Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (XXXI): Hotărâți-vă să nu mai fiți dumneavoastră înșivă


Când deveniți conștient de aspectele inconștiente ale sinelui vechi, de rutină, înrădăcinat în sistemul de operare al subconștientului, sunteți pe punctul de a începe procesul de transformare al oricărui aspect legat de propria persoană.
Ce măsuri luați în mod normal când vă hotărâți cu adevărat să faceți un lucru altfel? Vă separați de lumea exterioară suficient timp pentru a vă gândi ce să faceți și ce nu. Începeți să conștientizați multe aspecte ale vechiului sine și purcedeți la conceperea unui plan de acțiune asociat cu noul sine.
De exemplu, dacă vreți să fiți fericit, primul pas este să încetați să mai fiți nefericit – adică să nu mai nutriți acele gânduri care vă fac nefericit și să renunțați să mai simțiți emoțiile de durere, tristețe și amărăciune. Dacă doriți să deveniți bogat, veți decide probabil să încetați acțiunile care vă fac sărac. Dacă vreți să fiți sănătos, va fi nevoie să renunțați la modul nesănătos de viață. Aceste exemple au menirea de a demonstra că, mai întâi de toate, este obligatoriu să vă hotărâți să nu mai fiți cel de dinainte, în asemenea măsură încât să faceți loc unei personalități noi – un nou fel de a gândi, de a simți și de a acționa.
Iată de ce, dacă eliminați stimulii exercitați de mediul exterior închizând ochii și stând liniștit (reducând aportul senzorial), aducându-vă corpul într-o stare de nemișcare și fară a vă mai concentra asupra timpului linear, veți deveni conștient doar de cum gândiți și (vă) simțiți. Și, când începeți să acordați atenție stărilor dumneavoastră emoționale și corporale inconștiente și vă “familiarizați” cu programele dumneavoastră automate, inconștiente, până devin conștiente, asta înseamnă că meditați? Răspunsul este afirmativ. A “te cunoaște pe tine însuți” înseamnă a medita.
Dacă nu mai sunteți vechea personalitate, ci observați, în schimb, diferitele sale aspecte, n-ați fi de acord că sunteți conștiința care observă programele acelei identități din trecut? Cu alte cuvinte, dacă observați conștient vechiul sine, încetați să-l mai personificați. Cum treceți de la lipsa conștientizării la conștientizare, începeți să vă obiectivați mintea subiectivă. Adică, concentrându-vă atenția pe vechea obișnuință de a fi dumneavoastră înșivă, participarea dumneavoastră conștientă începe să vă separe de programele acelea inconștiente și să vă confere mai mult control asupra acestora.
Dacă tot a venit vorba, când reușiți să vă rețineți conștient de la stările emoționale și corporale de rutină, “celulele nervoase nu se mai declanșează împreună, încetând să mai facă parte din același circuit”. Pe măsură ce vă remodelați echipamentul neurologic al vechiului sine, încetați să mai transmiteți aceleași informații, acelorași gene. Vă dezvățați să mai fiți dumneavoastră înșivă.

Reflectați la o manifestare de sine superioară

Să mai înaintăm puțin. Odată familiarizați cu vechiul sine în asemenea măsură încât niciun gând, niciun comportament și nicio emoție nu vă fac să recădeți inconștient în vechile obiceiuri, veți fi, poate, de acord că n-ar strica să începeți să vă familiarizați cu noul sine. În consecință, vă puteți întreba: Ce manifestare superioară de sine există și mi-aș dori să ating?
Dacă vă activați lobul frontal și reflectați la aceste aspecte ale sinelui, veți începe să vă faceți creierul să gândească diferit față de vremurile când era celălalt sine. În timp ce lobul frontal (“șeful cel mare”) cântărește această nouă întrebare, își plimbă privirea peste peisajul alcătuit de restul creierului și combină fară cusur toate cunoștințele și experiențele pe care le-ați stocat într-un singur model de gândire. Vă ajută să creați o reprezentare internă asupra căreia să începeți să vă concentrați.
Acest proces de contemplare construiește noi rețele neurologice, în timp ce vă gândiți la întrebarea de mai sus, neuronii vor începe să se activeze și să se asambleze în șiruri, modele și combinații noi, deoarece gândiți diferit. Și, ori de câte ori vă faceți creierul să lucreze diferit, vă transformați mintea.
În timp ce proiectați noi acțiuni, cântăriți noi posibilități, concepeți noi modalități de a fi și visați la noi stări mentale și corporale, există un moment în care lobul frontal se activează și reduce volumul Marii Triplete. În momentul acesta, gândul/gândurile respective se transformă într-o experiență interioară; vă instalați noi programe și echipamente în sistemul nervos, ca și cum experiența întruchipării noului sine vi s-a înfăptuit deja în creier. În plus, repetând acest proces în fiecare zi, idealul se transformă într-o stare mentală familiară.
Mai e ceva de adăugat. Dacă reflectați cu o asemenea intensitate la gândul asupra căruia vă concentrați încât se transformă efectiv într-o experiență, atunci produsul final al acesteia va fi o emoție. Odată creată această emoție, începeți să vă simțiți ca noul ideal, iar noul sentiment devine familiar. Rețineți că, atunci când corpul începe să reacționeze ca și cum experiența este deja o realitate prezentă, transmiteți în mod diferit semnale genelor… iar corpul începe acum să se schimbe, înaintea manifestării fizice a evenimentului concret de viață. În acest moment ați luat-o înaintea timpului și, mai presus de toate, treceți într-o nouă stare de a fi – trup și minte deopotrivă. Și, dacă repetați în mod consecvent acest proces, această stare de a fi vă va deveni familiară.
Dacă puteți menține această stare mentală și corporală modificată, independent de mediul extern, de nevoile emoționale ale corpului și deasupra timpului, în lumea dumneavoastră își va face apariția ceva diferit. Aceasta este legea cuantică.
E momentul să recapitulăm. Conform principiilor acestei meditații, tot ce aveți de făcut este să știți cine nu mai vreți să “fiți”, într-atât de bine, încât vechiul sine vă este cunoscut – gândurile, comportamentele și emoțiile asociate cu acesta – până în punctul în care “dezactivați” și “demontați” vechea minte și nu mai transmiteți aceleași mesaje acelorași gene. Apoi reflectați, în mod repetat, la cine vă doriți să “fiți”. Rezultatul este că veți activa și veți monta noi circuite mentale cu care vă veți condiționa emoțional corpul, până în momentul în care vor deveni o a doua natură. Aceasta este schimbarea autentică.

O altă definiție a meditației: cultivarea sinelui

Pe lângă semnificația sa în limba tibetană, în limba sanscrită termenul a medita înseamnă “a cultiva sinele”, definiție care mie îmi place în mod deosebit datorită posibilităților de interpretare metaforică pe care le oferă – de exemplu, grădinăritul sau agricultura. Când cultivați solul, luați pământul bătătorit, care zăcuse înțelenit până atunci, și-l întoarceți cu o cazma sau altă unealtă. Aduceți la lumina zilei pământ și substanțe nutritive “noi”, ușurând germinația semințelor și ajutând răsadurile să prindă rădăcini. Cultivarea poate necesita, totodată, îndepărtarea plantelor din anul trecut, a buruienilor rămase neobservate și a pietrelor ridicate la suprafață în urma afânării naturale a solului.
Astfel, plantele de anul trecut pot fi considerate simbolul vechilor dumneavoastră creații izvorâte din gândurile, acțiunile și emoțiile care vă definesc sinele cel vechi, familiar. Buruienile ar putea semnifica atitudinile, convingerile sau percepțiile împământenite despre sine, care vă subminează eforturile și pe care nu le observaserăți pentru că erați prea distras de alte lucruri. Pietrele pot simboliza multele straturi de blocaje și limitări personale (care se ridică în mod natural la suprafață cu timpul și vă blochează creșterea/dezvoltarea). Toate acestea reclamă îngrijire, astfel încât să puteți face loc pentru plantarea unei noi grădini în propria minte. Altfel, dacă ați planta o grădină sau o cultură nouă fară pregătire corespunzătoare, roadele vor fi sărace.
Speranța mea este să fi înțeles până acum că este imposibil să vă creați un viitor nou când sunteți înrădăcinat în propriul trecut. Vestigiile vechii grădinii (a minții) trebuie curățate înainte de a vă putea cultiva un nou sine prin plantarea semințelor noilor gânduri, comportamente și emoții care creează o viață nouă.
Celălalt aspect esențial este să vă asigurați că acest lucru nu se petrece la întâmplare: nu vorbim de plante sălbatice, care se scutură și împrăștie la întâmplare semințe pe pământ, dintre care doar câteva pătrund în sol și ajung, în cele din urmă, să dea roade. Dimpotrivă, a cultiva înseamnă luarea unor decizii conștiente – când să lucrezi pământul, când să plantezi, ce să plantezi, cum se va armoniza fiecare plantă sădită cu restul, câtă apă și cât îngrășământ să amesteci și așa mai departe. Proiectarea și pregătirea sunt esențiale pentru reușita acestor eforturi. Aceste aspecte necesită “atenția noastră concentrată” în fiecare zi.
În mod similar, când vorbim despre o persoană care își cultivă interesul pentru un anume domeniu, ne referim la faptul că aceasta cercetează sfera respectivă cu discernământ. Totodată, spunem că este cultivată o persoană care a ales cu atenție la ce să se expună și care a strâns o gamă variată de cunoștințe și experiențe. Din nou, nimic din toate acestea nu se fac dintr-un capriciu, iar întâmplarea nu are aproape nimic de-a face.
Indiferent ce-ați cultiva, exercitați un anumit control, indispensabil pentru transformarea oricărei părți a propriului sine. În loc să permiteți lucrurilor să se dezvolte “în mod firesc”, interveniți și întreprindeți demersuri conștiente de reducere a probabilității de nereușită. Scopul din spatele acestui întreg efort este strângerea unei recolte bogate. În cazul cultivării prin meditație a unei noi personalități, roadele bogate sunt reprezentate de crearea unei noi realități.
Crearea unei alte minți seamănă cu cultivarea unei grădini. Manifestările produse de grădina propriei minți vor fi exact precum roadele pământului. Îngrijiți-le bine. (va urma)


Leave a Reply