Joe Dispenza: Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta (XXXV): Adâncirea în visare, coborârea și urcarea pe treptele conștiinței… în mod firesc

În timpul meditației, transcendeți ce simte trupul, încetați să mai fiți la voia mediului și pierdeți noțiunea timpului. Vă uitați propria identitate. Cum închideți ochii, semnalele transmise din exterior se diminuează, iar neocortexul are mai puțin de gândit și analizat. În consecință, mintea analitică începe să se domesticească, iar activitatea electrică a neocortexului se liniștește.
Apoi, când priviți cu atenție calmă, când vă concentrați și vă focalizați în manieră relaxată, vă activați automat lobul frontal, ceea ce reduce activarea sinaptică în restul neocortexului. De aceea, reduceți volumul circuitelor cerebrale care procesează timpul și spațiul. Aceasta îngăduie undelor cerebrale să se domolească firesc și să ajungă în starea Alfa. Acum treceți dintr-o stare de supraviețuire într-una mai creativă, iar creierul se recalibrează în mod natural, ajungând într-o stare de undă mai ordonată, coerentă.
Unul dintre pașii ulteriori de meditație, dacă exersați în continuare, este pătrunderea în frecvența de undă Theta, când corpul este adormit, dar mintea veghează. Acesta este un tărâm de poveste. Acum sunteți într-un sistem mai profund al subconștientului și puteți să transformați asocierile negative într-unele pozitive.
Este important să rețineți că, dacă v-ați condiționat corpul să se transforme în minte, iar corpul este oarecum adormit în timp ce mintea e trează, am putea spune că tandemul minte-corp nu mai opune rezistență. În starea Theta, corpul nu mai deține controlul, iar dumneavoastră sunteți liber să visați, să schimbați programe subconștiente și să creați, în sfârșit, de pe poziții lipsite cu totul de obstacole.
Odată ce corpul nu mai conduce mintea, servitorul nu mai e stăpân, iar dumneavoastră acționați acum dintr-un loc unde aveți putere reală. Sunteți asemenea unui copil pătrunzând pe tărâmul raiului. Când sunteți pe punctul de a adormi, treceți printr-un spectru de stări de undă, de la Beta la Alfa la Theta, sfârșind cu Delta. Tot așa, când vă treziți dimineața, urcați în mod firesc de la Delta la Theta și apoi la Alfa și, în final, la Beta, revenind la starea de conștientă. Când “vă băgați mințile în cap”, revenind de pe tărâmul celălalt, vă amintiți cine sunteți, problemele de viață, persoana de alături din pat, casa în care locuiți, unde locuiți și… hocus-pocus! Vă regăsiți înapoi în starea Beta, la același vechi sine. Unii se prăbușesc foarte repede prin aceste niveluri, ca o bilă de oțel care cade de pe acoperișul unei clădiri. Trupurile le sunt atât de epuizate de oboseală, încât coborârea firească pe treptele scării, către stările subconștiente, se întâmplă prea repede.
Alții nu pot schimba vitezele că să avanseze în mod natural către somn; sunt excesiv de concentrați pe stimulii din propria viață, care le consolidează stările de dependență mentală și emoțională. Aceștia sunt măcinați de insomnii și pot lua medicamente care să le modifice chimismul creierului și să le sedeze corpul. Oricum ar sta lucrurile, problemele de somn pot fi semne ale lipsei de sincronizare dintre creier și minte.

Cele mai bune momente de meditație: dimineața și seara, când se deschide poarta către subconștient

Ca rezultat al modificărilor normale zilnice ale chimismului cerebral (în mod alternativ, creierul produce serotonină, un neurotransmițător activ, în principal, pe durata zilei, care vă face vigilent și melatonină, neurotransmițătorul de noapte, care începe să vă relaxeze ca să adormiți), există două împrejurări în care se deschide poarta către subconștient – când vă duceți seara la culcare și când vă treziți, dimineața. Așadar, e o idee bună să meditați dimineața sau seara, pentru că vă va fi mai ușor să alunecați într-o stare de undă Alfa sau Theta.
Îmi place să mă trezesc devreme ca să încep meditația, pentru că, atunci când nu m-am trezit complet, mă aflu încă în starea Alfa. Personal, mie îmi place că creez de la zero.
Alții preferă seara târziu. Aceștia știu că trupul (aflat la pupitrul de comandă în cursul zilei) este prea obosit acum ca să “fie” minte și pot crea fară efort, profitând de faza Alfa și intrând chiar în starea Theta, cât timp sunt încă treji.
Meditația la mijlocul zilei ar putea fi dificilă, mai ales dacă lucrați într-un birou aglomerat, dacă aveți de gestionat un cămin și mulți copii care vă solicită atenția exclusivă ori sunteți implicat în activități care necesită atenție concentrată. În astfel de împrejurări, s-ar putea să vă aflați în plină stare Beta de înaltă frecvență, iar pășitul peste pragul ușii despre care vorbeam ar putea să necesite prea mult efort.

Funcția undei cerebrale

Trebuie reținut faptul că undele Alfa au rolul de punte între conștient și subconștient. Cu cât undele cerebrale sunt mai joase/lente, cu atât ne aflăm mai adânc în subconștient; cu cât undele cerebrale sunt mai înalte/rapide, cu atât ne plasăm mai pronunțat în domeniul conștientului.

Preluarea controlului asupra stării de meditație

Tehnicile de reflecție interioară deprind din nou mintea, corpul și creierul să devină prezente, în loc să se streseze anticipând vreun eveniment viitor care vă obsedează. Totodată, meditația dezancorează tandemul minte-trup din trecut și vă eliberează de emoțiile care vă țin în mrejele unei existențe familiare.
Meditația caută să realizeze o experiență similară unui fulg ce cade de pe acoperișul unei clădiri, ușor și neîntrerupt. Mai întâi, vă deprindeți să vă lăsați corpul să se relaxeze, menținându-vă în același timp mintea concentrată. Odată ce începeți să stăpâniți această deprindere, scopul final este să vă lăsați corpul să adoarmă, în timp ce mintea rămâne trează sau activă.
Iată cum funcționează lucrurile. Dacă starea de conștiență este starea de undă Beta (de la o frecvență joasă la una înaltă, variind în funcție de nivelul de stres), în momentul în care vă ridicați în capul oaselor, vă țineți spatele drept, închideți ochii, respirați în mod conștient de câteva ori și vă coborâți în interior, vă comutați în mod firesc de la sistemul nervos simpatic la sistemul nervos parasimpatic. Vă modificați astfel și procesele fiziologice, care vor trece de la sistemul de protecție de urgență (luptă/frică/fugă), la cel de protecție internă destinat proiectelor de construcție pe termen lung (creștere și vindecare). Pe măsură ce se relaxează corpul, tiparele dumneavoastră de undă cerebrală încep, în mod natural, să treacă spre Alfa.
Realizată corect, meditația vă va modifica activitatea cerebrală, iar creierul va trece la o stare mai coerentă și ordonată de undă. Nu vă veți mai concentra pe Marea Tripletă și veți deveni nimeni, nimic și nicicând. Acum începeți să vă simțiți conectat, complet și echilibrat și trăiți emoții mai sănătoase, superioare, de încredere, bucurie și inspirație.

Orchestrare pentru coerență

Dacă definim mintea drept creier în acțiune sau activitate a creierului, atunci, când prelucrează diferite fluxuri de conștiință, deducem, în mod firesc, că meditația produce stări mentale mai sincronizate și mai coerente. Pe de altă parte, atunci când creierul este stresat, activitatea sa electrică seamănă cu o întreagă orchestră de instrumente muzicale care cântă anapoda. Mintea nu va ține ritmul, va fi în dezacord și va cânta fals.
Sarcina dumneavoastră este să interpretați o capodoperă. Dacă mai continuați cu această orchestră alcătuită din instrumentiști indisciplinați, egocentrici și aroganți, convinși, fiecare în parte, că numai instrumentul său trebuie auzit, mai presus de toate celelalte, trebuie să insistați să cânte împreună sub bagheta dumneavoastră; în acest fel, va veni momentul în care vi se vor supune, recunoscându-vă rolul de dirijor și sfârșind prin a interpreta ca o echipă.
Aceasta este clipa în care undele cerebrale devin mai sincronizate, trecând de la Beta la Alfa și Theta. Circuitele mai izolate încep să comunice organizat și să alcătuiască o minte mai coerentă. Starea de conștientă nu vă mai este caracterizată de o gândire îngustă, supraaglomerată, obsesivă, compartimentată în regim de supraviețuire și trece la o gândire mai deschisă, relaxată, holistică, prezentă, disciplinată, creativă și simplă. Aceasta este starea naturală de a fi conform căreia ar trebui să trăim.
Vă invit să aruncați o privire la coerență sau sincronicitate, starea în care creierul funcționează în armonie.

Creierul coerent pregătește scena pentru vindecare

Acest semnal ordonat, nou, sincronizat, transmis corpului dinspre creier, organizează toate diversele sisteme în homeostază – sistemul cardiovascular, sistemul digestiv, sistemul imunitar și așa mai departe, trecând și acestea în starea de coerență. Pe măsură ce sistemul nervos se recalibrează, întreaga cantitate enormă de energie necesară pentru supraviețuire poate fi folosită acum în scop de creație. Trupul începe să se vindece.
Spre exemplu Jose, participant la o conferință, mi-a povestit una dintre primele sale experiențe de meditație, de pe când avea vreo 20 de ani. Pe vremea aceea, avea pe mâna stângă zece negi de mărimea unei măsline, care îl făceau să se simtă atât de stingherit, că își ținea mai tot timpul mâna ascunsă în buzunar.
Într-o zi, a primit de la cineva o carte despre meditație în care era instruit să se concentreze, pur și simplu, asupra respirației și să îngăduie minții să se dilate dincolo de barierele corpului. Într-o seară, înainte de culcare, a hotărât să încerce, în doar câteva clipe, a trecut dintr-o stare de suprasolicitare și contractare într-o stare de mai mare amploare, deschisă, concentrată. Pe măsură ce-și părăsea personalitatea familiară și se transforma în altceva decât gândurile și sentimentele lui tipice, a trecut de la obișnuitele modele răzlețe de gândire impulsionate de ego-ul familiar la un simț amplificat al sinelui. În acel moment, ceva s-a schimbat.
A doua zi dimineață, când s-a trezit, toți cei zece negi dispăruseră complet. Șocat și debordând de bucurie, s-a uitat prin așternut după ei, dar n-a găsit nimic. Mi­-a explicat că nu știa unde dispăruseră. I-am spus că se întorseseră în câmpul cuantic de unde veniseră. Și i-am mai sugerat că inteligența universală care îi menține ordinea în trup făcuse, în mod natural, ce face de obicei – creează și mai multă ordine ca să reflecte o minte mai coerentă. În momentul în care mintea sa nouă, subiectivă, coerentă s-a suprapus inteligenței superioare, obiective și coerente, acea forță superioară din interior i-a produs vindecarea.
Toate acestea s-au petrecut pentru că, atunci când s-a dat deoparte și s-a transformat în nimeni, nimic și nicicând, când a uitat de sine, concentrarea i s-a deplasat dinspre dezordine susținută spre ordine susținută… dinspre supraviețuire spre creație… dinspre contracție spre expansiune… de la incoerență la coerență. Apoi, conștiința fară limite i-a restabilit ordinea în trup, iar el s-a vindecat. (va urma)

Leave a Reply