineață, simțurile vă conectează la aceeași realitate și activează același flux al conștiinței.
Toate elementele senzoriale de intrare din lumea exterioară pe care le prelucrează creierul (adică văzul, mirosul, auzul, pipăitul și gustul) activează creierul să gândească nu altfel, ci corespunzător tuturor celor cu care v-ați obișnuit în realitatea proprie. Deschideți ochii și știți că persoana de alături din pat este soțul sau soția datorită experiențelor trăite împreună. Auziți un lătrat afară la ușă și știți că e câinele familiei care vrea să iasă. Vă doare spatele și vă aduceți aminte că e aceeași durere ca și cea de ieri. Vă asociați universul exterior, familiar, cu ceea ce credeți că sunteți, amintindu-vă de dumneavoastră înșivă în această dimensiune, timp și spațiu.

Obișnuințele noastre cotidiene

Ce fac cei mai mulți dintre noi în fiecare dimineață după ce au intrat în priza propriei realități prin intermediul acestor rapeluri senzoriale cu privire la cine suntem, unde suntem și așa mai departe? Păi, rămânem conectați la acest sine obișnuit prin adoptarea unui set de comportamente automate, inconștiente, cu grad mare de rutină.
De exemplu, vă treziți probabil pe aceeași parte a patului, vă puneți halatul în același fel, vă priviți în oglindă ca să vă aduceți aminte cine sunteți și intrați sub duș conform unui obicei automat. Pe urmă vă aranjați ca să arătați conform imaginii dumneavoastră din ochii lumii și vă spălați pe dinți după obicei, așa cum ați învățat. Vă beți cafeaua din ceașca preferată și vă mâncați obișnuitele cereale de la micul dejun. Vă puneți haina pe care o purtați de obicei și trageți inconștient fermoarul.
După aceea vă suiți automat în mașină și vă îndreptați spre serviciu pe ruta binecunoscută, care vă avantajează. La muncă faceți lucrurile obișnuite pe care ați memorat atât de bine cum să le faceți. Vedeți aceiași oameni care acționează aceleași butoane emoționale și care vă fac să gândiți aceleași gânduri despre ei, despre munca și viața dumneavoastră.
Pe urmă vă grăbiți să plecați acasă, ca să vă zoriți să mâncați, ca să vă grăbiți să urmăriți emisiunea preferată la TV, ca să-i dați zor să vă duceți la culcare, ca să vă repeziți și s-o luați de la capăt, din nou. Vi s-a schimbat vreun pic creierul în ziua descrisă?
De ce mai nutriți speranța secretă că în viața dumneavoastră va apărea ceva diferit, când rumegați aceleași gânduri, întreprindeți aceleași acțiuni și trăiți aceleași emoții în fiecare zi dată de la Dumnezeu? Nu asta-i definiția nebuniei, oare? Am căzut cu toții, într-un moment sau altul, pradă acestui fel de viață limitată. Acum înțelegeți din ce motiv.
În exemplul precedent se poate spune, cu certitudine, că reproduceți același nivel mental zi de zi. Și dacă modelul cuantic al lumii arată că mediul constituie o prelungire a minții (și că spiritul și materia sunt totuna), atunci, atât timp cât mintea rămâne neschimbată, și viața dumneavoastră va rămâne în statu-quo.
Astfel, dacă mediul vă rămâne același și reacționați gândind în mod identic, atunci, conform modelului cuantic al realității, n-ar trebui oare să creați mai multe exemplare ale aceleiași serii? Gândiți-vă astfel la acest lucru: elementul de intrare e neschimbat și atunci rezultatul e, la rândul său, obligatoriu același. Cum să puteți, atunci, crea vreodată ceva nou? (va urma)

Leave a Reply