John Thomas – Ghidul tinereții fără bătrânețe (XLVI): Discurile creșterii


Linia de demarcație pe care o pune știința medicală între tinerețe și bătrânețe are drept criteriu extensia oaselor lungi. Când discurile creșterii dintre diafize și epifize (cele două capete ale oaselor lungi) „se închid”, știința afirmă că am trecut pragul către zona crepusculară dintre tinerețe și bătrânețe. Creșterea a încetat în mod oficial. Acest eveniment se produce, de regulă, între vârstele de 18 și 22 de ani. Definiția științei referitoare la procesul de îmbătrânire se focalizează asupra extensiei oaselor lungi. Ea este însă incompletă.

Definiția noastră se focalizează asupra trecerii de la anabolism la catabolism, care poate fi accelerată sau inversată, la voință. Abordarea noastră are în vedere creșterea și repararea perpetuă a țesuturilor, nu extensia oaselor lungi.

Atunci când mitocondriile nu mai pot produce suficient ATP pentru a acoperi necesitățile corpului de creștere și reparații, noi îmbătrânim. Îmbătrânirea și trecerea timpului bioelectric înseamnă același lucru. Timpul este controlat de prietenii noștri, mitocondriile. Dacă dorim să inversăm procesul de îmbătrânire și să oprim trecerea timpului, este important să învățăm cum pot fi ajutate mitocondriile.

Zonele de transpirație

Zonele prin care corpul transpiră sunt generatoare de căldură și locuri prin care sunt eliminate toxinele. Concentrațiile de mitocondrii în aceste zone confirmă relația care există între funcția mitocondrială și eliminarea energiei deșeurilor. În aceste zone se produc mișcări ample ale fluidului limfatic, esențiale pentru o stare bună de sănătate.

Sistemul limfatic reprezintă autostrada electrică a cancerului. Nodulii limfatici sunt generatoarele electrice ale acestuia. Cei mai numeroși noduli limfatici se găsesc în zonele de transpirație ale corpului.

Funcțiile sistemului limfatic sunt multiple. Printre ele se numără gestiunea toxinelor și recircularea fluidelor extracelulare. Încă și mai important, sistemul limfatic reprezintă principalul sistem proteic de comunicare al corpului. Nodulii limfatici înmagazinează câmpurile energetice toxice și nu le eliberează decât atunci când corpul le poate elimina. Un exemplu ilustrativ în acest sens îl reprezintă umflarea amigdalelor.

Părul corporal se găsește în zone de înaltă toxicitate, precum cea inghinală, subsuoare, brațe, picioare, pielea capului și a feței. Părul reprezintă una din modalitățile organismului de eliminare a energiei toxice.

Analiza părului

Analiza părului măsoară excesele care sunt eliminate de organism. Ea nu reprezintă o măsură a deficiențelor din organism, căci noi nu suferim niciodată din cauza deficiențelor, ci numai a exceselor. Analiza părului indică starea organismului, dar la timpul trecut.

Să spunem că analiza indică faptul că părul conține mercur. Este posibil ca acest metal să provină din plombele dinților sau din dieta alimentară. Indiferent care este sursa lui, organismul excretă mercurul prin intermediul părului. Acest lucru este benefic! Știm cel puțin că trupul nostru elimină mercurul.

Să spunem însă că analiza părului nu indică nicio cantitate de mercur, deși avem dinții plombați. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că pielea noastră (inclusiv părul, care reprezintă doar o extensie a pielii) nu funcționează eficient și că o anumită cantitate periculoasă de mercur este păstrată în țesuturi. Rețineți: deficiențele nu există! Singurul lucru deficient în exemplul nostru este gândirea limitată și opacă a unor practicanți ai medicinei alternative, care folosesc analiza părului și a celulelor sângelui pentru a „prescrie” diferite remedii. Analiza părului și a celulelor sângelui nu reprezintă decât un instrument de observare și nu ar trebui folosită niciodată pentru a prescrie remedii.

Din păcate, analiza la microscop a celulelor din sânge este folosită frecvent pentru a prescrie remedii, încălcând astfel principiile stabilite de dr. Guenther Enderlein încă acum mai bine de un secol, în ceea ce privește analizele de laborator. Folosirea greșită a acestui instrument, altminteri extrem de util, are la bază premisa falsă potrivit căreia noi suferim din cauza deficiențelor, lucru complet neadevărat. Deficiențele sunt una dintre capcanele amăgitoare ale acestui secol!

Orice om își dorește un păr sănătos, care crește repede și își păstrează culoarea naturală. Părul sănătos este direct legat de cantitatea de grăsime maronie și de nivelul de activitate a mitocondriilor de la nivelul scalpului.

Insectele, păsările și sperma

Insectele și păsările conțin mari concentrații de mitocondrii în zona mușchilor responsabili de zbor, aceasta fiind zona în care sunt necesare, stocate și utilizate cele mai mari cantități de ATP.

Într-o altă ordine de idei, sperma este nevoită să facă o călătorie foarte lungă până în tuburile falopiene ale femeii pentru a fecunda ovulul, folosindu-se în acest scop de aceeași putere a mitocondriilor. Baza cozii spermatozoizilor este saturată cu mitocondrii. Atunci când un spermatozoid fecundează ovulul, la descărcarea electrică de 480.000 de volți care se produce contribuie deopotrivă spermatozoidul și ovulul. Ambele celule sunt corpuri energetice, unul de dimensiuni foarte mari, altul de dimensiuni reduse.

Descărcarea electrică a ovulului este de numai 0,19 volți, iar cea a spermatozoidului este de 25.263 de ori mai mare! O diferență enormă! Diferența nu se oprește însă aici. Mărimea ovulului este de 1.760.002 microni, în timp ce cel al spermatozoidului este de numai 212 microni. Dacă împărțim mărimea ovulului la cea a spermatozoidului, obținem un raport de 83.809! Aceste diferențe între mărimea fizică și sarcina electrică generează descărcarea celor 480.000 de volți, pe care noi o numim fulger bioelectric!

Nașterea

La naștere, numărul de mitocondrii și nivelul lor de activitate sunt foarte ridicate. La fel este și nivelul de grăsime maronie (despre care vom discuta în continuare pe scurt). Așa se explică de ce copiii și „tinerii” au sângele cald, în timp ce oamenii care îmbătrânesc prematur – precum femeile care ajung la menopauză înainte să împlinească 40 de ani – suferă de o senzație de frig. Toți cei care au această senzație de frig interior trebuie să știe că problema lor este de natură hormonală.

Mitocondriile produc uriașa cantitate de energie de care au nevoie copiii pentru a crește atât de mult în numai câțiva ani, păstrându-și căldura chiar și atunci când afară este frig. Pe măsură ce cresc, ei trec prin acele oscilații ale energiei pe care le numim sănătate și boală. Când ajung la starea de adult, discurile de creștere din oasele lungi se închid, iar creșterea lor fizică se oprește. Dincolo de pragul apogeului anabolic, omul experimentează o schimbare a nivelului energetic și își începe coborârea către bătrânețe, cu excepția cazului în care acceptă să preia controlul asupra propriei sale vieți și să își asume responsabilitatea pentru starea pe care o are, inițiind procesul de regenerare.

Pe măsură ce corpul bioelectric devine toxic și dezechilibrat din punct de vedere hormonal, producția mitocondrială de ATP se reduce. Într-o nouă etapă, multiplicarea mitocondriilor scade și ea. Apoi, rezervele de ATP se reduc, odată cu dispariția din sistem a grăsimii maronii, ceea ce permite apariția bolii (inclusiv a doctorului, care are acum posibilitatea de a pune un diagnostic).

Procesul de îmbătrânire nu este așadar decât o pierdere a funcțiilor organelor vitale, dublată de dezechilibre hormonale și de o toxicitate a țesuturilor. Nu este însă obligatoriu să trăim astfel! Procesul de îmbătrânire este ușor de prevenit și de inversat.

Odihna, detoxifierea și boala

Odihna face parte integrantă din procesul de regenerare. Ea îi permite corpului bioelectric să se vindece, eliberând și redirecționând energia ATP către procesele metabolice critice.

Bolile nu sunt altceva decât crize de vindecare. Atunci când cineva se îmbolnăvește de gripă, hepatită, cancer etc, este evident că organismul nu dispune de suficientă energie pentru a vindeca trupul și pentru a-și continua activitățile normale, de aceea, el are nevoie de odihnă! Oamenii tineri și cei bolnavi au nevoie de foarte multă odihnă, căci trupurile lor se află sub presiune.

Dacă forțăm organismul să lucreze în condiții de mare stres – indiferent dacă este vorba de o boală diagnosticată sau de un stres mental – noi „epuizăm” cantitatea de ATP mitocondrial care ar trebui să fie folosită pentru detoxifiere și vindecare. Pentru a putea restaura nivelul energetic și vitalitatea corpului, mitocondriile au nevoie de asistența noastră. Ele își sporesc automat numărul și activitatea dacă ne facem datoria de a elimina din sistem deșeurile metabolice în exces, dacă ne echilibrăm hormonii și dacă ne hrănim cu super-alimente.

Multiplicarea mitocondriilor implică dublarea ADN-ului și a materialului genetic, pentru ca dintr-o singură bacterie să fie create două. Acest proces este numit mitoză. Pe măsură ce numărul de mitocondrii crește, cantitatea de ATP produsă de ele se mărește la rândul ei.

Dacă mitocondriile nu reușesc să revină la nivelul lor de activitate anterior, noi trecem printr-un fel de „barieră” a timpului și experimentăm procesul de îmbătrânire. Am asistat cu toții la acest proces, care se produce uneori într-un timp uluitor de scurt cu părinții sau cu prietenii noștri, care o iau literalmente la vale pe partea catabolică a piramidei. Încetinirea metabolică conduce la un efect de platou. Procesul de îmbătrânire se accelerează direct proporțional cu reducerea respirației celulare, a activității mitocondriale, cu acumularea în țesuturi a deșeurilor acide, cu dezechilibrele hormonale și cu blocarea fluxului de bilă din cauza pietrelor de la ficat.

Sodiul și deșeurile

Îmbătrânirea, toxicitatea și catabolismul sunt ca niște boabe într-o păstaie; acolo unde o veți găsi pe una, le veți găsi și pe celelalte. Substanțele toxice sunt foarte variate. Una dintre ele este clorura de sodiu.

Clorura de sodiu (sarea de bucătărie) are o importanță particulară pentru discuția noastră legată de mitocondrii. În exces, sodiul devine o otravă. El este însă și un conservant. Sodiul este un electrolit. El conduce electricitatea atunci când se află într-o soluție, precum cea din fluidele intercelulare aflate în spațiile dintre celule sau din sânge. Fluidul intercelular este alcătuit din proteinele aflate în plasma sângelui și se găsește în vasele de sânge. Acest fluid nu este steril, așa cum se predă de regulă în școlile de medicină. Este un fluid dinamic și viu, iar profilul său energetic poate fi cu ușurință modificat din cauza stresului și sub influența dietei.

Băuturile răcoritoare de tip cola etc. modifică dramatic pH-ul sângelui și al fluidului limfatic și trebuie considerate ca fiind la fel de toxice ca alcoolul. Personal, am o bănuială potrivit căreia deteriorarea neuronilor cerebrali și a fibrelor nervoase din organism este direct legată de creșterea consumului de băuturi răcoritoare, a metalelor grele (de tip mercur), precum și a acumulării de toxine acide în țesuturi. În cazul bolnavilor de Alzheimer, putem adăuga inactivitatea creierului din cauza privitului în exces la televizor și a reducerii lecturii, dar ceea ce este încă și mai important, excesele hormonale care afectează în mod dramatic celulele Schwann și învelișul de mielină care protejează fibrele nervoase.

În societatea în care trăim este imposibil să ingerăm prea puțin sodiu. Există însă foarte mulți oameni care suferă de simptome asociate cu un nivel redus de electroliți. Medicina convențională solicită o creștere a consumului de sodiu în aceste cazuri. Această abordare este greșită căci nu ține cont de chestiunea excesului de toxicitate. În condiții normale, în afara membranelor celulare (în fluidul extracelular) nu rămâne decât o cantitate redusă de sodiu.

Potasiul este fratele geamăn al sodiului. El este folosit în interiorul celulei, mai exact în citoplasmă (cyt – celulă; plasma – fluid). Un corp sănătos păstrează un raport echilibrat între sodiul și potasiul ingerat. Atunci când mâncăm însă alimente devitalizate și excesiv procesate, noi ingerăm o cantitate de sodiu în exces, dar o cantitate insuficientă de potasiu, dezechilibrând astfel balanța acestor „gemeni”. Cu cât consumăm mai mult sodiu și cu cât acumulăm mai multe deșeuri acide, cu atât mai mare este pierderea de potasiu din celule. Sodiul în exces poate atrage după sine chiar moartea. (va urma)


Leave a Reply

%d bloggers like this: