Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (XL): Să treci în revistă propria viață

Pentru a descoperi și explora aspecte ale vechiului sine pe care doriți să le schimbați, este nevoie să puneți “lobului frontal” câteva întrebări. Luați-vă un răgaz ca să puneți întrebările de mai jos sau oricare altele la care vă mai gândiți și notați-vă răspunsurile:
Ce fel de persoană am fost?
Ce fel de persoană prezint eu în fața lumii? (Cum arată această parte?)
Ce fel de persoană sunt eu, cu adevărat, pe dinăuntru? (Cum arată cealaltă parte care formează discrepanța?)
Există o senzație pe care o trăiesc – cu care am de luptat chiar – în mod repetat, în fiecare zi?
Cum m-ar caracteriza prietenii cei mai apropiați și familia?
Există vreun aspect al sinelui pe care îl ascund de ceilalți?
Ce parte a personalității mele trebuie să îmbunătățesc?
Dacă ar fi să aleg un singur lucru pe care să-l schimb la mine, care ar fi acela?
În continuare, alegeți una dintre stările emoționale care vă fac rău ori sunt limitative (următoarele exemple vă pot ajuta să demarați) – unul dintre obiceiurile dumneavoastră nocive la care vreți să renunțați. Dat fiind faptul că sentimentele memorate condiționează corpul în raport cu mintea, astfel de emoții autolimitative sunt răspunzătoare de procesele automate de gândire, care vă creează atitudinile, vă influențează credințele limitative (legate de sine în relație cu toți și toate) și contribuie la formarea percepțiilor subiective.
Alegeți o emoție care constituie o parte importantă a personalității dumneavoastră (emoția aleasă poate fi una care nu apare în listă) și pe care doriți să o dememorați. Rețineți că termenul ales este încărcat de sens pentru dumneavoastră, deoarece corespunde unui sentiment cu care sunteți familiarizat. Este un aspect al sinelui pe care vreți să-l schimbați. Vă recomand să vă notați emoția identificată, deoarece veți lucra cu ea pe tot parcursul acestui pas, precum și în cele ce urmează. Fiecare dintre emoțiile cuprinse în lista precedentă își are originea în substanțele chimice de supraviețuire, care întăresc controlul eului.
Majoritatea oamenilor aruncă o privire asupra acestor exemple și spun: “Nu pot alege mai multe?”. La început, este important să lucrați cu o singură emoție. În orice caz, toate sunt legate din punct de vedere neurologic și chimic. De exemplu, ați observat vreodată că, atunci când sunteți iritat, sunteți frustrat; când sunteți frustrat, urâți; când urâți, deveniți critic; când sunteți critic, sunteți invidios; când sunteți invidios, aveți un sentiment de insecuritate; când apare sentimentul de insecuritate, vi se dezvoltă spiritul de competitivitate și, în sfârșit, atunci când ajungeți într-o situație de competiție, sunteți egoist? Toate aceste emoții sunt controlate de aceleași combinații de substanțe chimice de supraviețuire și stimulează stări mentale înrudite.
Pe de altă parte, același lucru este valabil și pentru stările mentale și emoțiile superioare. Când sunteți bucuros, sunteți plin de iubire; când iubiți, vă simțiți liber; când sunteți liber, sunteți inspirat; când sunteți inspirat, sunteți creativ; când sunteți creativ, vă simțiți atras de aventură… Și așa mai departe. Toate aceste sentimente sunt controlate de diferite substanțe chimice care vă influențează apoi modul de gândi și de a acționa.
Să folosim mânia ca exemplu de emoție recurentă pe care o puteți alege pentru a lucra. Pe măsură ce dememorați mânia, toate celelalte emoții limitative se vor manifesta și acestea din ce în ce mai puțin. Dacă deveniți mai puțin mânios, veți fi mai puțin frustrat, veți simți mai puțină ură, veți fi mai puțin critic, invidios și așa mai departe.
Vestea bună este că, de fapt, vă îmblânziți corpul ca să nu mai acționeze, în mod inconștient, în calitate de minte. Ca urmare, pe când vă modificați una dintre aceste stări emoționale distructive, corpul va fi mai puțin înclinat să trăiască în afara controlului, iar dumneavoastră vă veți schimba multe alte trăsături de personalitate.

Observați ce senzații vă provoacă emoția nedorită

În continuare, închideți ochii și reflectați cum vă simțiți când trăiți emoția în cauză. Dacă vă puteți observa depășind emoția respectivă, fiți atent cum o simțiți în corp. Există senzații diferite care se corelează cu diferite emoții. Vreau să conștientizați toate aceste semnale de ordin fizic. Aveți senzație de fierbințeală, vă simțiți iritat, nervos, cuprins de slăbiciune, vi se aprind obrajii, sunteți lipsit de energie, încordat? Scanați-vă trupul cu mintea și observați în ce parte se manifestă această emoție. (Dacă nu simțiți nimic în corp, e în ordine; rețineți doar ce vreți să schimbați. Simpla observare produce schimbarea, clipă de clipă).
Acum, familiarizați-vă cu starea din prezent a corpului. Vi se schimbă respirația? Sunteți nerăbdător? Aveți o senzație de durere fizică și, dacă da, dacă durerea respectivă ar avea o emoție asociată, care ar fi aceea? Observați doar ce se întâmplă la nivel fiziologic la momentul respectiv și nu încercați să ascundeți nimic. Fiți acolo. Armata de diferite senzații din corp devine o emoție atunci când o numiți furie, frică, tristețe sau orice se potrivește în cazul dumneavoastră. Așadar, să explorăm toate acele sentimente și senzații fizice ce nasc emoția pe care doriți s-o dememorați.
Permiteți-vă să simțiți această emoție fară să vă lăsați distras de nimeni și de nimic. Nu faceți nimic și nu încercați s-o faceți să dispară. Aproape tot ce ați făcut vreodată în viață a fost să fugiți de acest sentiment. V-ați folosit de tot ce era în jur ca să încercați să-l faceți să dispară. Fiți prezent acolo, alături de emoția dumneavoastră, și simțiți-o ca energie în corp. Această emoție v-a motivat să vă însușiți tot ceea ce cunoașteți din mediu ca să vă construiți o identitate. Din cauza sa, ați creat un ideal pentru lumea din jur, în loc să construiți un ideal pentru dumneavoastră înșivă.
Acest sentiment constituie ceea ce sunteți cu adevărat. Recunoașteți-l. Este una dintre numeroasele măști ale propriei personalități pe care ați memorat-o. A pornit de la o reacție emoțională avută față de un eveniment din viață, care a persistat și s-a transformat într-o dispoziție, a devenit o trăsătură de temperament și v-a modelat personalitatea. Această emoție este o amintire a dumneavoastră. Nu spune însă nimic despre propriul viitor. Atașamentul manifestat față de ea înseamnă că sunteți încătușat mental și fizic de propriul trecut.
Dacă emoțiile sunt produsul final al experiențelor, corpul este păcălit să creadă că lumea din jur rămâne neschimbată. Și, dacă trupul este condiționat să retrăiască aceleași condiții de mediu, nu vă veți putea niciodată dezvolta și transforma. Atât timp cât trăiți zi de zi conform acestei emoții, nu puteți gândi decât în trecut.
Acum, puneți-vă o întrebare simplă: cum gândesc când mă simt așa? Să zicem că doriți să transformați acea trăsătură de personalitate numită “mânie”. Întrebați-vă: ce atitudine am când mă înfurii? Răspunsul ar putea fi autoritară, răuvoitoare sau plină de sine. La fel, dacă vreți să depășiți frica, s-ar putea să fie nevoie să abordați starea de a fi copleșit, anxios sau disperat. Suferința poate conduce la victimizare, depresie, lene, resentimente sau dependență.
Pasul următor este să conștientizați sau să vă amintiți felul în care gândiți când vă simțiți așa. Care este starea mentală alimentată de această emoție? Acest sentiment vă influențează orice acțiune. Stările mentale reprezintă o atitudine determinată de sentimentele/senzațiile memorate, ancorate în mod subconștient în trup. O atitudine constituie o serie de gânduri legate de o senzație sau invers. Este ciclul repetitiv de gândire și simțire, simțire și gândire. Iată de ce este nevoie să vă definiți obiceiul neurologic influențat de dependența dumneavoastră emoțională specifică.
Observați modul în care gândiți (starea mentală) când trăiți emoția pe care doriți s-o schimbați. Puteți alege din lista de mai jos ori puteți adăuga altele, necuprinse în listă. în alegerea dumneavoastră vă veți baza pe emoția nedorită identificată anterior, dar este firesc să pendulați între mai multe astfel de stări legate de emoția respectivă. Așa că notați una sau două cu care simțiți că rezonați, pentru că veți lucra cu ele în pașii care urmează.

Stări mentale limitative

Spirit de competiție
Sentimentul de a fi copleșit
Lamentare
Blamare
Confuzie
Neatenție
Autocompătimire
Disperare
Lipsă
Intelectualism exagerat
Infatuare
Sfială/Timiditate/Introversie
Dorință de recunoaștere
Prea multă/ prea puțină încredere în sine
Lene
Lipsă de onestitate
Dorință obsesivă de control
Perfidie
Înfumurare
Tendința de a dramatiza
Nechibzuință
Preocupare de sine
Sensibilitate/Insensibilitate
Majoritatea propriilor comportamente, alegeri și fapte vor corespunde acestui sentiment. De aceea, veți gândi și acționa previzibil și rutinier. Nu există loc de nou, doar o cantitate mai mare din același trecut. E vremea să renunțați la ochelarii colorați și să nu mai vedeți viața prin filtrul trecutului. Trebuie doar să lăsați atitudinea emoțională respectivă să existe alături de dumneavoastră, fară să faceți nimic altceva decât s-o observați.
Tocmai ați identificat o emoție nedorită și starea mentală aferentă pe care doriți s-o dememorați. Nu uitați însă că mai aveți încă niște pași de citit înainte de a-i integra pe toți în meditația zilnică…

Acceptarea: acceptați-vă sinele adevărat, și nu pe cel pe care îl arătați celorlalți

Dacă vă îngăduiți să fiți vulnerabil, treceți dincolo de tărâmul propriilor simțuri și începeți să pătrundeți în conștiința universală din care vă izvorăște viața. înfiripați o relație cu această inteligență superioară, împărtășindu-i cine ați fost și ce vreți să schimbați în personalitatea dumneavoastră și recunoscând, totodată, ce ați ținut ascuns.
Să recunoașteți cine sunteți cu adevărat și care v-au fost greșelile, cerând în același timp să fie acceptate, constituie unele dintre cele mai dificile lucruri cu care se confruntă oamenii. Gândiți-vă cum vă simțeați când erați copil și trebuia să vă recunoașteți greșeala în fața părinților, a unui profesor sau a unui prieten. Vă simțiți oare altfel acum că ați devenit adult? Foarte probabil mai încercați încă astfel de sentimente deși, poate, mai puțin acut.
Ceea ce face posibilă realizarea pasului 3 este conștientizarea faptului că greșelile și defectele sunt recunoscute în fața unei inteligențe superioare și nu în fața unei alte persoane, la fel de supuse greșelii ca și noi. în consecință, recunoașterea – în sinea noastră și în fața acelei forțe universale – nu implică:
Pedeapsă
Critică
Manipulare
Abandon emoțional
Blamare
Competiție
Respingere
Afecțiune pierdută
Condamnare
Despărțire
Exilare. (va urma)

Leave a Reply