Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (XXXII): Meditația pentru schimbare


Rezumatul procesului de meditație sună în felul următor: trebuie să vă dezvățați de obiceiul de a fi dumneavoastră înșivă și să vă reinventați un nou sine, să vă “pierdeți” mintea și să creați alta nouă, să remodelați conexiunile sinaptice îndepărtându-le pe cele vechi și creând unele proaspete, să dememorați emoțiile trecutului și să recondiționați corpul în raport cu o altă minte și alte emoții și, în sfârșit, să renunțați la trecut și să creați un nou viitor.

Modelul biologic al schimbării

Să aruncăm o privire mai atentă asupra câtorva dintre componentele acestui proces. În mod evident, pentru a evita să lăsăm să treacă neverificat pe lângă noi un gând sau un sentiment pe care nu mai vrem să-l trăim trebuie să ne formăm abilități solide de observație și concentrare. Noi, oamenii, dispunem de o abilitate limitată de concentrare și de absorbție a elementelor de intrare, dar în starea de meditație putem amplifica semnificativ aceste limite.
Ca să vă dezvățați de a fi dumneavoastră înșivă, ar fi înțelept să vă opriți asupra unei trăsături, înclinații sau caracteristici și să vă concentrați atenția asupra acelui singur aspect al vechiului sine pe care vreți să-l transformați. De exemplu, ați putea începe punându-vă următoarele întrebări: Când mâ înfurii, ce tipare de gândire manifest? Ce le spun altora? Dar mie? Cum mâ comport? Ce alte emoții râsar din furia mea? Cum se simte furia în corpul meu? Cum pot conștientiza ce anume îmi declanșează furia și cum îmi pot schimba reacția?
Procesul de transformare necesită mai întâi dezvățare și apoi învățare, aceasta din urmă fiind o funcție de activare și formare de circuite cerebrale, în timp ce prima se referă la curmarea unor circuite. Când încetați să mai gândiți la fel, când vă inhibați rutinele și vă întrerupeți dependențele emoționale respective, vechiul sine începe să fie remodelat neurologic.
Și, dacă fiecare conexiune dintre celulele nervoase constituie o amintire, atunci, în timp ce circuitele respective sunt demontate, amintirile dumneavoastră despre vechiul sine le iau și ele urma. Când vă veți gândi la existența dumneavoastră de dinainte și la cine obișnuiați să fiți, vă veți simți ca și cum toate acestea ar fi existat într-o altă viață. Unde vor fi stocate de-acum înainte amintirile respective? Vor fi încredințate sufletului, sub formă de înțelepciune.
Atunci când, prin eforturi conștiente, îndepărtăm gândurile și sentimentele care transmiteau semnale către corp, energia eliberată prin nefolosirea acelor emoții limitate este transmisă înspre câmp. Acum dispuneți de energia necesară conceperii și creării unui destin nou.
Când folosim meditația ca mijloc de realizare a unei transformări, când devenim conștienți și concentrați, când știm ce este necesar ca să eradicăm o trăsătură nedorită și să cultivăm una dorită și suntem dispuși să acționăm în consecință, facem ceea ce misticii fac de secole.
Deși perspectiva mea în ceea ce privește schimbarea este de sorginte biologică, se aseamănă cu a misticilor, care descriau un proces similar folosind altă terminologie. Rezultatul final este același – eliberarea de dependența față de corp, mediu și timp. Numai în situația în care gândim superior Marii Triplete putem trăi cu adevărat independent de aceasta și ne putem restabili controlul de zi cu zi asupra celor gândite și simțite.
De prea mult timp funcționăm conform unor programe inconștiente care au preluat controlul asupra noastră. Meditația ne permite să ne reafirmăm controlul asupra propriei vieți. Pe primul loc considerăm conștientizarea – este esențială recunoașterea momentului și a modalității prin care reacțiile programate preiau controlul. Când treceți de la inconștient la conștient, începeți să reduceți discrepanța dintre cum păreți și cum sunteți.

Undele viitorului

De când există cunoașterea, care, după cum am văzut, precede experiența, să avem o înțelegere de bază asupra lucrurilor care au loc în creier în timpul meditației ne va servi când vom începe să ne însușim procesul meditativ pe care îl vom prezenta, curând, în cea de-a doua parte a cărții.
Probabil, cunoașteți deja că creierul este, prin natura sa, electrochimie. Atunci când celulele se conectează, fac schimb de elemente încărcate electric ce produc, ulterior, câmpuri electromagnetice. Datorită faptului că activitatea electrică a creierului este măsurabilă, aceste efecte pot oferi informații importante legate de ceea ce gândim, simțim, învățăm, visăm și creăm, precum și de felul în care procesăm informația.
Cea mai uzuală metodă prin care cercetătorii înregistrează activitatea electrică a creierului este electroencefalograma (EEG). Cercetările au evidențiat o gamă largă de frecvențe cerebrale umane, variind de la niveluri foarte scăzute de activitate, în starea de somn (numite unde Delta), stări de semiconștiență, aflate la granița dintre somn și veghe (undele Theta), cele legate de creativitate și imaginație (Alfa), cele observate în procesul cognitiv conștient (undele Beta), până la cele situate la cele mai înalte frecvențe, observate în stările transcendentale de conștiință (undele Gamma).
Pentru a vă ajuta să vă înțelegeți mai bine incursiunea în meditație, o să vă las să aruncați o privire asupra stărilor care se asociază, în diferite momente, cu dumneavoastră. În clipa în care începeți să înțelegeți care sunt aceste stări, veți putea surprinde foarte ușor momentele în care undele cerebrale nu favorizează încercările ego-ului de a se schimba (și credeți-mă, am trecut de multe ori prin asta.) și, de asemenea, care sunt acele momente când vă aflați în gama propice schimbării.
În perioada de creștere a copiilor, frecvențele predomină în creier în felul următor: Delta, Theta, Alfa și, mai apoi, Beta. Ceea ce ne propunem în cadrul meditației este să devenim asemenea unui copil, traversând stările de la undele Beta, la undele Alfa, către Theta și, pentru avansați sau pentru mistici, la Delta. Așadar, consider că înțelegerea modului de funcționare a undelor cerebrale ne poate ajuta să demistificăm procesul meditativ și să înțelegem meditația.

Dezvoltarea undelor cerebrale la copii: de la subconștient la conștient

Delta – Între naștere și vârsta de doi ani, creierul uman funcționează în primul rând la nivelurile cele mai joase de frecvență de undă cerebrală, între 0,5-4 cicluri pe secundă. Acest interval de activitate electromagnetică este cunoscut sub numele de unde Delta. Starea de somn a adulților este domeniul undelor Delta, ceea ce explică motivul pentru care, de obicei, un nou-născut nu poate rămâne treaz mai mult timp decât câteva minute deodată (și pentru care, chiar și cu ochii deschiși, sugarii pot, de fapt, dormi). În stare de veghe, copiii de un an se găsesc încă în starea Delta, deoarece sursa funcționării lor este, în primul rând, subconștientul. Informația dinspre exterior le pătrunde în creier fară prea multă prelucrare, fară gândire critică sau judecată. La acest nivel, creierul care gândește – neocortexul sau conștientul – operează la niveluri foarte scăzute.
Theta – Începând cu vârsta de aproximativ doi ani și până pe la cinci-șase ani, copilul începe să manifeste caracteristici EEG oarecum superioare. Aceste frecvențe de undă Theta măsoară între patru și opt cicluri pe secundă. Copiii care funcționează în starea Theta prezintă tendința de acțiune ca în transă, fiind conectați, în primul rând, la propriul univers interior. Trăiesc în abstract și în domeniul imaginației, manifestând puține nuanțe de gândire critică, rațională. Astfel, copiii mici au tendința de a accepta ce li se spune. (P.S. Moș Crăciun există). La acest nivel, propoziții precum cele care urmează au un impact enorm: Băieții nu plâng. Fetele trebuie văzute, dar nu și auzite. Sora ta e mai deșteaptă. Dacă ți-e frig, ai să răcești. Aceste tipuri de afirmații merg direct în subconștient, pentru că astfel de stări de undă cerebrală constituie domeniul subconștientului (ghici ghicitoarea mea).
Alfa – Între 5-8 ani, undele cerebrale se modifică din nou, ajungând la o frecvență Alfa între 8-13 cicluri pe secundă. În această etapă a dezvoltării copilului începe să se formeze mintea analitică; copiii încep să interpreteze și să tragă concluzii cu privire la viața din jur. În același timp, lumea interioară a imaginației tinde să fie la fel de reală ca și universul exterior al realității. Copiii care aparțin acestui grup de vârstă sunt, în mod tipic, cu un picior într-un univers și cu celălalt în altul. Iată de ce le iese atât de bine. De exemplu, poți cere unui copil să pretindă că este un delfin care înoată în mare, un fulg de zăpadă în vânt sau un super-erou plecat în misiune de salvare și, la câteva ceasuri după aceea, el tot în pielea personajului va fi. Cereți-i unui adult să facă același lucru și… ei, dar știți răspunsul deja.
Beta – Între vârstele de 8-12 ani și mai încolo, activitatea cerebrală avansează la frecvențe mai înalte. Tot ceea ce depășește 13 cicluri pe secundă la copii constituie granița undelor Beta. De acolo, Beta continuă să crească la diferite niveluri pe tot parcursul vârstei adulte și reprezintă gândirea conștientă, analitică.
După vârsta de 12 ani, poarta dintre conștient și subconștient se închide de obicei. Beta este, de fapt, împărțită între unde Beta de frecvență joasă, medie și înaltă și, pe măsură ce copiii înaintează către adolescență, există tendința de trecere de la unde Beta de joasă frecvență la unde Beta de frecvență medie și înaltă, așa cum se observă la majoritatea adulților.
În timp ce citiți acest capitol, probabil că vă aflați în starea zilnică de veghe, adică de activitate cerebrală caracterizată de unde Beta. Creierul prelucrează date senzoriale și încearcă să găsească sensuri între universul dumneavoastră interior și cel exterior. Aflați în interacțiune cu conținutul acestei cărți, se poate să vă simțiți propria greutate pe scaun, să auziți muzică în fundal, să vă aruncați ochii pe fereastră. Toate aceste date sunt prelucrate de către neocortexul rațional.
Alfa – Să spunem acum că închideți ochii (80% din informația senzorială e transmisă prin vedere) și vă concentrați voit în interior. Reducând considerabil volumul datelor senzoriale generate de mediu, la sistemul nervos ajunge mai puțină informație. Undele cerebrale se reduc în mod firesc și ajung în starea Alfa. Vă relaxați. Deveniți mai puțin preocupat de elementele din mediul extern, iar universul interior începe să vă capteze atenția. Aveți tendința să gândiți și să analizați mai puțin. În starea Alfa, creierul se află într-o stare de ușoară meditație (când veți practica meditația în partea a III-a, veți pătrunde într-o stare Alfa și mai profundă).
Zi de zi, creierul trece în starea Alfa fară prea mult efort din partea dumneavoastră. De exemplu, când învățați ceva nou dintr-o conferință, activitatea cerebrală vă este, în general, caracterizată de un interval de unde Beta de frecvență joasă până la medie. Ascultați mesajul și analizați conceptele prezentate. Apoi, când ați ascultat suficient sau vă place în mod deosebit ceva interesant, care se aplică și în cazul dumneavoastră, în mod firesc vă opriți, iar creierul vă alunecă în starea de activitate cerebrală caracterizată de unde Alfa. Acest fapt se datorează faptului că informația este supusă consolidării în materia cenușie. Și, cum priviți așa în gol, sunteți preocupat de propriile gânduri și le conferiți o realitate superioară celei prezente în mediul din jur. În momentul în care se întâmplă acest lucru, lobul frontal introduce această informație în circuitele din arhitectura propriului creier… Și, ca prin minune, vă puteți aminti ceea ce abia ați învățat. (va urma)


Leave a Reply