Radarul inimii: “Gândurile rele se alungă prin fapte bune” – Nicolae Iorga: Asociația “Iris’’ Vaslui sau cum să vezi clar printre lumini și umbre

Când spui “HIV/SIDA”, nu poți să nu fii aruncat, măcar pentru o clipă, într-un total naufragiu. Tragedia personală a unui seropozitiv poate fi cu greu descrisă, dar se trăiește mai întotdeauna între o așteptare chinuitoare pe holurile spitalelor și frica de inevitabila marginalizare din partea semenilor. Neputința și disperarea din umbră sunt alungate de lumina unor oameni care știu că noaptea nu este atât de grea, dacă ai un prieten alături.

Atunci când nenorocirea a lovit în familia sa, Lenuța Năstruț nu s-a putut gândi decât la o singura întrebare chinuitoare: “De ce fata mea?”. Au trecut mulți ani de atunci, iar femeia, sleită și epuizată de suferință, s-a transformat într-un om cu o spontaneitate prodigioasă, cu zâmbet cald și luminos, care te întâmpina zglobiu, arătându-ți cu plăcere comunicatele ei de presă, activitățile minuțios construite, zecile de fotografii cu copii pe care le păstrează cu grijă într-un laptop mic.
Ce subtilitate divină de orfevrar a distilat zbuciumatele ape sufletești în izvoare tămăduitoare de suferințe și micimi interioare? Lângă ea, te simți mai bun și mai deschis. Mimetism sufletesc? Bunătatea e… molipsitoare?
“Un ceai?”. “Desigur, dacă nu vă deranjează”. Ceai, amintiri și fapte bune – combinația perfectă pentru o după-amiază stresantă, în care toată lumea așteaptă codul galben de vijelii și furtuni, croind sumbru și fără rost schițe apocaliptice.
“Aici eram la mănăstire, cu copiii din diferite școli. Le place mult. Sunt impresionați de liniștea de acolo, dar nu se simt stingheri”, spune ea, arătând spre o mulțime de poze făcute la lăcașuri de cult. Asociația “Iris” Vaslui se ocupă cu acest gen de acțiuni, în care nu numai copiii, ci și adulții sunt recreați și… re-creați. E un complex proces informativ, subtil inoculat celui de lângă tine, un medicament de suflet care te face să vezi altfel lucrurile. Filosofia pare simplă: realitatea poate fi o fiară mare și neagră, dar se poate îmblânzi dacă pășești cu lumină sufletească spre ea.
Metehnele spiritului sunt macerate continuu, reeducând pe cel care gândește în registru negativ, cum că persoanele afectate de HIV/SIDA sunt “frustrate”, “labile”, “nefericite”, “izolate”, “iresponsabile”. Apoi, implicarea – cel mai importat lucru pe care îl putem face toți. “Am mai spus-o, pantofii de persoană seropozitivă sunt greu de purtat dacă nu ne implicăm, astfel încât gradul de integrare în societate să fie unul mărit. Este un efort continuu și descurajant poate, dar numai așa putem avea rezultate. Retragerea mâhnită, neliniștea sumbră, zăbranicul gândurilor negre sunt inamici redutabili. Cu aceștia trebuie luptat tot timpul”, explică președinta asociației “Iris”.

Cerneală, hârtie, timp și multă muncă

O asociație nu se croiește în doi timpi și trei mișcări. E nevoie de răbdare întrucât cerințele legislative sunt multe, mărunte și importante. Una singură dacă este sărită, totul se spulberă. În urmă cu 17 ani, când a luat ființă asociația, trebuia să te plimbi zile în șir pe holurile instituțiilor, cu vraful de documente sub braț. “Dar mai ales ai de luptat cu ideile preconcepute gen: ce mai vrea și asta cu asociația ei?, vrea să se căpătuiască și nu mai știe cum? și multe altele. A trebuit să mă lupt ani în șir până când majoritatea celor cu care aveam contacte au înțeles că fac asta pentru că trebuie făcut și pentru că există oameni care au nevoie de ajutor”, își amintește Lenuța Năstruț.
Pe hârtie, Asociația “Iris” Vaslui se prezintă ca un organism fără scop lucrativ, înființat în noiembrie 2000, iar în iunie 2001 a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate (UNOPA) de HIV/SIDA. De la început, obiectivul ei principal a fost apărarea drepturilor fundamentale ale persoanelor seropozitive. În toți acești ani, sute de cetățeni au fost consiliați și informați, iar serviciile asociației s-au diversificat în funcție de nevoile beneficiarilor.
“Am încercat să urmărim o politică absolut coerentă, cu obiective strategice concrete, pentru că poți avea parte de lucruri bune parțiale, care pot aduce lumină ceva vreme, dar absența unei viziuni globale a binelui este extrem de dăunătoare”, explică Lenuța Năstruț.
Astfel, s-a dezvoltat o infrastructură adecvată și au fost recrutate și selectate resurse umane profesioniste pentru implementarea de proiecte și acordarea de servicii de calitate. Scopul asociației îl reprezintă “stimularea dezvoltării locale și regionale și incluziunea socială a grupurilor vulnerabile, prin programe specifice de susținere și suport, promovarea de politici durabile, antidiscriminatorii și comportamente ecologice responsabile”. În decursul anilor, mii de vasluieni au aflat despre riscul asociat consumului de droguri, infecția HIV/SIDA, întocmirea dosarelor în vederea încadrării în grad de handicap șamd. Fondurile pentru toate aceste servicii au provenit, în cea mai mare parte, din finanțările nerambursabile obținute prin proiecte viabile de la Consiliul Județean. Alături de Primăria Vaslui, administrația județeană a sprijinit constant activitățile Asociației “Iris”.
“În ultimii trei ani, am avut aproape 2.000 de tineri care au participat la acțiunile noastre de informare. În urmă cu doi ani, am realizat un proiect prin care 450 de femei din județele Vaslui și Iași au fost informate asupra egalității de șanse. Am primit răspuns de la multe dintre ele și mi-au spus că se simt mai puternice și privesc realitatea cu optimism. Asta însemnă că ne-am atins obiectivul. Informația poate face minuni în cel care este receptiv”, mai spune președinta asociației.

“Prieteni adevărați sunt cei care, plecând, te lasă puțin mai viu”

Totuși, cel mai important lucru realizat de “Iris” este perforarea cuiraselor sufletești în ceea ce privește atitudinea față de persoanele afectate de HIV/SIDA.
“Îmi aduc aminte că am citit într-o carte o definiție a prieteniei care mi-a rămas în memorie: «Prieteni adevărați sunt cei care, plecând, te lasă puțin mai viu». Încerc să respect această definiție în acțiunile mele. E un dublu proces: învățăm unii de la ceilalți. Ce poate fi mai plin de viață decât să scrutăm împreună amenințarea tarelor morale?”, explică Lenuța Năstruț.
Și ce poate fi mai frumos decât existența unor oameni care aduc un dram de echilibru în societate, care încearcă să nu-l trădeze pe Om, păstrându-i nealterate totalitatea simțirilor, visurilor și, de ce nu, impulsurile spre înălțimi.

Leave a Reply