Medicilor de familie li s-a aplecat: Reformă pe genunchi


Medicii de familie din întreaga țară au tot încercat să se facă auziți în ultima perioadă, au redactat comunicate de presă, au pichetat diverse instituții și nu exclud organizarea unui miting de amploare la București. Nici în Vaslui situația nu este mai roză, ba chiar dimpotrivă, așa cum am aflat de la un reprezentant al medicilor de familie din județ. 

Medicii de familie sunt pe punctul de a declanșa manifestări publice de protest. Ei sunt nemulțumiți de faptul că acest domeniu rămâne subfinanțat și că le-au fost impuse exagerat de multe sarcini birocratice care iau din timpul alocat pacienților. Cum a început totul?

În mod cert, niciun medic cu experiență din județul nostru nu a uitat momentul 1999, anul în care a început reforma sistemului de asigurări de sănătate. Toți medicii generaliști de la vremea aceea au fost anunțați – fără niciun fel de dialog, de înștiințare, de pregătire – că li se desface contractul de muncă începând cu data de 1 octombrie, ei devenind liber-profesioniști. Nimeni nu știa cu ce se mănâncă! Până atunci, fuseseră angajați ai spitalelor sau policlinicilor de stat, nimic altceva.

Proaspăt transformați într-un fel de întreprinzători privați, medicii de familie au dat piept cu celebra birocrație românească.

„În perioada respectivă, noi, medicii de familie, am avut de trecut greutăți enorme, dar am rămas aceeași găină bună de jumulit. Spitalele doresc să aibă servicii, să se simtă indispensabile, pe când asistența medicală primară este cea care oferă de fapt accesibilitate, acoperind 70 la sută din asistența acordată pacienților, dar s-ar putea și mai mult, dacă legislația ne-ar permite”, ne-a spus un medic de familie vasluian.

Pacienții, puși pe drumuri

Modalitatea în care funcționează relația pacient – medic – asigurări de sănătate este una care nu pune pe primul loc interesele cetățenilor.

„Am avut un pacient care a venit cu recomandarea unui medicament pentru glaucom. A fost la o clinică privată, care nu are contract cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, astfel că eu nu pot să-i prescriu acel medicament și nu pot să-i iau în considerare nici scrisoarea medicală. Este ca și când ar fi din Patagonia sau din altă galaxie… Eu nu am cum să-mi ajut pacientul decât trimițându-l, pe filiera asigurărilor de sănătate, la un alt oftalmolog, care poate să aibă altă opinie. Cred că este un neajuns limitarea noastră ca profesioniști în a oferi servicii pacienților. Dacă medicul acela din privat, coleg cu noi, a pus un diagnostic, ar fi trebuit să-l pot lua de bun și să-i dau pacientului o rețetă compensată”, a continuat medicul.

De câte ori nu ați auzit de la medicul dumneavoastră de familie că nu poate să vă facă trimitere către o investigație sau alta? Ei bine, acest lucru li se pare și medicilor nefiresc.

„Sunt o serie de investigații la care noi nu avem acces ca medici de familie, pentru afecțiuni care sunt deosebit de răspândite. De exemplu, o gastroscopie nu pot să-i indic pacientului să facă sau o colonoscopie. Acum nu se poate decât trimițându-l la un specialist, acolo se mai consumă iar bani… Nimeni nu ne-a explicat niciodată de ce suntem excluși. Colegiul Medicilor, cică, ar avea rolul de negociator, dar abia reușește să contracareze aberațiile pe care pot să le scornească cei de la Ministerul Sănătății. Noi nu avem voie să facem nimic, doar să spunem că e prea de tot!”, a mai spus specialistul.

Rigiditatea și obtuzitatea sistemului asigurărilor de sănătate lovesc și altfel în pacient: „Ne confruntăm cu un soi de protocoale care sunt limitative pe criterii economice, nu medicale. De exemplu, văd că pacientul meu are un spasm bronșic. Îl aud, sunt niște semne speciale. Nu pot să prescriu un inhalator cu corticosteroizi locali fiindcă sistemul îmi cere scrisoare medicală. Adică eu trebuie să-l trimit la un medic specialist, un pneumolog, pacientul fiind într-o criză, adică nu foarte bucuros că trebuie să se mai ducă la un medic, pe care îl găsește, nu-l găsește, trebuie să-și facă planificare și așa mai departe. Sau îl văd pe pacientul bătrân că e deprimat, că e insomniac, dar nu pot să-i prescriu compensat, nu-i pot da decât rețetă simplă fiindcă sunt limitat de această scrisoare medicală”.

Un alt aspect pe care medicii de familie îl consideră incorect este funcționarea unor cabinete de acest gen în cadrul centrelor medicale, al policlinicilor: „Centrele, printr-un pacient venit la medicina de familie, sug bani din diferite specialități prin trimiterile pe care le face medicul generalist. În plus, dacă acesta nu este independent, dacă nu este pe propriile-i picioare, dacă nu are cabinetul lui și este într-un SRL din ăsta cu multe specialități, face doar ce i se spune ca angajat. Acest lucru se întâmplă pentru că se fac legi cu dedicație!”.

Ministerul minte 

Subfinanțarea medicinei de familie este un alt punct nevralgic al sistemului de sănătate, problema nefiind aceea că nu sunt bani, ci că sunt direcționați voit spre anumite zone: „Au fost făcute zeci de demersuri, în ani de zile, de către reprezentanții noștri de la București, pentru finanțarea corectă a medicinei de familie. Noi avem un procent la jumătate față de media europeană, deși asigurăm 70 la sută din asistența medicală. Noi am cerut rectificare bugetară, iar reprezentanții noștri de la București solicită de ani de zile să se facă o alocare corectă a resurselor. Ni se spune că nu sunt bani, că nu dau Finanțele, așa, un ping-pong între instituții”.


Leave a Reply