John Thomas – Ghidul tinereții fără bătrânețe (XLVIII): Chelia și uleiurile alimentare


Chelirea este un semn de îmbătrânire prematură, la fel și subțierea firelor de păr. Chelirea este detestată de oameni, dar este acceptată ca inevitabilă dacă este o „moștenire de familie”. Experții afirmă că acest fenomen are o natură genetică. Ca de obicei, experții greșesc! Chelirea nu este nici inevitabilă, nici genetică și în niciun caz nu trebuie să rămână permanentă. Ea depinde de dieta noastră alimentară greșită, de aportul deficitar de oxigen, de reducerea producției de ATP, de excesele de toxine din țesuturile pielii capului, de dezechilibrele hormonale. Foliculele firelor de păr dintr-un scalp toxic mor sau intră într-o stare de hibernare!

Toxicitatea și congestionarea scalpului sunt asociate cu consumul anumitor uleiuri alimentare. Dacă veți mânca uleiurile recomandate de experți, aveți toate șansele să cheliți și să suferiți de boli degenerative, precum artrita, guta, problemele cardiace, infarctul și cancerul.

Aproape tot ce ni se spune în legătură cu uleiurile și grăsimile alimentare este greșit. Totul este o manipulare și o minciună. A sosit timpul să ne trezim.

Scurtă istorie a uleiurilor

Din anii 30, uleiul din semințe de bumbac a devenit principalul ulei „dietetic” lichid folosit ca substitut pentru grăsimi precum untul și osânza. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acest ulei a fost hidrogenat pentru a crea un substitut al untului solid la temperatura camerei. Producătorii l-au numit oleomargarină sau, pe scurt, margarină. Mentalitatea specifică războiului i-a determinat pe oameni să accepte margarina, iar prin anii ’50 – când eu eram copil – margarina a devenit un substitut acceptabil al untului.

Pe la începutul anilor ’60, americanii au avut parte de o altă schimbare fundamentală în dieta lor legată de uleiuri și grăsimi dietetice. De data aceasta, în alimentația lor au fost introduse un ulei „încă și mai sănătos” și o margarină încă și mai gustoasă, pentru a înlocui pe deplin grăsimile solide precum untul, osânza și oleomargarina.

Experții și mass-media au atacat din toate puterile untul și osânza, principalul lor cap de pod fiind teoria colesterolului, care stă la baza bolilor cardiovasculare. Populația a fost înspăimântată prin toate mijloacele, ajungând să respingă aproape complet untul, grăsimea și ouăle.

Curând, vocabularul americanilor s-a îmbogățit cu noi cuvinte semnificative, precum nesaturat și poli-nesaturat. Pe scena alimentației au apărut uleiurile de porumb și de șofrănaș, care au înlocuit uleiul din semințe de bumbac, deși erau mai scumpe. Zilele de glorie ale grăsimilor solide au apus; în schimb, margarina se afla la apogeu. Foarte puțini oameni mai mâncau unt. Cât despre osânză, aceasta nu mai era consumată decât de cei foarte săraci.

Pe la sfârșitul anilor ’60, pe rafturile supermarketurilor a apărut uleiul din boabe de soia, inclusiv în tot felul de alimente procesate. Uleiurile din semințe de bumbac, de porumb și de șofrănaș erau încă folosite pe scară largă, dar dieteticienii s-au concentrat acum pe un nou cuvânt: sănătatea! Uleiul din soia a devenit sinonim cu sănătatea și cu mișcarea pentru sănătate prin alimentație!

Renunțarea la grăsimile naturale – precum untul, osânza și uleiul de cocos – a devenit mai profundă și mai argumentată ca oricând, la loc de cinste fiind puse margarinele lichide și semi-hidrogenate, la care s-a adăugat clorurarea și fluorurarea apei potabile. Rezultatul? O veritabilă explozie a bolilor degenerative ale inimii în rândul americanilor.

Experții au aruncat vina pe grăsimile saturate naturale și pe colesterol pentru problemele cardiovasculare și pentru incidența în creștere a bolilor degenerative, ignorând complet modificările dietetice introduse în ultima vreme. Un alt fenomen, secundar, pe care l-au ignorat a fost cel al „chelirii”, considerat o problemă „genetică”, nicidecum una dietetică.

Una dintre marile plăceri ale experților este aceea de a ne ameți cu cuvinte și expresii complicate, precum omega 3 și omega 6, acizi grași cu lanțul scurt sau lung, grăsimi saturate și nesaturate. Pentru omul mediu, acești termeni nu au nicio semnificație. Mult mai semnificative sunt efectele îmbătrânirii premature. Spre exemplu, priviți cât de numeroși au devenit astăzi tinerii afectați de chelire sau tinerele cu părul subțiat! Nu mai ascultați aceste cuvinte complicate. Ele au fost concepute numai pentru a vă menține într-o stare de confuzie.

Odată cu apariția noilor uleiuri „sănătoase” și a margarinelor ușoare, ambele sexe au început să sufere de chelire și de subțierea părului, indiferent de vârstă. Singurul care a observat că se petrece ceva a fost dr. Carey Reams, specialist în domeniul agricol. El a fost vocea strigând în deșert.

Pentru a înțelege mai bine ceea ce dorim să explicăm, vă propun să vă familiarizați cu următorii termeni:

Arterioscleroză – îngroșarea pereților arteriolelor (arterelor mici), datorată în principal îngroșării fibroase a țesuturilor conective ale acestor pereți, hialinizării și infiltrării lipidelor (grăsimilor) în zona interioară a pereților arteriolelor.

Ateroscleroză – formă simplă de arterioscleroză în care pe pereții interiori ai arterelor se depun blocuri ateromatoase.

Depozite ateromatoase – degenerarea pereților arteriali din cauza infiltrării lipidelor. Includ resturi de celule moarte, deșeuri toxice și depozite de calciu.

Peretele interior – cel mai interior din cele trei straturi care alcătuiesc peretele arterial.

Hialină – substanță care stă la baza degenerării amiloide; este depozitată în filtrele glomerulilor rinichilor.

Amiloid – depozite anormale de hialină, formate în țesuturi în timpul stărilor patologice (bolilor).

Hialinizare – infuzie normală de hialină; este considerată normală în matricea cartilagiilor, dar anormală în orice alte țesuturi; orice modificare la nivelul celulelor sau al spațiilor extracelulare care presupune o depunere de hialină.

Placă – masă de colesterol depusă pe pereții interiori ai arterelor, formând un fel de tunică.

Legătura cu soia

Dr. Carey Reams mi-a vorbit deseori despre incidența în creștere a chelirii, dar cel care mi-a deschis cu adevărat ochii a fost prietenul meu Tom Mahoney. Cheia misterului se află în domeniul agricol. Tom mi-a vorbit de o familie ciudată de plante, cunoscută sub numele de fabale. El a observat că dacă vacile sau oile pasc pe un câmp de soia, sănătatea lor se deteriorează rapid, iar părul lor cade sau se subțiază. Observațiile lui Tom mi-au permis să rezolv vechea problemă care l-a preocupat timp de 30 de ani pe dr. Reams. Reams era sigur că există o legătură între soia alimentară, chelire și procesul de îmbătrânire.

Uleiul și laptele de soia (tofu) conțin o substanță toxică numită phyto-hema-glutinină sau PHG. Dacă analizăm expresia, constatăm că ea conține următorii termeni: phyt – din plante; hem – sânge; și glutinin – „lipici” din proteine vegetale.

PHG este o moleculă proteică mare care are capacitatea de a aglutina sângele uman. A aglutina înseamnă a „lipi”, a determina o „aderare”, a combina într-o masă”! Efectul Rouleau reprezintă un bun exemplu de aglutinare. Uleiul din soia și toate produsele pe bază de soia sunt bogate în PHG, inducând efectul Rouleau.

PHG determină încetinirea circulației sângelui și coagularea acestuia. El se combină cu impuritățile din sânge și formează așa-zisa placă de pe pereții arteriolelor, blocând astfel capilarele fine ale ochilor, urechilor și scalpului. Este unul dintre principalii factori contributori ai efectului Rouleau (sânge îngroșat), care afectează astăzi mai bine de 85% dintre americani. PHG blochează celulele T ale sistemului imunitar și influențează negativ sistemul nervos central și pe cel periferic, modifică activitatea hormonală și o influențează pe cea endocrină și exocrină, încetinind astfel funcționarea organelor vitale.

S-a constatat că PHG ucide șobolanii! Este o substanță otrăvitoare pentru toate ființele vii. La fel ca în cazul oricărei otrăvi sistemice, cantitatea consumată, perioada de expunere și predispoziția individuală sunt principalii factori care indică toleranța la soia, chiar dacă uleiul și proteinele acestei plante sunt extrem de toxice pentru organismul uman! Efectele PHG-ului din soia sunt „cumulative”.

Soia și digestia

Soia interferează cu digestia normală. Boabele de soia produc gaze și dezechilibrează biochimia corpului. Un alt membru faimos al familiei fabalelor sunt arahidele. Mulți oameni nu pot digera untul de arahide. Prin comparație cu soia, arahidele nu conțin decât o cantitate mică de PHG. Alt exemplu din familia fabalelor este lintea. Aceasta nu conține însă aproape deloc PHG.

Două plante din categoria fabalelor care provoacă probleme serioase pe termen lung animalelor care pasc sunt trifoiul și lucerna. Ele se pot dovedi uneori letale și provoacă balonarea rumegătoarelor. Vacile, caii și oile caută de regulă ierburi care conțin proteine și zaharuri necesare creșterii. Aceste ierburi au o orientare diferită a rotației moleculelor lor, prin comparație cu soia, lucerna și trifoiul.

PHG-ul din soia reacționează cu mineralele din sânge și cu gazele dizolvate în acesta, precum clorul, cloraminele și fluorul, dând naștere unor substanțe care seamănă cu depunerile de pe vana din baie, de pildă atunci când folosim un săpun de leșie pentru a spăla într-o apă dură.

Municipalitățile folosesc substanțe chimice precum hipocloritul de sodiu (hidroxid de sodiu ^ clor)pentru a trata rezervele de apă potabilă. Hidroxidul de sodiu (leșia) este exact substanța pe care o folosea bunica la fabricarea săpunului ei. Este o substanță extrem de alcalină (pH 12). Pe de altă parte, clorul este extrem de acid (pH între -2 și ^2) și este folosit pentru a ucide bacteriile. Hidroxidul este folosit pentru a ridica pH-ul, astfel încât apa prea acidă să nu ucidă oamenii. Apa de la robinet halogenată (clorurată și fluorurată) reacționează cu uleiurile alimentare și cu alte deșeuri care circulă prin sânge, dând naștere plăcii, care nu este altceva decât o combinație între aceste produse.

Lipidele (uleiurile și grăsimile) sunt absorbite de capilarele limfatice, numite lacteale. Spre deosebire de proteine și glucide, ele nu sunt absorbite direct de capilarele sângelui. Lactealele conduc către niște vase mai mari, care se varsă în cele de sânge la nivelul venelor subclaviene, care se golesc în vena clavă superioară, prin care sângele este returnat către inimă pe partea dreaptă a acesteia. Inima pompează apoi sângele către plămâni, în vederea oxigenării șI a transferului de energie, înainte ca el să revină în partea stângă a inimii, de unde este trimis către restul corpului. Abia după acest ciclu ajunge sângele în ficat, pentru a fi purificat. Între timp, precipitatele formează placa ce sufocă inima și înfometează firele de păr.

40% din sângele care părăsește inima alimentează capul prin intermediul arterei carotide. Soia reacționează cu toxinele și produsele chimice din sânge, precipitând. Aceste precipitate sunt câmpuri energetice încărcate electric care se agață de pereții arterelor coronare din jurul inimii, încetinind fluxul sanguin și alimentarea cu oxigen. Împreună, ele alcătuiesc placa arterială!

Formarea plăcii provoacă deteriorarea pereților interiori ai arterelor și apariția cheagurilor. Când o bucată de placă se desprinde și formează un cheag, ea poate migra până în zona gâtului și a capului, dând naștere unui atac cerebral. Pe de altă parte, dacă oxigenul din sângele care aprovizionează inima este insuficient din cauza plăcii, inima poate suferi un atac de cord.

Când sângele ajunge în zona gâtului, deșeurile toxice se depun pe pereții arterelor, îngustând carotida care alimentează creierul și capul în ansamblul său. Deșeurile ajung până la capilarele extrem de fine care hrănesc posteriorul ochilor, urechilor și scalpul, blocându-le. Proteinele plasmatice care scapă în spațiile extracelulare blochează la rândul lor capilarele limfatice, generând noi probleme pentru scalp, ochi, urechi, foliculii părului și fibrele nervoase.

Chelirea și albirea părului sunt semne clare de deteriorare. Eliminarea deșeurilor acide din organism determină regenerarea părului, care începe din nou să crească. (va urma)


Leave a Reply

%d bloggers like this: