Scrisoare deschisă a ambulanțierilor bârlădeni: Adevărul despre munca de salvare a vieților


Angajații Substației de Ambulanță Bârlad se declară nemulțumiți de „revoluția fiscală” înfăptuită de actuala guvernare, în condițiile în care mult trâmbițata majorare salarială le va… reduce lefurile. Printr-o scrisoare deschisă, ei le atrag atenția deputaților asupra condițiilor extrem de vitrege în care își exercită profesia și le cer să adopte Legea privind Statutul personalului operativ de intervenție din cadrul serviciilor de ambulanță județene și al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, aflată în stadiul de proiect încă din 2016.

Sâmbătă după-amiază, angajații Serviciului de Ambulanță Județean Vaslui – Substația Bârlad au postat pe pagina lor de facebook o scrisoare deschisă adresată deputaților, preluată de la colegii din alte județe, față de care sunt solidari. Ei se declară indignați de faptul că, prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, lefurile le vor fi diminuate, așa cum este și cazul altor categorii de personal.

În plus, le cer deputaților să adopte Legea privind Statutul personalului operativ de intervenție din cadrul serviciilor de ambulanță județene și al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, prin care ar urma să beneficieze de concedii suplimentare în stațiuni balneoclimaterice de tratament, de pensii speciale de serviciu, de vouchere de vacanță, bilete de tratament și recuperare etc. Mai ales că, încă din 2016, de când a fost inițiată de 77 de deputați și senatori și depusă la Senat, se află încă în stadiul de proiect, iar Camera Deputaților este for decizional.

Condiții de muncă greu de imaginat

Medicii de pe ambulanțele Substației Bârlad își încep scrisoarea deschisă cu o enumerare a câtorva aspecte din activitatea lor de zi cu zi: „Nu știu câți dintre domniile voastre au stat 50 de minute la 34 de grade Celsius, sub un soare arzător, cu transpirația usturându-i ochii și cu inima strânsă, rugându-se în gând: «Hai, pornește, dă un semn!» și spunând colegului: «Haide să mai încercăm o dată, poate vrea Dumnezeu!», momente în care nu te mai gândești la tine, că ești epuizat, că ești ars de soare și deshidratat, că stai în genunchi în noroiul de pe câmpul unde ai găsit pacientul. Apoi, bucuria că, după 50 de minute de resuscitare, ai reușit să-i faci inima să bată și, după alte minute, omul acela a început să respire singur… Sau tristețea și dezamăgirea că, după o oră și jumătate de eforturi, de resuscitare, Dumnezeu nu a vrut să-l mai întoarcă la viață, disperarea pe care o vedem în ochii familiei când te vezi obligat să întrerupi resuscitarea deoarece pacientul nu are un răspuns pozitiv… Nu știu câți dintre domniile voastre au avut curajul să iasă din case pe viscolul care te biciuia la minus 50 de grade Celsius. Unii dintre colegii noștri au mers și probabil vor mai merge cu șenilatele în care vântul intră pe toate părțile, de multe ori rămânând înzăpeziți și cu ele, fiind nevoiți să meargă prin nămeți până la cea mai apropiată localitate pentru a se putea adăposti, cu mâinile și picioarele înghețate, apelând la mila localnicilor, doar pentru că au încercat să-și ducă la bun sfârșit misiunea”.

“Cum poți să-ți stăpânești lacrimile?”

Ambulanțierii bârlădeni continuă cu referiri la nașteri imposibile și la propria situație familială: „Câți dintre domniile voastre au trăit imensa bucurie alături de o mamă, când a trebuit să improvizezi ca să poți scoate fătul care ieșea cu pelvisul înainte, deoarece lângă tine nu ai un ginecolog sau neonatolog… Sau cum poți să-i spui unei mame că fătul pe care tocmai l-a născut este mort? Cu ce cuvinte? Câți dintre domniile voastre ați venit acasă, la soție și copil, după o zi de serviciu, fără să mai fiți în stare să spuneți o vorbă bună sau să vă jucați cu copilul, deoarece nu mai puteți schița niciun zâmbet de oboseală sau de suferința la care ați luat parte pe parcursul turei de serviciu? Deși, după atâția ani de lucru pe ambulanță, poți spune că te-ai întărit emoțional, lucrurile nu stau chiar așa. Suntem oameni și noi, avem emoții și sentimente care te pătrund și te marchează fără să vrei. Cum poți să-ți stăpânești lacrimile când ajungi la un accident în care o mamă uită de fractura deschisă pe care o are și îi strigă neîncetat pe cei doi copii pe care îi descoperi fără semne de viață, încarcerați în vehicul? Ne înghițim lacrimile și ne facem datoria… Asistenții și ambulanțierii noștri au cărat de nenumărate ori pacienții cu scaunul incomod din dotare, de la etajul patru până la ambulanță. Nu e de mirare că avem mulți colegi care s-au operat de hernie de disc. Să nu mai vorbim de stresul simțit atunci când te duci la o solicitare aflată în așteptare de o oră sau mai multe deoarece nu au fost echipaje libere și numărul solicitărilor depășește numărul resurselor disponibile. Te gândești pe drum cu câtă ostilitate vei fi primit după atâta timp sau poate cu violență. Sunt mulți colegii care au fost agresați verbal, iar unii chiar fizic. Niciodată nu poți anticipa cu câtă ostilitate vei fi întâmpinat, chiar dacă ai ajuns în doar trei minute la caz… Aici v-am prezentat o mică parte din misiunile avute și sunt convins că fiecare dintre colegii din țară poate scrie o enciclopedie prezentând cazurile întâmpinate”.

“Pare foarte ușor de pe margine”

Angajații Substației Bârlad a SAJ Vaslui își încheie scrisoarea oferindu-le deputaților câteva subiecte de gândire: „Acum las la latitudinea dumneavoastră de a judeca dacă aceia care lucrează la serviciile de ambulanță merită să aibă un regim special la pensionare, gândindu-vă și la celelalte categorii sociale ce beneficiază de condiții asemănătoare de pensionare: polițiștii, pompierii etc. Câți dintre medicii, asistenții medicali și ambulanțierii/șoferii de la ambulanță credeți că mai pot face față fizic, emoțional și psihic după 25 de ani în teren și la vârsta de 60 de ani? Pare foarte ușor de pe margine să evaluezi impactul fizic și psihic asupra lucrătorului de la ambulanță, dar cei care lucrează efectiv știu ce înseamnă. De aceea, vă solicităm să reflectați asupra Legii privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenție din cadrul serviciilor de ambulanță. În același timp, vă atragem atenția asupra Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin aplicarea căreia, în forma adoptată de Senat, contrar promisiunilor președintelui PSD și ministrului Muncii, se va produce o diminuare a veniturilor nete la mai multe categorii de personal, printre care se numără și ambulanțierii”.


Leave a Reply

%d bloggers like this: