John Thomas – Ghidul tinereții fără bătrânețe (XLII): Exploziile


Carey Reams a studiat întreaga viață domeniul agriculturii. El credea cu toată convingerea că plantele și animalele trăiesc folosind energia emisă ca urmare a diviziunii legăturilor dintre minerale. A numit aceste reacții „explozii”!

Exploziile se produc atunci când apa reacționează cu solul (îndeosebi apa de ploaie). Ploaia accelerează în mare măsură creșterea plantelor. În mod evident, apa de ploaie este o apă biologic activă. Ea reacționează cu mineralele și cu acizii din sol, producând energie, pe care plantele o folosesc în procesul de creștere. Apa Ionizată de Înaltă Valoare Medicinală și cu POR ridicat are efecte similare, asigurând un mare număr de electroni necesari pentru creștere și vindecare.

Rădăcinile plantelor secretă acidul carbonic (carbon ^ hidrogen) care dizolvă și eliberează ionii minerali din pietre, cu ajutorul apei. Bacteriile absorb mineralele în corpul lor, le digeră și le stochează în soluții sau le secretă în amestec cu zaharurile, sub forma unei substanțe lipicioase. Această secreție este cea care menține solul fertil în forma sa specifică.

Solul bogat în carbon este un sol tânăr, activ, cu o natură anabolică. El este viu întrucât este bogat în ceea ce Leonard Ridzon numea, în cartea sa Conexiunea carbonului, „carbonul biogen”. Solul bogat în carbon biogen nu permite flotația mineralelor. El susține mineralele și substanțele nutritive într-o formă coloidală (sub formă de ioni pozitivi și negativi) pentru ca plantele și viermii să se poată hrăni cu ele. Ionii mineralelor ionizate sunt păstrați într-o formă coloidală până când planta dă o comandă. Dacă planta comandă ioni diferiți de cei aflați la îndemână, bacteriile folosesc procesul de alchimie/transmutație despre care am vorbit anterior pentru a-i transmuta în elementele de care planta are nevoie. Procesul poate fi descris prin expresia: fuziune „la rece”.

Carbonul acționează ca o punte în reacțiile de fuziune la rece, indiferent dacă acest lucru se petrece în interiorul solului sau în intestinele și ficatul omului. El este elementul care stă la baza sănătății sau a procesului de îmbătrânire. Carbonul este fundamentul întregii vieți.

Transmițători și receptori

Plantele care s-au dezvoltat așa cum trebuie (în acord cu planul naturii) au o aură sănătoasă, care emană semnale energetice „sănătoase”. Cele care s-au dezvoltat cu ajutorul îngrășămintelor chimice și al diferitelor otrăvuri emană cu totul alt fel de semnale: „Sunt bolnavă! Mănâncă-mă!”.

Phil Callahan a descoperit felul în care insectele se folosesc de antenele lor pentru a capta aceste semnale și a naviga în funcție de ele, la fel ca un avion care se folosește de radar. Insectele mănâncă plantele bolnave, dar nu declară război nimănui. Câmpurile și grădinile nu sunt zone de război. Insectele nu fac altceva decât să-și îndeplinească mandatul încredințat de natură, acela de a elimina organismele slabe de pe suprafața pământului.

În cazul organismului uman, acumulările de deșeuri acide tensionează corpul bioelectric și slăbesc funcționarea organelor vitale. Microbii detectează acest stres și operează la fel ca insectele în cazul solului, fiind atrași de semnalele de genul: „Sunt bolnav! Vino și mănâncă-mă!”.

Insectele sunt înzestrate cu antene pe cap și cu foarte mulți cili (prelungiri asemănătoare firelor de păr) pe corp. Ambele structuri sunt acordate pe frecvențele „bolnave” emise de plantele tensionate. Insectele știu exact care plante trebuie mâncate și care nu. Diferite insecte sunt acordate pe frecvențe diferite. Nu veți găsi niciodată gândaci de Colorado mâncând porumb. Natura pune în acord antenele fiecărei insecte cu semnalele emise de o anumită plantă. Aceste semnale sunt transmise în spectrul infraroșiilor îndepărtate, care nu sunt audibile și vizibile de către om.

Lumina albă conține toate frecvențele culorilor vizibile, făcând parte integrantă din lumea tridimensională. Natura ei este electrică, ceea ce înseamnă că orice aspect electric care există în natură este asociat luminii. Terapia prin culori, cea cu laser și cea cu ultrasunete sunt aplicații diferite ale frecvențelor terapeutice ale luminii, care stimulează vindecarea. Microundele și radarele fac parte tot din categoria frecvențelor luminoase, dar care se opun vieții. Boala aparține lumii frecvențelor energetice invizibile.

Când o plantă devine bolnavă și stresată, insectele o vor năpădi imediat. Dacă un fermier folosește insecticide pentru a obține o recoltă, puteți fi convinși că natura acesteia va fi opusă homeopatiei și că plantele respective vor slăbi orice persoană care le va mânca. Acest lucru poate fi măsurat cu ușurință cu ajutorul unui pendul, al unei brățări vibratorii etc.

Orice recoltă care are nevoie de ajutorul otrăvurilor pentru a păstra insectele la distanță asigură o hrană bolnavă. Dacă veți mânca asemenea alimente și veți absorbi frecvențele lor malefice, nu veți face altceva decât să invitați singuri boala să pătrundă în organismul dumneavoastră.

Otrăvurile organice

Otrăvurile organice sunt câmpuri energetice negative extrem de puternice. Ele operează la fel ca remediile homeopatice, dar cu semn schimbat, iar efectul lor asupra corpului uman sau animal depășește înțelegerea imediată. O recoltă sănătoasă nu are nevoie de otrăvuri pentru a crește.

De vreme ce plantele bolnave atrag insectele, virusurile și viermii, putem oare presupune că plantele sănătoase le resping? Răspunsul este DA, cu majuscule! Aceeași regulă se aplică și corpului bioelectric. Un mediu intern sănătos, înzestrat cu o energie pozitivă, respinge boala, în timp ce energia negativă atrage același tip de energie dacă omul nu face un efort concertat de a rupe cercul vicios și de a prelua controlul asupra mediului său intern.

Dr. Carey Reams a descoperit o modalitate unică de a determina sănătatea și nivelul nutritiv al plantelor alimentare. El a descoperit că plantele sănătoase au în sucurile lor o concentrație înaltă de minerale solide dizolvate. El a stabilit acest lucru cu ajutorul unui refractometru, un aparat simplu de mână care refractă lumina și măsoară nivelul zaharurilor din sucurile plantelor. Cu cât nivelul brix (brix este o unitate de măsură) este mai mare, cu atât mai ridicat este conținutul în minerale al sucurilor. Cu cât nivelul de zahăr și minerale este mai înalt, cu atât mai sănătoasă este planta și cu atât mai mare va fi satisfacția culinară și nutritivă.

Când concentrația de zaharuri este mare, plantele nu emană acea energie negativă de tipul: „Sunt bolnavă! Vino și mănâncă-mă!”. De altfel, dacă o insectă gustă din greșeală din plantă, ea moare din cauza conținutului concentrat de zaharuri pentru care aparatul ei digestiv nu este pregătit. Acestea se transformă rapid în alcool, iar insecta moare. Beția le este fatală insectelor!

Alcoolul este o toxină pentru sistemele vii. Totuși, atunci când sunteți bolnavi, este util să faceți o baie fierbinte în care ați dizolvat puțină sare amară, un litru de apă oxigenată de 3% și niște rădăcină măcinată de ghimbir, după care puteți bea o înghițitură de whisky înainte de a merge la culcare. Alcoolul ucide microorganismele și induce sistemului o stare de șoc. Acționează ca un medicament, iar efectul său este doar de alinare, dar nu poate fi contestat. O alternativă mai bună ar fi terapia colonului, urmată de aceeași baie ca și cea de mai sus și o înghițitură de apă de argint armonică sau de Apă Ionizată de Înaltă Valoare Medicinală.

Plantele care cresc într-un mediu bogat în carbon și minerale conțin un număr mare de microbi cu un nivel brix ridicat. Cu cât acest nivel este mai ridicat, cu atât mai nutritivă este planta și cu atât mai mare este „forța sa vitală”. Concentrația de proteine este o altă modalitate de a măsura forța vitală, dar această metodă nu spune nimic despre amprenta și semnătura energetică a proteinelor, lipidelor sau glucidelor (negativă în cazul anumitor plante, precum soia și canola).

Civilizațiile decad din cauza ignorării legilor alimentare ale naturii. Alimentația nesănătoasă se manifestă prin cele mai variate modalități. Populația supusă stresului alimentar este slăbită. Ea stimulează excesele sociale, nu invers. Defectele la naștere fac și ele parte din acest tablou, fiind asociate cu hrana și cu apa otrăvită. Femeile gravide nasc în condiții de stres maxim la ficat.

O altă greșeală gravă pe care o facem constă în clasificarea grăsimilor animale și a uleiurilor lichide într-o singură categorie, pentru simplul motiv că au caracteristici similare. Diferența dintre ele este mult mai mare decât pare la prima vedere și nu constă numai în faptul că sunt lichide sau solide, saturate sau nesaturate, acizi grași cu catena scurtă sau lungă, omega nu știu cât etc.

Atât vegetarienii, cât și cei care se hrănesc cu carne trebuie să facă efortul de a deveni mai echilibrați în dieta lor alimentară; în caz contrar, corpul lor va claca mai devreme sau mai târziu. Plantele cultivate în grădina personală, fără chimicale, au puterea de a corecta multe greșeli dietetice.

Terenul pe care cresc buruienile

Buruienile sunt unitatea de măsură a fertilității unui sol. Ele au ceva de povestit, iar prezența lor adaugă o anumită semnificație în logica lucrurilor. Definiția populară a buruienii este „ceva care crește acolo unde nu-i este locul”. Această definiție este complet absurdă, având la bază ignoranța. Buruienile cresc acolo unde cresc tocmai pentru că au un rol de îndeplinit. Acest rol constă în absorbirea energiei negative din sol și din atmosferă, în beneficiul întregii vieți. Altfel spus, ele regenerează solul. Ca și bacteriile și virusurile, buruienile cresc doar acolo unde terenul le este propice!

Am cumpărat o casă cu câțiva metri pătrați de grădină infestată cu buruieni. Când le-am spus că până la anul voi scăpa de buruieni și voi obține o recoltă bogată de legume, vecinii au râs de mine. Peste un an, au renunțat să mai râdă când le-am dat un coș cu legume proaspete. Tot ce am făcut a fost să schimb vibrația solului, iar buruienile au dispărut!

Buruienile cresc numai pe solurile sărace în materii organice, cu un pH ridicat, pe care s-a aplicat un sistem de fertilizare dezechilibrat și cu un exces de aluminiu. Soluția era simplă. Tot ce am făcut a fost să smulg rădăcinile și să sap solul, după care am alcătuit patru grămezi de îngrășăminte naturale (compost) pe care le-am așezat în jurul grădinii și pentru care am folosit tot felul de materii organice – inclusiv buruienile culese, frunze, bălegar proaspăt, iarbă, la care am adăugat găinaț de pui, praf de granit, ghips, fosfați de piatră și viermi roșii. De două ori pe săptămână, răscoleam grămezile de îngrășământ. După două luni, le-am răspândit pe sol, asigurând un strat de zece centimetri de pământ amestecat cu îngrășământ.

După acest proces, buruienile nu au mai crescut în grădina mea. Motivul? Am schimbat natura solului. Am ajutat pământul-mamă să-și regenereze pielea. Nicio buruiană nu crește oriunde și oricând. Dacă îi schimbi mediul, ea va înceta să mai constituie o problemă. Unele buruieni cresc acolo unde plantele alimentare nu pot crește. Altele cresc împreună cu acestea, cu scopul de a menține echilibrul energetic.

Îmi amintesc de o poveste pe care mi-a relatat-o o cunoștință despre abuzurile pe care le-au comis asupra solului pionierii care au venit în vestul sălbatic. Ei găseau pământuri foarte fertile, bogate în energie și substanțe nutritive. După ce le secătuiau, le părăseau și se mutau. După zece ani, bunicul amicului meu a cumpărat o asemenea fermă părăsită, practic, pe nimic, iar în anul următor ea a început să producă! El știa că buruienile joacă un rol important în menținerea vieții pe această planetă. Ele nu proliferează decât atunci când terenul le dictează acest lucru. Buruienile, insectele, bacteriile și virusurile sunt prietenii noștri. Urmăriți să le înțelegeți și vă veți bucura de o viață mai bună! (va urma)


Leave a Reply

%d bloggers like this: