John Thomas – Ghidul tinereții fără bătrânețe (XLV): Hrana reală și obezitatea


Laptele nefiert și nepasteurizat este un aliment perfect și o sursă excelentă de substanțe nutritive și de enzime. Puțini oameni cresc vaci sau capre pentru laptele lor, dar puteți cumpăra lapte proaspăt de la cineva care crește asemenea animale. Îndeosebi vârstnicii beneficiază foarte mult de pe urma laptelui proaspăt. Pasteurizarea și omogenizarea laptelui distrug calitățile minunate ale acestui aliment.

Nu trebuie să vă temeți de tacticile de înspăimântare folosite de marile companii, care fac tot posibilul pentru a opri folosirea laptelui proaspăt în alimentația omului. Personal, nu mi se pare deloc întâmplător că marile epidemii de E.coli, cryptosporidium etc. izbucnesc exact atunci când opinia publică trebuie speriată și manipulată.

Obezitatea și sănătatea nu pot merge mână în mână. În spatele obezității se ascunde foamea, iar în spatele foamei boala.

Apa și obezitatea

Apa este un aliment foarte important datorită funcției sale esențiale în reglarea tuturor funcțiilor metabolice. Cele trei variabile ale consumului de apă sunt: cantitatea consumată, frecvența consumului și calitatea apei.

În cazul persoanelor obeze, aceste trei variabile sunt critice întrucât corpul lor este atât de suprasolicitat, încât regulile jocului normal nu se mai aplică. Din punct de vedere metabolic, toate sistemele din trupul obez operează la maximum. Din acest motiv, energia lipsește, încheieturile sunt tensionate, inima este suprasolicitată, mișcarea fluidelor limfatice este lentă, iar acumulările intercelulare de deșeuri depășesc orice imaginație. Depozitele de grăsime adună cantități uriașe de toxine.

Calea către tinerețe și vitalitate poate fi dificilă chiar și pentru un corp normal. În cazul obezilor, calea trebuie să fie puțin diferită, din motive de siguranță, dar și din compasiune. Toate sistemele corporale îmbătrânesc împreună, iar în cazul corpurilor obeze acest proces este avansat.

Grăsimea și reacțiile în lanț

Metabolismul se petrece printr-o serie continuă de reacții biochimice. Dacă trupului îi lipsesc materiile prime de care are nevoie sau dacă operează în condiții de excese sistemice, aceste reacții sunt blocate.

Când metabolismul se reduce, procesul de îmbătrânire devine accelerat. Corpul nu dispune decât de trei posibilități de prelucrare a toxinelor din alimente și apă. El poate încerca să oxideze moleculele toxice, să le elimine din sistem sau să le stocheze într-un nou strat de grăsime, creat special în acest scop.

Alimentele nesănătoase conțin substanțe chimice radiomimetice, care „imită” hormonii. Ele sunt atât de puternice, încât de multe ori corpul se vede nevoit să le izoleze și să le înmagazineze într-un depozit de grăsime, pentru a se proteja. Un ficat slab nu poate prelucra aceste molecule ciudate, căci îi lipsesc catalizatorii, enzimele, hormonii și energia de care are nevoie.

De altfel, la majoritatea oamenilor, ficatul este atât de încărcat cu pietre, încât fluxul de bilă devine limitat. Paraziții din ficat se hrănesc cu aceste câmpuri de energie toxică, care îi ajută să se reproducă și să se răspândească în tot corpul. Nici rinichii nu se descurcă mai bine cu aceste otrăvuri.

Circulația sângelui și a limfei

Pe măsură ce grăsimea se acumulează, sângele și limfa circulă tot mai încet. Nu întâmplător, companiile de asigurări folosesc raportul dintre înălțime și greutate drept bază de referință pentru primele pe care le percep. Ele știu că obezitatea este un indicator excelent pentru potențiale daune pe care vor trebui să le plătească. Cea mai bună cale de a învinge companiile de asigurări pe terenul lor este să fiți supli, sănătoși și să nu cereți niciodată despăgubiri! Mai întâi, vă veți simți mai rău!

În timpul primelor etape ale procesului de detoxifiere trebuie să vă așteptați să vă simțiți mai rău înainte de a vă simți mai bine. Procesul este numit metaforic: doi pași înainte, unul înapoi. Orice acțiune indică însă că se petrece ceva!

Diureticele

Nu folosiți niciodată diuretice (pastile pentru eliminarea apei) în scopul reducerii greutății! Diureticele tulbură echilibrul electrolitic, în special cel al potasiului. Pastilele cu potasiu nu înlocuiesc potasiul pierdut.

Pierderea potasiului din organism conduce la o veritabilă invazie a sodiului în celule, având ca efect blocarea procesului de producere a moleculei energetice ATP de către mitocondrii. Potasiul elimină sodiul din celule, dar numai dacă provine din alimente vii. Edemele sunt o confirmare a existenței unui exces de proteine plasmatice intercelulare.

Oamenii obezi nu au nevoie de diuretice, ci de restaurarea echilibrului intern. Suplețea dobândită după obezitate echivalează cu un proces de reîntinerire!

Corpul uman ar trebui să se regenereze la fiecare șapte ani. Pe măsură ce îmbătrânim, procesul încetinește; în cazul oamenilor bolnavi subclinic el poate dura până la 12 ani, iar noul corp este de multe ori mai rău decât cel vechi! Dacă doriți ca noul dumneavoastră corp să fie mai tânăr, mai puternic și mai bun decât cel pe care îl aveți la ora actuală, integrați în viața dumneavoastră ideile din această carte.

Fulgerul bioelectric

În anul 1976, capitala Chinei, Beijing, a suferit din cauza unui cutremur masiv de pământ care a ucis 650.000 de persoane. Evenimentele care s-au produs înaintea cutremurului au corespuns întru totul predicțiilor marelui vrăjitor al științei Nicola Tesla (1865-1942). Tesla afirmase că seismele pot fi create prin manipularea unor cantități masive de energie electrică!

Tesla a enumerat printre efectele care prezic un cutremur existența unei atmosfere puternic ionizate. Clădirile și obiectele ar urma să aibă o aură verde-albăstruie în jurul lor. Dimineața devreme, pe cerul din zona epicentrului vor putea fi văzute lumini multicolore, roșii, albastre și aurii. Cutremurul ar fi în acest caz efectul, nu cauza unei descărcări masive de energie electrică.

Fulgerele pe care le vedem pe cer și așa-numitul corp bioelectric au foarte multe în comun. Ambele sunt expresii ale energiei electrice. Corpul fizic reprezintă energie condensată (sau lumină înghețată), care poate fi văzută și atinsă. El aparține lumii tridimensionale. Pe de altă parte, corpul electric aparține lumii cu patru dimensiuni – o lume electrică invizibilă, dar care există totuși.

Aura noastră aparține și ea lumii cu patru dimensiuni. Ea reprezintă un câmp energetic „generat” care emană din corpul fizic. Energia generată trebuie să aibă o sursă, ceva care să o producă. Ne interesează această sursă deoarece energia definește procesul de îmbătrânire, inclusiv capacitatea sau incapacitatea de control al acestui proces. Energia bioelectrică este varianta corporală a fulgerului!

Animalele produc descărcări electrice asemănătoare fulgerelor. Spre exemplu, țiparii electrici și alte creaturi marine emit suficientă electricitate pentru a lumina întunericul nopții sau chiar pentru a ucide un om. Există o meduză care nu reprezintă altceva decât o masă de protoplasmă transparentă, dar care poate ucide orice vietate care intră sub umbrela sa de tentacule, printr-o descărcare masivă de electricitate.

Gândiți-vă la spectacolul electric care se produce atunci când spermatozoidul uman intră în ovul și îl fertilizează. În acea clipă sunt descărcați nu mai puțin de 480.000 de volți (da, ați citit bine!). Descărcarea de electricitate coagulează suprafața exterioară a ovulului și previne penetrarea ei de către un alt spermatozoid. Evenimentul coincide cu începutul unei noi forme de viață. Altfel spus, este un eveniment electric de proporții masive care generează o nouă viață! Moartea este tot un eveniment electric – dar de sens contrar – prin care energia „spiritului” se întoarce de unde a provenit, iar metabolismul încetează.

Atâta vreme cât ne aflăm pe pământ, este util să înțelegem sursa de bioelectricitate care ne menține în viață. Înțelegerea ei reprezintă una din cheile tinereții fără bătrânețe!

Corpul electric

Corpul poate fi privit ca o baterie din carne și oase, care înmagazinează electricitatea și care o poate genera. Starea de apogeu a sănătății depinde de capacitatea corpului bioelectric de a genera și de a stoca energia electrică. Noi depindem de o sursă de combustibil, de un sistem de stocare și de unul de transmisie care să distribuie energia noastră, precum și de o metodă de a controla fluctuațiile acestei energii. Energia este puntea dublă care unește tinerețea de bătrânețe.

Noi extragem energie electrică din depozitele corpului atunci când avem nevoie de ea și o înlocuim prin odihnă, detoxifiere și alimentație. Dacă nu reușim să restabilim echilibrul electric, cădem într-un deficit total sau parțial de energie. Un cadavru descompus este un exemplu perfect de deficit total. Procesul de îmbătrânire este o versiune prescurtată a acestuia! Îmbătrânirea reprezintă o confirmare a pierderii de vitalitate electrică. Ea nu este altceva decât o moarte lentă. Odată pierdut controlul asupra mediului intern, funcțiile organelor vitale și producția energiei ATP încetinesc, iar în cele din urmă încetează complet.

Mitocondriile

Mitocondriile sunt bacterii care locuiesc în celulele tuturor animalelor. Au fost observate pentru prima oară prin microscop în jurul anului 1800. Nu au fost însă identificate în mod oficial drept organisme „vii”, capabile să ducă o existență independentă, și nu li s-a dat numele actual decât în anul 1935.

Numele de mitocondrie derivă de la substantivele grecești mitos – fir și chondros – grăunte. Aceste două cuvinte descriu forma pe care o au, nu funcțiile lor. La origini, mitocondriile au fost considerate deșeuri sau corpusculi existenți în interiorul celulelor. În cele din urmă, s-a descoperit că ele reprezintă sursa noastră de energie bioelectrică!

Viața ar fi imposibilă fără mitocondrii. Ele sunt cele care procesează glucoza și produc molecula de energie numită adenozin trifosfat (ATP). Energia ATP este sinonimă cu forța vieții. Glucoza este combustibilul care o produce. Ea este înmagazinată în ficat și în mușchi sub formă de glicogen. Atunci când au nevoie de energie, celulele convertesc glicogenul în glucoză, iar mitocondriile oxidează glucoza printr-un proces numit glicoliză, în urma căruia rezultă ATP-ul.

Conversia grăsimilor corporale în energie se produce la nivelul ficatului. Exercițiile aerobice ajută celulele funcționale ale ficatului (hepatocitele) să producă enzimele care convertesc grăsimea în glucoza care urmează să fie arsă de mitocondrii. Acestea din urmă controlează respirația celulară aerobă, numită și respirație internă, deoarece se petrece în interiorul celulelor, spre deosebire de respirația externă, care are loc la nivelul plămânilor.

Mitocondriile sunt simultan generatoare de energie și baterii de stocare a energiei. Ele convertesc energia din alimente în electricitate metabolică. Mai sunt cunoscute și sub numele de uzina electrică a celulei.

Mitocondriile se reproduc singure. Acest lucru este important de reținut! Ele nu depind de gazdele lor, deși locuiesc în celulele noastre și sunt influențate de mediul intern. Au propriul lor cod ADN (gândiți-vă la ADN ca la un soft de programare celulară, care conține instrucțiuni genetice, capacitatea de a-și produce propriii hormoni și schema de utilizare).

Activitatea mitocondriilor stă la baza anabolismului – acel proces de construire și reparație a țesuturilor corporale. Anabolismul este o premisă a tinereții și se opune catabolismului. Pe măsură ce îmbătrânim, anabolismul face loc catabolismului. Imediat ce am atins momentul de apogeu anabolic, creșterea și reparația țesuturilor încep să încetinească, la fel și producția de energie sau cea de hormoni. Sănătatea și vitalitatea scad, iar bătrânețea devine o realitate.

ATP-ul mitocondrial este o energie pozitivă, orientată către dreapta. El este cel care ne menține în viață. Când funcția mitocondriilor devine limitată, efectele pot fi văzute în oglindă. Când producția de energie nu mai face față nici măcar cerințelor minime ale corpului, viața încetează. (va urma)


Leave a Reply

%d bloggers like this: