John Thomas – Ghidul tinereții fără bătrânețe (XXXII): Radicalii liberi, antioxidanții și alimentele organice


Substanțele toxice sunt „radicali liberi”. Aceștia declanșează oxidarea necontrolată a celulelor și țesuturilorm care presupune un schimb de electroni între substanțele moleculare. Oxidarea necontrolată este o activitate care ucide celulele, fiind legată de radicalii liberi și de procesul de auto-canibalism.

Pesticidele sunt un alt exemplu de radicali liberi. Ele sunt chimicale organice produse de om – concept care poate induce în eroare. Personal, prefer să le numesc otrăvuri! Pesticidele sunt substanțe organice prin definiție. Cuvântul organic este folosit pentru a le descrie deoarece aceste molecule letale conțin carbon (cel de-al 12-lea element atomic), esența vieții pe pământ. Industria se folosește de cuvântul organic în mod imoral, ca o nouă modalitate de a induce în eroare opinia publică.

Acești scamatori ai cuvintelor și-au denumit în așa fel produsele încât să pară prietenoase față de viața pe Pământ în ochii oamenilor dezorientați. Instrumentul pe care știu să-l folosească cel mai bine este confuzia. Adevăratul scop este întotdeauna profitul. Cât despre rezultate, acestea sunt evidente: oameni, animale și plante bolnave! Acesta este motivul pentru care nu obosesc să le reamintesc cititorilor mei să ignore întotdeauna recomandările „experților”. Sfaturile lor nu pot face altceva decât să vă sigileze mormântul!

Când aplicăm cuvântul organic alimentelor, dorim să spunem că otrăvurile nu sunt prezente în aceste alimente, care au fost cultivate cu fertilizatori naturali, nu comerciali, de tipul îngrășămintelor pe bază de săruri NPK. În general, alimentele organice sunt mai bune decât cele neorganice, dar cele cultivate personal, în grădina proprie, sunt cele mai bune!

Orice om ar trebui să-și cultive legume proaspete, chiar dacă nu are la dispoziție decât câteva ghivece sau o bucățică mică de pământ. Chiar și cantitățile mici de hrană „sănătoasă” au un efect puternic asupra sănătății noastre.

Medicii și dentiștii

Establishment-ul medical, științific și farmaceutic nu are nici cel mai mic interes să modifice statu quo-ul care îi aduce atâția bani și atâta putere personală. Miopia profesională este un fenomen care îi afectează deseori pe profesioniști. Mulți dintre ei sunt produsele învățăturii primite și puțini reușesc să gândească în afara acestui cadru. Simultan, profesioniștii sunt „supravegheați” cu atenție de cel care le acordă licențele, adică de stat. Toți cei care îndrăznesc să calce „strâmb” și să pună interesul pacienților lor mai presus de cel al breslei sunt taxați pe măsură de colegii lor! Medicii și dentiștii care doresc să pășească pe calea adevărului sunt nevoiți să fie foarte precauți și să nu iasă prea mult în evidență.

Nu strică niciodată să cunoașteți în zona în care vă aflați niște medici profesioniști preocupați de metodele alternative de vindecare. Pe de altă parte, nu uitați că un om sănătos nu este nevoit să apeleze la nimeni pentru a fi îngrijit cum se cuvine.

M-am mutat recent într-un oraș cu peste 200 de dentiști. Cu excepția a doi dintre ei, toți ceilalți folosesc fluorul și plombele pe bază de mercur. Asta înseamnă mai puțin de 1%! Toți ceilalți iau ca pretext ignoranța și se apără cu citate din manualele de specialitate. Ei refuză să accepte literatura alternativă pentru a-și trata pacienții într-o manieră umană. Cei mai mulți dintre ei refuză să gândească sau să acționeze în afara protocoalelor „acceptate” ale profesiunii lor – chiar dacă nu sunt întotdeauna atât de ignoranți precum par! Sunt prinși între necesitatea de a face un profit personal, companiile de asigurare, publicul ignorant și colegiile medicilor.

Multe companii de asigurări medicale refuză să-i asigure pe cei care lucrează în cabinete dentare din cauza incidenței foarte mari a bolilor în cazul acestor persoane. Mercurul și fluorul pe care îi folosesc sunt niște veritabili „cai troieni” în propria lor tabără, iar ei plătesc cu sănătatea și cu viața lor, la fel ca mulți dintre pacienții pe care îi îngrijesc.

Nu este de glumit cu metalele grele precum mercurul, cadmiul și plumbul. Acestea interferează cu creierul și cu activitatea nervoasă și trebuie eliminate cu orice preț din țesuturi. Incidența tulburărilor neurologice, precum Alzheimer, mielomul, scleroza multiplă și tumorile – afecțiuni necunoscute sau foarte rar întâlnite până acum 30 de ani – a crescut foarte mult în rândul occidentalilor. Astăzi, aceste boli sunt comune, iar la baza lor stau fluorurile, metalele grele și hormonii analogi.

Fluorurile rigidizează membranele celulare și legăturile sulfhidrice care alcătuiesc țesuturile conjunctive proteice. Când o fluorură se combină cu mercurul, sistemul imunitar intră în comă. Pe măsură ce celulele Schwann sau neurilemele mor, încep să se formeze țesuturi cicatrizate. Viața omului devine acum un iad pe pământ!

Mineritul și industriile siderurgice sunt vestite pentru poluarea aerului cu fluoruri. Țările din lumea a treia suferă din ce în ce mai mult din cauza utilizării necontrolate a fluorurilor industriale. Fețele acelor locuitori arată bătrâne! Fluorurile sunt otrăvuri sistemice. Ingerarea lor este incompatibilă cu dorința de a rămâne tânăr și de a-ți prelungi viața!

Gândiți-vă

A fost suferindul de cancer întotdeauna bolnav de cancer? Nu! A fost diabeticul întotdeauna diabetic? Nu! A avut întotdeauna bătrâna doamnă artrită? Nu! Toți acești oameni și-au pierdut controlul asupra corpului lor din cauza următorilor factori:

– Incapacitatea de a înțelege „principiile elementare” care stau la baza funcționării sale.

– Incapacitatea de a-și elimina deșeurile din țesuturi.

– Incapacitatea de a-și echilibra hormonii.

– Lipsa apei biologic active.

– Lipsa alimentelor cu o energie orientată către dreapta și cu o înaltă valoare energetică.

– Incapacitatea de a duce o viață disciplinată.

Sănătatea și longevitatea noastră depind de capacitatea de a lua decizii corecte. Incapacitatea de a lua aceste decizii reprezintă tot o opțiune personală! Nu subestimați niciodată puterea minții. Personal, vorbesc în fiecare zi cu oameni care nu pot fi ajutați pentru că refuză să-și controleze gândurile.

Există numeroase cărți foarte bune scrise pe tema puterii minții. Iată câteva dintre ideile pe care le sintetizează:

– Gândurile – și cuvintele – negative, nefericite, critice, furioase, pline de teamă sau deprimate afectează producția substanțelor chimice din creier, a hormonilor, inhibă sistemul imunitar și aduc după sine boala. Gândurile și cuvintele sunt gloanțe energetice!

– Atunci când emitem gânduri negative, aura corpului se reduce. Boala nu este altceva decât un „gând” întrupat.

– O atitudine pozitivă promovează procesul de vindecare. Invers, o atitudine mentală negativă blochează vindecarea – indiferent cât de bune sunt alimentele cu care ne hrănim sau modul nostru de viață. Supravegheați-vă gândurile!

– Buna funcționare a intestinelor și a ficatului sunt afectate de emoțiile și de gândurile noastre. Gândurile pozitive sunt chiar mai bune decât laxativele.

– Vizualizarea unor imagini pozitive atrage după sine rezultate palpabile.

– Omul experimentează ceea ce gândește. El creează ceea ce spune.

– Convingerile legate de sine, de viitor, de viață și de cei din jur ne afectează direct pe noi și pe cei din jurul nostru. Refuzați să găzduiți gânduri negative!

– Exercițiile sunt la fel de recomandate pentru minte ca și pentru corpul fizic. Exersați zilnic. Plimbați-vă. Faceți exerciții de forță.

– Gândurile pozitive, bunătatea față de cei din jur și iubirea de sine accelerează fundamental procesul de reîntinerire.

Diagnostic sau post mortem?

Epoca de aur a medicinei a durat de pe la 1840 până pe la 1930. A fost o perioadă caracterizată de o adevărată explozie de cunoștințe în toate domeniile de activitate. Observațiile clinice ale medicilor din această perioadă prezintă un interes deosebit pentru noi datorită impactului pe care îl au asupra procesului de îmbătrânire. Observațiile acelor medici au precedat apariția omului modern și a greșelilor acestuia legate de mediul în care trăiește.

Epoca de aur a medicinei a fost o perioadă a medicinei de dinainte de tehnologie și de epoca medicamentelor. Medicii își sfătuiau pacienții pe baza unor observații atente. Ei își petreceau mult mai mult timp cu pacienții lor, pe care ajungeau să-i cunoască de multe ori chiar mai bine decât se cunoșteau ei înșiși.

Regula de aur era bunul simț. Dacă terapia aleasă nu dădea rezultate, medicii nu aveau posibilitatea să arunce vina pe alții. Mai mult, pacienții erau priviți in camera (ca o unitate), nu pe părți separate. Cuvântul „sindrom” nu era la modă în acele timpuri. Cauzele și efectele, diagnosticul și prognozele aveau la bază observațiile atente, nu nesfârșitele teste și analize.

Tehnologia medicală din zilele noastre poate fi considerată parțial ca o binecuvântare. Ea excelează în domeniul diagnosticării, al transplanturilor de organe și în medicina de urgență. În rest, nu este decât un nesfârșit proces de luare a unor fotografii izolate ale pacientului bolnav, care nu oferă niciodată o imagine de ansamblu.

Medicina modernă de înaltă tehnologie suferă de miopie, căci medicii și asistentele nu sunt antrenați să diagnosticheze bolile la nivel subclinic. Observațiile de altădată sunt considerate depășite – chiar primitive – căci nu beneficiau de precizia instrumentelor moderne.

Medicina alopată se bazează absurd de mult pe miracolele tehnologiei de vârf și pe medicamentele chimice cu o amprentă energetică orientată către stânga. Ea consideră omul o mașinărie alcătuită din carne și sânge și formată din „părți”. Medicina nu înțelege conceptul de energie pe nivelurile subtile ale acesteia, în care vitalitatea dispare înainte ca boala să se manifeste în spațiul fizic vizibil. Medicii nu ne privesc ca pe niște ființe energetice dinamice și nu înțeleg că adevărata lume în care trăim este cea a forțelor energetice dinamice care susțin organele vitale și mediul corporal.

Dacă ar fi posibil să privim organele vitale ale corpului, în special glandele – cea pituitară, tiroida, paratiroida, adrenalele, timusul, pancreasul și gonadele (testiculele și ovarele) – efectele obișnuințelor pe care le avem ne-ar deveni mult mai evidente. Din păcate, nu putem privi direct aceste organe, de aceea, avem datoria să învățăm cum putem să asistăm corpul bioelectric printr-un mod de viață sănătos și cu ajutorul bunului simț.

Dr. William Albrech, un eminent profesor de la Universitatea din Missouri, spunea odată că noi nu mai știm nici măcar cum arată organele sănătoase ale animalelor, căci nu mai vedem decât organe anormale. Aceasta este calea pe care a apucat-o medicina modernă.

A existat o vreme când medicul putea examina atât organele sănătoase, cât și cele patogene, comparându-le. Știind cum arată un organ sănătos, medicul putea identifica boala încă din etapele ei inițiale, iar dacă era un bun observator, putea descifra simptomele subclinice înainte de a se transforma în semne. La ora actuală, oamenii bolnavi subclinic au devenit majoritari, în timp ce eforturile medicinei se limitează la „numirea” noilor boli. Ceea ce ne interesează pe noi este altceva: „vindecarea” tulburărilor. (va urma)


Leave a Reply

%d bloggers like this: