Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (XXXIV): O altă lume


Activitatea cerebrală caracterizată de undele Beta de înaltă frecvență ne arată o lume care pare mai reală decât cea interioară. Atenția și conștientul ni se concentrează, în primul rând, pe tot ce ne alcătuiește mediul extern. Astfel, ne identificăm mai ușor cu elementele materiale respective: ne criticăm toți cunoscuții, ne criticăm propriul aspect fizic, ne concentrăm exagerat asupra propriilor probleme, ne agățăm de obiectele pe care le posedăm din frica de a nu le pierde, ne preocupăm că trebuie să ajungem în cutare loc și suntem mereu pe fugă. Toate acestea nu ne mai lasă decât puțină forță de procesare pentru a putea rămâne atenți la transformările pe care vrem neapărat să le realizăm – să pătrundem în interior… să ne observăm și să ne monitorizăm gândurile, comportamentele și emoțiile.
Când ne cramponăm de lumea din jur, ne e dificil să ne concentrăm pe realitatea noastră internă. În general, nu ne putem concentra pe nimic altceva în afara Marii Triplete, nu ne putem deschide mintea dincolo de granițele atenției noastre înguste și suntem obsedați mai curând de probleme decât de rezolvarea acestora. De ce este nevoie de atâta efort ca să renunțăm la exterior și să ne îndreptăm privirea spre interior? Creierul aflat în stare de undă Beta nu poate trece cu ușurință de la o viteză la alta, pe tărâmul imaginar al undelor Alfa. Modelele noastre de undă cerebrală ne țin ferecați în toate aceste elemente ale lumii noastre exterioare, ca și cum ar fi reale.
Când sunteți înțepenit în starea de unde Beta de înaltă frecvență, e dificil de învățat: în sistemul nervos nu poate pătrunde decât puțină informație care să nu corespundă emoției pe care o resimțiți. Adevărul este că problemele pe care sunteți atât de ocupat să le analizați nu pot fi rezolvate din interiorul emoției în sânul căreia se desfășoară analiza. De ce? Ei bine, analiza generează unde Beta de frecvență din ce în ce mai înalte. Gândirea în acest registru vă face creierul să reacționeze disproporționat, să raționați eronat și să nu gândiți limpede.
Din perspectiva emoțiilor care vă încătușează, dumneavoastră gândiți în trecut și încercați să prevedeți momentul următor pornind de la trecut, iar creierul nu poate prelucra momentul prezent. Neprevăzutul nu are unde să-și facă apariția în universul dumneavoastră. Vă simțiți despărțit de câmpul cuantic și nu puteți nici măcar întrevedea noi posibilități pentru situația prin care treceți. Creierul nu vă funcționează în regim creativ, fiind fixat pe supraviețuire, preocupat cu imaginarea de posibile scenarii, dramatice. Din nou atrag atenția, în sistem nu se vor codifica multe informații care să nu corespundă stării de urgență. Când totul se resimte ca o stare de criză, prioritatea pentru creier este supraviețuirea, nu învățarea.
Soluția se află în afara emoțiilor cu care vă luptați și a gândurilor pe care le analizați în exces, pentru că acestea nu fac decât să vă ancoreze în trecut, în rutină și în cunoscut. Rezolvarea problemelor începe cu depășirea sentimentelor obișnuite și înlocuirea atenției șubrede îndreptate asupra Marii Triplete cu un regim mai ordonat de gândire.
După cum vă puteți imagina, atunci când creierul funcționează în regim de unde Beta de înaltă frecvență și vă aflați în curs de prelucrare a informației senzoriale care implică mediul, corpul și timpul, activitatea respectivă poate crea oarecare haos. Alături de înțelegerea faptului că impulsurile electrice din creier se realizează în anumite cantități (cicluri pe secundă), este la fel de important și să fim conștienți de calitatea semnalului. Exact așa cum discuția despre creație conform teoriei cuantice demonstra cât este de vitală transmiterea de semnale coerente în câmp care să indice rezultatul viitor dorit, tot așa, coerența este esențială pentru gândire și pentru undele cerebrale.
În orice moment când sunteți în intervalul de frecvență Beta, una dintre componentele Marii Triplete va căuta să vă atragă mai mult atenția. Atunci când vă gândiți că ați întârziat, puneți accentul pe timp, iar gândul transmite o undă de înaltă frecvență prin neocortex. La asta se adaugă faptul că sunteți, în același timp, conștient și de propriul corp, și de mediu, transmițând impulsuri electromagnetice în aceste direcții. Problema este că, în cazul ultimelor două, transmiteți prin neocortex modele diferite de undă, de frecvență mai joasă.
Când suntem în priza tuturor celor trei dimensiuni – mediu, corp plus timp – creierul încearcă să le integreze diferitele frecvențe și modele de undă, ceea ce necesită o cantitate enormă de timp și spațiu de prelucrare. Dacă ne putem elimina concentrarea pe oricare dintre aceste elemente, modelele generate vor fi mai coerente, iar noi le vom putea prelucra mai bine.
Lumina emisă de un laser constituie un exemplu de unde coerente de energie, toate deplasându-se împreună, la unison, în cea de-a doua imagine, modelele de energie sunt haotice, dezintegrate și defazate. Un exemplu de semnal incoerent, de putere mai mică, este lumina unui bec incandescent.

Conștientizarea, nu analiza, permite pătrunderea în subconștient

Iată o modalitate prin care să vă dați seama dacă vă aflați în regim de unde Beta: dacă sunteți într-o stare de analiză continuă (ceea ce eu numesc “a fi o minte analitică”), funcționați în regim Beta și nu puteți pătrunde în subconștient. Expresia “paralizie prin analiză” e foarte potrivită aici. Pentru că asta ni se întâmplă când ne trăim mai toată viața în intervalul de unde Beta. Singura perioadă când nu suntem în această stare este în somn (atunci fiind în intervalul de unde Delta).
S-ar putea să gândiți în felul următor: Dar spuneai că trebuie să fim conștienți, să ne familiarizăm cu gândurile, sentimentele, modelele de reacție și așa mai departe. Nu e nevoie de analiză pentru așa ceva?
De fapt, conștientizarea poate exista în afara analizei. Când sunteți conștient, puteți gândi așa: Sunt enervat. Când analizați, mergeți dincolo de această simplă observație și adăugați: De ce nu se încarcă pagina asta mai repede? Cine a proiectat site-ul ăsta idiot? De ce, ori de câte ori mă grăbesc, ca acum, când încerc să vad ce filme rulează, conexiunea de internet e așa de înceată? Conștientizarea, așa cum doresc să se practice aici, e pur și simplu o observație (urmărire) a unui gând sau sentiment, după care se trece mai departe.

Un model operațional de meditație

Acum că am atins câteva elemente de bază referitoare la undele cerebrale la copii și adulți, acest fundament ne va furniza un model operațional care să vă ajute să înțelegeți procesul de meditație.
Mulțumită cercetărilor efectuate în domeniul modelelor de unde cerebrale la copii, știm că, la naștere, ne aflăm complet pe tărâmul subconștientului. Iată un exemplu de identificare pozitivă: când simte un disconfort sau îi e foame, sugarul plânge, într-un efort de a comunica și de a atrage atenția mamei. Când părintele de care depinde îngrijirea copilului răspunde și-l hrănește sau îi schimbă scutecele, sugarul stabilește o legătură importantă între lumea lui interioară și cea exterioară. Nu-i trebuie decât vreo câteva repetiții ca să învețe să asocieze plânsul cu alăptatul sau cu starea de confort, care se transformă, astfel, în comportament.
Un exemplu elocvent de asociere negativă poate fi cel în care un copil de doi ani pune degetul pe o sobă încinsă. Acesta învață repede să identifice obiectul pe care îl vede în exterior – soba – cu durerea resimțită în interior și, după câteva tentative, învață o lecție prețioasă.
Cu timpul, începem să învățam prin asociere, prin diferitele interacțiuni dintre universul nostru interior și mediul înconjurător, cu ajutorul simțurilor. În ambele cazuri, s-ar putea spune că, în momentul în care copilul observă o modificare internă de natură chimică în organism, creierul ciulește urechile și acordă atenție oricărui aspect din mediul exterior care a generat modificarea respectivă, durere sau plăcere. Aceste tipuri de identificări și asocieri încep să dezvolte, încet, multe obișnuințe, deprinderi și comportamente.
Așa cum ați aflat, undeva în jurul vârstei de șase sau șapte ani, pe măsură ce undele cerebrale se transformă în unde Alfa, copilul începe să-și dezvolte mintea analitică sau critică. La majoritatea copiilor, mintea analitică își încheie dezvoltarea, de obicei, între 7 și 12 ani.
Mintea analitică acționează ca barieră de separare a conștientului de subconștient. La adulți, această minte critică preferă să raționeze, să evalueze, să anticipeze, să prevadă, să compare ce cunoaște cu ce învață sau să pună în contrast datele cunoscute cu cele necunoscute. De cele mai multe ori, când adulții sunt conștienți, mintea lor analitică este mereu la lucru, aceștia funcționând într-o “lume” a undelor Beta.
Mintea este compusă din 5% conștient și 95% subconștient. Conștientul operează în primul rând cu logica și rațiunea, care dau naștere voinței, credinței, capacităților creatoare și intențiilor. Subconștientul cuprinde nenumăratele noastre identificări pozitive și negative, care dau naștere obiceiurilor, comportamentelor, abilităților, credințelor și percepțiilor.
Scopul fundamental al meditației este depășirea minții analitice. Aflați la nivelul acesteia, schimbarea adevărată nu se poate produce. Ne putem analiza vechiul sine, dar nu ne putem dezinstala vechile programe și instala altele noi. Meditația deschide poarta dintre conștient și subconștient. Medităm ca să pătrundem în sistemul de operare al subconștientului, locul unde sălășluiesc toate obișnuințele și comportamentele nedorite, și să le transformăm în modalități mai productive, care să ne sprijine în viață.

Meditația – transcenderea minții analitice

Unul dintre principalele scopuri ale meditației este transcenderea conștientului și pătrunderea în subconștient, pentru modificarea obiceiurilor, comportamentelor, convingerilor, reacțiilor emoționale, atitudinilor și stărilor inconștiente de a fi, cu caracter autodistructiv. Meditația ne poartă de la starea de undă cerebrală Beta la stările Alfa și Theta. Puteți învăța să schimbați vitezele și să accesați stările de undă cerebrală ca să vă puteți depăși trupul, mediul și timpul. Puteți, în mod natural, să reduceți viteza mare a vigilenței creierului și corpului și ajunge, astfel, într-o stare mai relaxată, mai ordonată și sistematizată de unde cerebrale.
Astfel, este foarte posibil să vă modificați în mod conștient undele cerebrale, de la starea de undă Beta de înaltă frecvență la Alfa și Theta (vă puteți antrena să vă deplasați în sus și în jos pe scara undelor cerebrale). Procedând astfel, deschideți porțile spre transformarea personală adevărată. Treceți granița și pătrundeți dincolo de tipul comun de gândire, alimentat de reacții la regimul de supraviețuire, intrând în domeniul subconștientului. (va urma)


Leave a Reply