Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (XXIX): Efectele secundare ale scăderii discrepanței


După cum știți, una dintre abilitățile-cheie pe care trebuie să vi le dezvoltați este conștiința de sine/observarea de sine. Termenul acesta definește, pe scurt, ce vreau să spun atunci când mă refer la meditația din capitolul următor. În cadrul meditației, veți examina starea emoțională negativă care a exercitat o influență covârșitoare asupra vieții dumneavoastră. Veți recunoaște stadiul primar al propriei personalități care vă impulsionează gândurile și comportamentele, astfel încât să le cunoașteți, îndeaproape, fiecare nuanță. Cu timpul, vă veți folosi de aceste abilități de observație pentru a dememora acea stare emoțională negativă. Procedând astfel, veți abandona emoția negativă în grija unei inteligențe superioare, eliminând discrepanța dintre identitatea dumneavoastră reală și cea pe care ați prezentat-o lumii în trecut.
Imaginați-vă că vă aflați într-o cameră, în picioare și cu brațele larg desfăcute, cu palmele sprijinite de doi pereți aflați față în față, pe care îi împingeți cu putere. Aveți idee câtă energie ați consuma dacă ați încerca să împiedicați cei doi pereți să se apropie și să vă zdrobească? În loc de asta, ce-ar fi să lăsați cei doi pereți, să faceți vreo doi pași înainte (la urma urmei, discrepanța acesta cam seamănă cu o ușă, nu?) și să ieșiți din cameră, intrând într-alta complet nouă? Ce s-ar întâmpla cu camera din care ați ieșit? Ei bine, pereții s-au apropiat atât de mult, încât nu v-ați mai putea întoarce vreodată în ea. Golul s-a umplut, iar părțile în care vă divizaserăți dumneavoastră s-au reunit. Și ce-o să se întâmple cu toată energia pe care o consumați înainte? Legile fizicii spun că energia nu poate fi nici creată, nici distrusă, ci doar transferată sau transformată. Exact așa se va întâmpla și cu dumneavoastră, când ajungeți în punctul în care niciun gând, nicio emoție și niciun comportament subconștient nu se mai poate sustrage atenției conștiente.
Mai este un mod de a vă imagina acest fenomen: veți pătrunde în sistemul de operare al subconștientului, aducând în planul conștiinței toate datele și instrucțiunile, ca să vedeți cu adevărat unde sunt localizate toate impulsurile și tendințele care v-au controlat viața. Vă conștientizați sinele inconștient. Când sfărâmăm lanțurile acestei sclavii, eliberăm corpul, care încetează să mai funcționeze ca minte, trăind zi de zi în același trecut. Când eliberăm emoțional corpul, eliminăm discrepanța. Aceasta, odată eliminată, eliberează energia utilizată anterior pentru a o produce. Cu energia respectivă dispunem, acum, de materia primă pe care o putem folosi pentru a crea o nouă viață.

Eliminarea discrepanței

Pe măsura ce dememorați fiecare emoție transformată în parte integrantă a propriei identități, eliminați discrepanța dintre cine păreți și cine sunteți în realitate. Efectul secundar al acestui fenomen este o eliberare de energie sub forma unei emoții stocate în corp. Odată configurația neurologică a emoției respective eliminată din corp, energia este liberă să revină în câmpul cuantic și pregătită s-o utilizați, în calitate de creator.
Un alt efect secundar al ruperii lanțurilor propriilor dependențe emoționale este acela că resimțim eliberarea respectivă de energie ca pe o gură sănătoasă dintr- un elixir minunat. Nu numai că ne oferă energie, dar și simțim ceva ce probabil n-am mai simțit de ceva vreme – bucurie. Când vă eliberați trupul de lanțurile dependenței emoționale, vă veți simți înnobilat și inspirat. Ați făcut vreodată o excursie lungă cu mașina? Când ieșiți din vehicul și vă întindeți puțin să luați o gură de aer curat, iar scârțâitul roților pe asfalt și zgomotul ventilatorului sau al aerului condiționat amuțesc în sfârșit, vă simțiți minunat. Închipuiți-vă cu cât v-ați bucura mai mult de aceste senzații noi dacă ați fi parcurs 3 000 de kilometri închis în portbagaj. Mulți dintre noi exact așa s-au simțit o lungă perioadă.
Rețineți că nu e suficient doar să observați cum gândeați, simțeați și vă comportați. Meditația vă cere să fiți mai activ decât atât – trebuie să spuneți adevărul despre dumneavoastră înșivă, să fiți sincer și să dezvăluiți ce ascundeați în porțiunea întunecată a golului. Aceste lucruri trebuie scoase la lumina orbitoare a zilei și, când vedeți cu adevărat ce v-ați făcut singur, sunteți dator să priviți la toată harababura și să spuneți: Așa ceva nu-mi mai servește interesele. Așa ceva nu-mi mai servește mie. Așa ceva nu seamănă cu iubirea pentru propria persoană. Pe urmă, puteți decide să fiți liber.

De la victimizare la abundență neașteptată

Una dintre persoanele care a cules roadele înfruntării propriei vieți cu îndrăzneala unui observator cuantic este Pamela, participantă la unul dintre workshop-urile pe care le-am ținut. Pamela avea probleme financiare pentru că, timp de doi ani, fostul ei soț șomer nu-i plătise pensia alimentară pentru copil. Plină de frustrare și mânie, simțindu-se o victimă, obișnuia să reacționeze negativ chiar și în fața unor situații lipsite de orice legătură cu aceasta.
Obiectul meditației realizate împreună în ziua aceea era modalitatea prin care orice experiență sfârșește prin a produce o emoție. Deoarece atât de multe din experiențele noastre ne implică prietenii și familia, emoțiile care decurg de aici le împărtășim cu ei. De obicei, e bine că e așa: afinitățile legate de locurile în care am fost, de lucrurile făcute împreună, chiar obiectele împărțite, ne pot consolida relațiile cu oamenii. Reversul medaliei este însă acela că împărtășim și emoțiile legate de experiențele negative.
Ne legăm energetic unul de celălalt într-un punct dincolo de spațiu și timp. Din cauza entanglării – ca să folosim termeni cuantici specifici – și a legăturii formate prin intermediul emoțiilor de supraviețuire, ne este aproape imposibil să ne schimbăm când suntem conectați încă prin experiențe și emoții negative. În consecință, realitatea rămâne aceeași.
În cazul Pamelei, starea ei de a fi era o țesătură care îngloba anxietatea fostului ei soț, sentimentele lui de vină și de inferioritate determinate de incapacitatea de a-și întreține copiii, alături de propriile ei emoții de victimizare, resentimente și lipsuri. Ori de câte ori apărea câte o ocazie, starea ei de victimă își ițea capul diform și producea un rezultat nedorit. Emoțiile ei distructive și energia asociată cu acestea o înghețaseră, pur și simplu, într-o stare stagnantă de a gândi, a face și a fi. Indiferent ce făcea ca să încerce să schimbe situația, ea și fostul ei soț erau legați prin experiențele, emoțiile și energiile lor negative comune și, astfel, niciunul dintre eforturile pe care le-a făcut nu a schimbat nimic în relația cu soțul ei.
Workshop-ul a ajutat-o pe Pamela să-și dea seama că această legătură trebuia ruptă; trebuia să abandoneze emoțiile care o defineau în realitatea ei cotidiană. Cu aceeași ocazie, a aflat și despre felul în care un ciclu de gândire, simțire și acțiune, desfășurat neabătut timp de ani de zile, poate genera un efect de cascadă cu potențial de declanșare a genelor de boală – evident, nu voia să se întâmple așa ceva. Ceva trebuia să cedeze undeva.
Îmi place expresia aceasta, pentru că, așa cum mi-a spus Pamela mai târziu, în timpul meditației, și-a recunoscut emoțiile dăunătoare pe care le generaseră sentimentele ei de victimizare – lipsă de răbdare cu copiii, mereu văitându-se și dând vina pe cineva, sentimente de disperare și lipsă. A renunțat la aceste emoții asociate cu experiența din trecut, eliberându-se, în același timp, de concentrarea asupra propriei persoane, care îi definea starea ei de a fi, încredințându-le unei inteligențe superioare.
Procedând astfel, Pamela și-a eliberat în câmpul cuantic toată acea energie vremelnic înghețată, micșorând discrepanța dintre cine credea ea că este și ce prezenta în fața lumii. Și a reușit foarte bine – a început să se simtă atât de plină de bucurie și recunoștință, încât își dorea belșug pentru toată lumea, nu numai pentru sine. A trecut de la emoții egoiste la emoții altruiste. Când a plecat de la meditație, era altă persoană decât cea care intrase pe ușă.
Energia Pamelei a transmis semnale către câmp astfel încât acesta să înceapă să organizeze rezultate potrivite noului sine aflat în curs de devenire. Aproape imediat, a primit dovezi în acest sens, sub două forme. Prima avea legătură cu afacerea ei pe internet. Mai încercase o promoție cu ceva timp în urmă, se frământase pentru promovare, verificându-și constant site-ul și nevăzând altceva decât rezultate mediocre. în dimineața cu atelierul, lansase o a doua promoție, dar fusese prea ocupată în cursul zilei ca să se gândească la rezultate. În seara aceea, se bucura de efectele pozitive ale abandonării trecutului. S-a simțit chiar și mai bine când a descoperit un câștig de aproape 10.000 de dolari pe ziua respectivă, proveniți din promoția lansată.
Cea de-a doua dovadă i-a parvenit Pamelei trei zile mai târziu, când a primit un telefon de la serviciile de asistență socială, prin care era anunțată că fostul ei soț îi trimisese un cec nu numai pentru suma din luna respectivă, ci pentru toți cei 12.000 de dolari pe care i-i datora pentru întreținerea copiilor. Era mai mult decât mulțumită că “făcuse” aproape 22.000 de dolari după meditația respectivă. Nu acționase fizic în niciun fel ca să producă rezultatele respective și nici n-ar fi putut prezice pe ce cale vor ajunge banii aceia la ea, dar era extraordinar de recunoscătoare că se întâmplase așa.
Povestea Pamelei ilustrează forța renunțării la emoțiile negative. Când ne împotmolim între granițele cadrului nostru mental uzat și al comportamentelor și percepțiilor de rutină, nu putem găsi soluții la probleme înrădăcinate în trecut. Iar acele probleme (de fapt, ele sunt niște experiențe) produc emoții energetice puternice. Odată abandonate, trăim experiența unei enorme eliberări de energie, iar realitatea se rearanjează singură, ca prin minune.

Părăsind trecutul, ne putem fixa privirea asupra viitorului

Gândiți-vă cât de mult din energia dumneavoastră creatoare este prizoniera unor sentimente precum vina, înclinația spre critică, frica sau anxietatea, asociate unor persoane sau propriilor experiențe din trecut. Închipuiți-vă cât bine ați putea face dacă ați converti orice energie distructivă în energie productivă. Reflectați ce ați putea realiza dacă nu v-ați concentra pe supraviețuire (o emoție egoistă), acționând, în schimb, în vederea creării unor intenții pozitive (o emoție lipsită de sine).
Puneți-vă următoarea întrebare: Ce energie acumulată din experiențele trecute (sub formă de emoții limitative) țin în mine, iar ea îmi consolidează fosta identitate și mă atașează emoțional de contextul meu prezent? N-aș putea, oare, folosi energia aceasta pentru a o transforma într-o stare superioară, pe baza căreia să creez un rezultat nou și diferit?
Meditația vă va ajuta să eliminați unele dintre straturi, să renunțați la unele dintre măștile purtate, amândouă elemente ce blochează fluxul inteligenței superioare din dumneavoastră, în urma suprimării straturilor respective, veți deveni transparent. Sunteți transparent atunci când ceea ce păreți e ceea ce sunteți. Și, când vă trăiți viața astfel, veți încerca o stare de gratitudine, de bucurie superioară, despre care eu cred că este starea noastră naturală de a fi. Când procedați astfel, începeți să ieșiți din trecut și vă puteți îndrepta privirea spre viitor.
Pe măsură ce îndepărtați vălurile care blochează fluxul acestei inteligențe din interior, începeți să-i semănați. Deveniți mai plin de iubire, mai generos, mai conștient, mai plin de voință – asemenea ei. Discrepanța dispare.
În această etapă, simțiți fericire și plenitudine. Nu vă mai raportați la lumea din jur ca să vă puteți defini. Emoțiile superioare pe care le trăiți sunt necondiționate. Nimeni și nimic altceva nu vă poate face să vă simțiți așa. Sunteți fericit și inspirat doar pentru că sunteți cine sunteți. (va urma)


Leave a Reply