Sezonul fracturilor


Fracturile au loc tot anul, însă iarna este fără îndoială sezonul lor. Chiar dacă pentru mulţi fractura pare a fi o boală localizată, aceasta afectează întregul organism, putând uneori să ducă chiar la depresii.

Sezonul ninsorilor şi poleiului a început cu adevărat, iar cazurile de fracturi nu au întârziat să apară la Vaslui.

„Cele mai frecvente fracturi produse de căzăturile pe gheaţă sunt cele de gleznă, de la nivelul carpienelor şi articulaţiei mâinii”, menţionează specialiştii ortopezi.

Fracturile sunt leziuni specifice ţesutului osos. Fractura ca atare poate fi definită ca o discontinuitate în structura unui os, produsă în condiţii traumatice ce determină, de altfel, gravitatea fracturii.

„Fracturile se pot produce prin mecanism direct, atunci când o parte a scheletului este lovită, sau prin mecanism indirect, tot în condiţii traumatice, în cazul unei suprasarcini”, declară medicii.

Ele se clasifică în fracturi închise, când zona fracturii nu are legătură cu exteriorul, şi în fracturi deschise, când focarul de fractură are o comunicare cu mediul extern printr-o plagă.

Puteţi recunoaşte o fractură dacă prezentaţi durere şi tumefacţie, dacă observaţi apariţia unei echimoze, precum şi scurtarea aparentă a membrului sau a unui segment din membrul afectat. Un alt indiciu care arată că este vorba despre o fractură este faptul că pacientul nu mai poate folosi membrul afectat, caz în care trebuie să se prezinte de urgenţă la medic.

Primul ajutor

În cazul unei fracturi, primul ajutor nu constă în niciun caz în repoziţionarea structurii osoase. Primul lucru de făcut este imobilizarea cu atele a membrului pentru a evita agravarea leziunii.

Atelele sunt de diferite dimensiuni, în funcţie de zonele afectate. Pentru că un astfel de dispozitiv să se dovedească eficient, trebuie să cuprindă articulaţiile care înconjoară locul traumatismului. Daca avem de-a face cu o fractură deschisă, atunci imobilizarea se face în pozitia în care membrul a fost gasit. Dacă fractura este închisă, atunci se întinde uşor membrul, până la limita durerii, înainte de fixarea atelelor.

Persoana trebuie să fie îndepărtată de la locul accidentului cu mare grijă. Îndreptarea gâtului se face doar în condiţiile în care persoana nu poate sa respire. Fracturile din zona coloanei sunt foarte complicate, putând provoca paralizia părţii inferioare a corpului.

Dacă victima nu se află în pericol, iar apelul de urgenţă a fost făcut, este mai bine să nu mişcaţi pacientul. Dacă este necesară mutarea lui, aveţi grijă ca mişcările ce afectează coloana să fie cât mai discrete.

Diagnostic şi tratament

Semnele clinice care indică o fractură includ durerea în punct fix, prezenţa cracmentelor osoase (zgomote produse de vibraţia fragmentelor osoase), alături de lipsa transmiterii mişcării către zonele distale. Diagnosticul fracturilor presupune efectuarea unui consult de specialitate şi a radiografiei standard faţă-profil.

„Medicul va stabili localizarea exactă a fracturii, dacă este cu deplasare sau nu, stabilind mai apoi strategia terapeutică. El are în vedere, pe de o parte, repoziţionarea fragmentelor osoase în postură anatomică normală, iar pe de altă parte, menţinerea poziţiei corecte până la apariţia consolidării osoase, adică a calusului mineral”, arată medicii.

Metodele de tratament pot fi noninvazive, caz în care repoziţionarea fracturii osoase se realizează prin manevre ortopedice, sub anestezie. Imobilizarea se face folosind bandaje, atele, aparat gipsat. Dacă fractura este deschisă sau cu deplasare, atunci este nevoie de tratamentul chirurgical. Există operaţii care permit repoziţionarea fracturii osoase în postura corectă şi fixarea cu mijloace de implant – şuruburi, tije, plăcuţe – care ar trebui scoase după 12 luni.

Vindecarea fracturilor durează peste un an

Fracturile se vindecă în patru etape. În prima săptămână, are loc faza pseudoinflamatorie, în care are loc reabsorbţia cheagului de sânge format. În următoarele două săptămâni, are loc formarea calusului fibros, care nu se vede la radiografie, însă ţine fractura pe poziţie. După trei săptămâni, fractura este stabilizată, însă imobilizarea continuă. Începe formarea calusului osos primitiv, etapă ce poate dura până la opt luni de zile. A patra etapă, de remaniere, este cea mai lungă, durează un an – un an şi jumătate, iar în cadrul său continuă recondiţionarea calusului mineral.

Aşadar, o clipă de neatenţie vă poate costa peste un an de recuperare.


Leave a Reply