Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (XXX): Încetați să mai trăiți într-o stare de lipsă sau jind


Știți ce este minunat când ajungeți să nu vă mai lipsească și să nu vă mai doriți nimic? De-abia atunci puteți începe, cu adevărat, să manifestați lucrurile în mod natural. Majoritatea oamenilor încearcă să creeze de pe poziția unei stări de lipsă, de lipsă de valoare, de despărțire sau alte emoții mărginite, și nu dintr-una de gratitudine, entuziasm sau plenitudine. Acesta este însă punctul în care câmpul vă răspunde cel mai favorabil.
Toate acestea pornesc de la recunoașterea existenței discrepanței, precum și de la meditația asupra stărilor emoționale negative care au produs discrepanța respectivă și care v-au dominat personalitatea. Dacă nu sunteți pregătit să vă analizați îndeaproape, evaluându-vă înclinațiile cu onestitate delicată (fară să vă autoflagelați dacă nu reușiți) veți rămâne pentru totdeauna împotmolit în evenimente din trecut și emoții negative aferente. Vizualizați-o. Înțelegeți-o. Eliberați-o. Creați cu energia de care dispuneți, scoțând mintea din trup și eliberând-o în câmpul cuantic.

Legătura cu publicitatea

Trebuie înțeles că agențiile de publicitate și clienții lor corporatiști pricep pe deplin ideea de lipsă și ce rol determinant are aceasta în comportamentul nostru. Toți încearcă să ne convingă că dețin soluțiile care fac să dispară senzația de gol, prin identificare cu produsul lor. Specialiștii în publicitate apelează chiar la figuri celebre pe care le pun în reclame ca să semene, subconștient, ideea că un consumator se poate raporta la persoana respectivă ca “nou eu”. Nu te mai simți bine în pielea ta? Cumpără ceva. Nu te adaptezi la societate? Cumpără ceva. Simți o emoție negativă provocată de un sentiment de pierdere, despărțire sau nostalgie? Acest cuptor cu microunde/televizor cu ecran mare/celular/automobil… orice ar fi… este exact ce ai nevoie. Te vei privi cu ochi mai buni, vei fi acceptat de societate și vei avea și cu 40% mai puține carii. Suntem cu toții controlați, din punct de vedere emoțional, de această idee de lipsă.

Cum a început transformarea mea

Am început acest capitol povestindu-vă despre momentul în care, întins pe canapea, mi-am dat seama de discrepanța dintre cine eram cu adevărat și identitatea pe care o prezentam în fața lumii. Așa că aș vrea să închei acest capitol relatându-vă restul poveștii…
Aproximativ în perioada în care a avut loc această întâmplare, călătoream frecvent, ținând conferințe în fața unor persoane care mă văzuseră în filmul What the BLEEP Do We Know? Când mă adresam diverselor grupuri, mă simțeam cu adevărat înviorat și păream, cu siguranță, fericit. În astfel de momente, însă, aveam o senzație de amorțeală. Atunci m-a izbit. Trebuia să par așa cum se aștepta toată lumea de la mine, judecând după cum apăream în film. Începusem să cred că eram altcineva și aveam nevoie de lume ca să-mi amintească cine credeam că sunt. Duceam, de fapt, două existențe diferite. Nu mai voiam să fiu prins în această capcană.
Cum stăteam singur în dimineața aceea, am simțit că-mi bate inima și am început să mă gândesc cine îmi bate inima. Mi-am dat seama într-o clipă că mă depărtasem de această inteligență înnăscută. Am închis ochii și mi-am concentrat toată atenția asupra acestui lucru. Am început să recunosc cine fusesem, ce ascunsesem și cât de nefericit eram. Am început să abandonez unele aspecte legate de mine, încredințându-le în brațele acestei inteligențe superioare.
Pe urmă, mi-am amintit cine nu mai voiam să fiu. Am hotărât cum nu mai voiam să trăiesc cu vechea mea personalitate. Mai apoi, mi-am observat comportamentele inconștiente, gândurile și senzațiile care îmi consolidau vechiul sine și le-am evaluat și reevaluat, până am ajuns să le cunosc foarte bine. Apoi, am reflectat la cine voiam să fiu ca nouă personalitate… până m-am transformat în ea. Am început, dintr-odată, să mă simt altfel – plin de bucurie. N-avea nimic de-a face cu toate lucrurile din jurul meu, era parte a unei identități fară legătură cu nimic din afara mea. știam că eram pe cale să realizez ceva.
Am avut o reacție imediată după acea primă meditație, care mi-a atras atenția, pentru că persoana care s-a ridicat de pe canapea n-a mai fost aceeași cu cea care se așezase. M-am îndreptat de spate și m-am simțit atât de conștient și de viu. Era ca și cum vedeam o grămadă de lucruri pentru prima dată. Mi-a fost smulsă un fel de mască de pe față și am constatat că îmi doream mai multe astfel de momente.
Așa că m-am retras din propria mea viață, vreo șase luni. Mi-am menținut, într-o oarecare măsură, activitatea de la clinică, dar mi-am anulat toate conferințele. Prietenii credeau că-mi pierdeam mințile (și chiar așa și era), pentru că succesul filmului What the BLEEP Do We Know? era la apogeu și-mi aminteau, mereu, câți bani aș fi putut face. Dar eu o țineam una și bună că n-o să mai urc niciodată pe un platou de filmare până nu încetam să mai trăiesc conform unui ideal pentru uzul lumii și începeam să fiu un model pentru mine. Nu mai voiam să țin conferințe până nu ajungeam exemplul viu al tuturor lucrurilor despre care vorbeam. Aveam nevoie de o pauză de meditație și de realizarea unor transformări reale în propria viață, doream să generez bucurie din interior și nu din exterior. Și doream ca acest lucru să transpară în timpul conferințelor.
Transformarea mea nu a fost imediată. Meditam în fiecare zi, examinându- mi emoțiile nedorite și, una câte una, am început să le dememorez. Mi-am început meditațiile de dezvățare și reînvățare și luni de zile am fost preocupat să mă schimb. În cursul acestui proces, îmi demontam intenționat vechea identitate și mă dezvățam de obiceiul de a fi eu însumi.
Acesta a fost momentul în care am început să mă simt fericit fară niciun motiv. Deveneam din ce în ce mai fericit și nimic din afară nu justifica această stare. Astăzi, îmi fac timp să meditez în fiecare dimineață pentru că vreau mai mult din această stare de a fi.
Indiferent ce v-a atras la această carte, când vă hotărâți să vă schimbați, trebuie să faceți trecerea la o conștiință nouă. Trebuie să vă clarificați foarte bine ce faceți, cum gândiți, cum trăiți și cum sunteți… până ajungeți să nu mai fiți dumneavoastră înșivă și nici nu vă mai doriți să fiți. Iar această transformare trebuie să vă pătrundă până în măduva oaselor.
Ceea ce urmează să aflați este ce am făcut eu, pașii pe care i-am urmat în realizarea propriei transformări. Capul sus însă – dumneavoastră înșivă puteți să-i fi făcut deja. Nu mai urmează decât încă vreo câteva informații legate de procesul de meditație, astfel încât să înțelegeți această metodă de schimbare.

Meditație, demistificarea misticului și unde ale propriului viitor

În capitolul anterior scriam despre nevoia de a arunca o punte între ceea ce suntem cu adevărat și imaginea pe care o prezentăm lumii. Când suntem în stare să facem acest lucru, putem începe demersul de eliberare a energiei pentru a deveni sinele ideal, modelat după personalități marcante din istoria lumii precum Gandhi și Ioana d’Arc. Și, așa cum spuneam, una dintre cheile încercării de a ne dezvăța de a fi noi înșine o constituie efortul susținut de a ne dezvolta spiritul de observație – fie că acesta atrage după sine un demers metacognitiv (monitorizarea propriilor gânduri), fie că înseamnă recurs la nemișcare sau concentrare mai intensă asupra propriului comportament și a modalității în care elementele din mediu pot declanșa reacții emoționale.
Cu alte cuvinte, cum faceți să vă dezvoltați spiritul de observație, să vă rupeți lanțurile emoționale cu corpul, mediul și timpul și să eliminați discrepanța? Răspunsul este simplu: prin meditație. Se poate să fi observat că, până la acest punct, m-am străduit să vă stârnesc interesul cu scurte aluzii la meditație ca modalitate de a vă dezvăța de obiceiul de a fi dumneavoastră înșivă și de a începe, ca model ideal de sine, să vă creați o viață nouă. V-am spus că informațiile din partea I și partea a II-a ale acestei cărți vă vor pregăti să înțelegeți ce faceți, de fapt, când aplicați pașii de meditație pe care îi veți exersa în partea a III-a. Este momentul acum să explicăm mecanismele interioare ale proceselor la care mă refer când folosesc termenul de meditație.
Folosirea acestui termen ne poate duce cu mintea la imaginea unei persoane așezate cu picioarele încrucișate în fața unui altar, acasă, a unui yoghin bărbos și în halat, prosternat într-o peșteră izolată pe Himalaya sau orice altă imagine. Persoana respectivă poate fi o reprezentare a ceea ce dumneavoastră înțelegeți prin modalitate de “domolire”, de golire a minții, de concentrare a atenției asupra unui gând sau de angajare în oricare alte variațiuni ale practicii meditației.
Există o mulțime de tehnici de meditație, dar, în această carte, dorința mea este să vă ajut să produceți cel mai de dorit beneficiu al meditației – capacitatea de accesare și pătrundere în sistemul de operare al subconștientului, astfel încât să puteți trece de la a fi dumneavoastră înșivă, cu gândurile, convingerile, acțiunile și emoțiile aferente, la observarea acelor lucruri… Și apoi, odată ajuns acolo, să vă reprogramați subconștient creierul și corpul în raport cu o minte nouă. Când treceți de la producerea inconștientă de gânduri, convingeri, acțiuni și emoții și preluați controlul asupra acestora prin aplicarea conștientă a propriei voințe, atunci puteți desfereca lanțurile vechiului sine și crea altul nou. Modalitatea de a ajunge în punctul în care sunteți capabil să accesați acest sistem de operare și să aduceți inconștientul la suprafață și să-l conștientizați constituie subiectul la care ne vom referi în restul acestei cărți.

O definiție a meditației: cum să ne familiarizăm cu noi înșine

În limba tibetană, a medita înseamnă “a se familiariza” în consecință, și eu folosesc acest termen ca sinonim pentru auto-observație și pentru dezvoltare personală. La urma urmei, ca să vă familiarizați cu ceva trebuie să petreceți un timp doar observându-l. Din nou, momentul-cheie pentru realizarea oricărei transformări constă în trecerea de la a fi lucrul respectiv, la observarea acestuia.
Un alt mod de a gândi ar fi să considerați această tranziție ca trecere de la statutul de înfăptuitor la cel de înfaptuitor/observator. O analogie potrivită aici ar fi situația atleților sau a performerilor – jucători de golf, schiori, înotători, dansatori, cântăreți sau actori, cărora, când doresc să-și modifice în vreun fel oarecare tehnica, majoritatea antrenorilor le recomandă să urmărească înregistrări video ale propriilor performanțe. Cum altfel să schimbați un mod vechi de operare cu unul nou, fară a vedea cum arată și unul, și celălalt?
Același lucru se întâmplă și cu sinele vechi și cu cel nou. Cum să vă opriți să mai faceți lucrurile într-un anume fel, fară să știți cum arată felul acela? Termenul pe care îl folosesc eu deseori pentru a descrie această fază a transformării este dezvățare.
Acest proces de familiarizare cu sinele funcționează în ambele sensuri – e nevoie să “vedeți” și noul, și vechiul sine. Trebuie să vă auto-observați atât de precis și atent, cum vă descriam, încât să nu îngăduiți niciunui gând sau comportament automat, niciunei emoții inconștiente să treacă neobservate. Fiind înzestrat cu echipamentul necesar pentru asta – datorită mărimii lobului frontal – vă puteți autoexamina și puteți decide ce doriți să schimbați ca să vă realizați mai bine în viață. (va urma)


Leave a Reply