Statul cu mâna întinsă îi unește pe asistații sociali din Bârlad: Nu vor să muncească!


Beneficiarii bârlădeni ai venitului minim garantat, care primesc de la stat în fiecare lună câte 630 de lei fără să facă nimic, sunt prea fuduli pentru locurile de muncă oferite de o firmă din Brașov. Invitați la o întâlnire cu oficialii primăriei și un reprezentant al angajatorului, asistații sociali au găsit nenumărate motivele din lume pentru a refuza: ba că sunt bolnavi, ba că au copii mici, ba că nu li se dau tichete de masă.

Zicala „fug de muncă mai ceva ca dracul de tămâie!” li se potrivește mănușă asistaților sociali din Bârlad, beneficiari ai Legii nr. 416/2001, privind venitul minim garantat. Le place nevoie mare să primească în fiecare lună bani de la stat fără să facă nimic, apa că nici prin cap nu le trece să-și caute un loc de muncă. Nici nu e de mirare, în condițiile în care, ca să „taie frunză la câini”, persoanele singure primesc 630 de lei/lunar, familiile cu doi membri – 1.134 de lei, cele cu trei membri – 1.575 de lei, cele cu patru membri – 1.953, cele cu cinci membri – 2.331 de lei, iar familiile cu mai mult de șase membri primesc câte 157,5 lei pentru fiecare persoană în plus.

Un exemplu elocvent care ilustrează fuga de muncă a asistaților bârlădeni a fost o întâlnire în vederea recrutării de forță de muncă, desfășurată ieri, în sala mică a Cinematografului „Victoria” Bârlad, la care au fost invitate (pe bază de scrisoare recomandată, cu confirmare de primire) 51 de persoane cu vârsta între 18-50 ani, apte de muncă. Doar 31 dintre ele au confirmat prezența, însă și mai puține au catadicsit să iasă din casă și să participe la întâlnire, la care au participat primarul Dumitru Boroș, viceprimărița Roxana Miron-Feraru, directoarea Direcției de Asistență Socială din cadrul primăriei – Cristina Brojban, și Ioan Olaru – reprezentantul SC Moveos SRL Brașov.

„Vorbim despre locuri de muncă la o fabrică de piese auto în Brașov, pentru care oferim 1.900 de lei brut (salariul minim pe economie – n.r.), adică un salariu net de 1.163 de lei, la care se adaugă o diurnă de 35 de lei/zi în primele trei luni, plătită în fiecare zi de luni pentru săptămâna anterioară. Vorbim despre muncitori necalificați. Suma va crește la 39 de lei/zi în următoarele trei luni, iar după șase luni, oferim 42 de lei/zi. Dacă veți lucra sâmbăta, orele suplimentare vor fi plătite cu 175% din salariu, iar sporul de noapte este de 25% din salariu. Contractul de muncă va fi încheiat pe o perioadă nedeterminată. Cei care acceptă vor fi cazați la un pension, iar firma va asigura transportul până la serviciu și înapoi și va oferi o masă caldă la serviciu. Noi fabricăm piese auto, piese de avioane, iar locurile de muncă se adresează în special femeilor, pentru că vorbim de finisaje și cablaje. Eu sunt din Floreni, suburbie a orașului Murgeni, și am plecat de aici direct în fabrică la Brașov, tot în urma unei astfel de recrutări a forței de muncă. Se lucrează opt ore pe zi, la tricou cu mânecă scurtă. Nu-i greu. Orice om poate să lucreze acolo, chiar dacă are numai trei clase. Avem puncte de lucru la Lugoj, la Cluj, dar și în alte orașe din zonă. Perioada de formare e de trei luni”, a explicat Ioan Olaru.

„Suntem bolnavi, nu putem munci!”

După ce li s-au oferit informațiile de bază, cei din sală au avut voie să ceară lămuriri, astfel încât să decidă în cunoștință de cauză. Unii spuneau că au copii și că nu pot pleca la Brașov și să-i lase singuri acasă, alții că atât ei, cât și alți membri ai familiei sunt bolnavi și nu pot se pot deplasa.

O femeie se căina că suferă de diabet insulino-dependent și că nu poate lucra, de parcă în prezent nu sunt zeci de mii de diabetici în câmpul muncii. Un bărbat de 49 de ani a spus că ultimul job al său a fost la un abator, dar că din anul 1993 nu mai lucrează, iar un altul, ceva mai tânăr, a spus că a lucrat la o fabrică de confecții din oraș, dar numai până în 1997, iar de atunci stă acasă și încasează venitul minim garantat.

Un altul era curios dacă se oferă și tichete de masă și s-a arătat dezamăgit când i s-a spus că, în locul tichetelor de masă în valoare de 15 lei/zi, ar urma să primească suma de 35 de lei/zi.

Ce mai încolo, încoace? Asistații au găsit tot felul de motive pentru a da înapoi, numai să nu fie puși la muncă.

Raiul asistaților sociali

Potrivit unei situații întocmite pe lunile februarie-septembrie 2017 la nivelul Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei Bârlad – Biroul Ajutor Social, în septembrie erau luați în evidență 573 de beneficiari ai venitului minim garantat, dintre care 206 copii și 367 de adulți. Vorbim despre un număr de 307 dosare, adică tot atâtea familii/persoane singure. Dintre cei 367 de asistați adulți, doar 137 prestează muncă în folosul comunității, adică pot fi văzuți de cetățeni măturând alei, vopsind bănci, văruind borduri, plantând arbuști și flori, prășind, plivind, udând cu furtunul spațiile verzi etc. Ceilalți 230 sunt scutiți de muncă, însă primesc bani lunar. Din această categorie fac parte persoanele care au în îngrijire unul sau mai mulți copii sub șapte ani, persoanele scutite medical și persoanele vârstnice, care au împlinit deja vârsta standard de pensionare. Vorbim inclusiv despre 44 de mame care au acasă copii de îngrijit și care nu pot să se dezlipească într-atât de odrasle, încât să presteze ore în folosul comunității, în timp ce salariații obișnuiți stau acasă cu copiii (în concediu de maternitate) doar timp de doi, cel mult trei ani (în cazul copiilor cu dizabilități). Dar cum asistații sociali sunt masă electorală și fac parte dintr-o categorie specială, beneficiază și de condiții deosebite. Că așa e frumos! Și dacă vârsta copilului este de trei sau patru ani, până la împlinirea vârstei de șapte ani, femeia mai are timp să mai facă vreo doi copii și iar mai poate sta…

În ceea ce-i privește pe asistații scutiți medical, vorbim despre 121 de persoane care au certificate eliberate de comisia de expertiză medicală, prin care se atestă că nu pot munci întrucât au boli de gradul I și II de invaliditate, ori adeverințe eliberate de medici specialiști. Nu în ultimul rând, în privința celor care au trecut de vârsta pensionării, respectiv 65 de persoane, trebuie spus că, în timp ce câteva au mai muncit pe ici, pe colo, multe nu au mișcat un pai toată viața lor.

Mai trebuie spus că unul dintre motivele invocate de asistații care nu au muncit o zi în viața lor și nu și-au lăsat nici partenerii de viață a fost… gelozia. Femeile spuneau că nu știu ce-i munca pentru că nu le-au lăsat soții lor.

În ceea ce privește banii alocați de la bugetul local pentru asistații bârlădeni, în intervalul februarie-septembrie 2017, suma lunară a variat între 77.759 de lei (340 de dosare, în februarie) la 63.848 de lei (286 de dosare, în septembrie).


Leave a Reply

%d bloggers like this: