Vasluienii scriu, nu glumă! Două cărţi, acelaşi autor

Teodor Pracsiu

Teodor Pracsiu este un etalon al eleganţei discrete în lumea publiciştilor vasluieni. Acest “purtător de catalog” se dovedeşte a fi un scriitor cu o cotă valorică definitiv fixată. Sunt convins că în curând vom avea bucuria să-i vedem numele pe prima pagină a unei noi cărţi.

 1) Spadasin în haine de seară (umor)

Teodor Pracsiu a condus Cenaclul umoriştilor de pe lângă Casa de cultură a sindicatelor din Vaslui, prefaţând sau îngrijind cele şapte mini-antologii de umor ale membrilor. Volumul de faţă (Spadasin în haine de seară) este un op selectiv. Creaţiilor umoristice din cele şapte mini-antologii le-a fost ataşată ADDENDA, care conţine unele producţii inedite.

De fapt, profesorul Teodor Pracsiu este scriitor, autor al unor volume de teatrologie, critică literară, eseuri, publicistică, şi monografist al Teatrului “V.I. Popa” din Bârlad. Pentru domnia sa, umorul este “un joc secund” (Cuvânt înainte, pagina 8) şi dacă cititorul va găsi în această carte prilejuri să zâmbească, autorul va avea satisfacţia deplină.

Lucrarea cuprinde şase secţiuni cu titluri simple, clare şi expresive: „Epigrame”, “Rondeluri”, “Panseuri”, “Dicţionar”, “Perle şcolare” şi “Addenda”. În “Epigrame“ (peste 200 la număr) frumuseţea vieţii cotidiene se întâlneşte cu firescul şi bunul simţ. Se începe cu o definiţie: “Epigrama e veninul viperei din bălărie ce-şi urmează calm destinul: ori mortal, ori… doctorie“. Apoi, autorul, om extrem de comunicativ, bun vorbitor şi clar în afirmaţii, “încondeiază“, la întâmplare, epigramişti, scriitori, politicieni, actori, pictori, sculptori, preoţi şamd. şi nu dă uitării femeia. Epigramele sale au scânteie, idee, verb, valoare suculentă şi, mai ales, poantă. Trebuie spus că, acum două luni, Teodor Pracsiu a participat la Festivalul Naţional de Satiră şi Umor “Povestea vorbii“, de la Râmnicu Vâlcea (28-29 octombrie 2016), unde a obţinut o binemeritată menţiune din partea unui juriu care l-a avut în frunte pe prof.univ.dr. Ştefan Cazimir.

În capitolul al doilea, “Rondeluri“ (în număr de şapte), autorul reuşeşte să declanşeze în capul cititorului chimia stării de bine. Vom găsi aici: “Rondel elitist“, “Rondelul consilierii“, “Rodelul contrastelor“, “Rondelul iluziei“, “Rondelul disimulării“, “Rondelul tranziţiei“ şi  “Rondelul falimentului“, toate interesante nu numai prin titlu, ci în special prin conţinut.

Capitolul “Panseuri“ scoate în evidenţă faptul că în zâmbetul lui Teodor Pracsiu încape o lume întreagă. Cele aproape 700 de “gânduri” oferă oricărui cititor posibilitatea să se  veselească şi chiar să cugete la rândul lui.

În capitolul al patrulea, “Dicţionar“, vom găsi definiţii şugubeţe pentru peste 200 de cuvinte şi un “eseu“ special dedicat managementului. Acest “tip“ de eseu dă prilejul autorului să explice încă 23 de cuvinte legate de, prea des utilizatul cuvânt, management.

Lectura capitolului “ Perle şcolare“ este captivantă, stârnind în egală măsură buna dispoziţie şi compasiunea. Apreciem şi grija pentru gruparea acestor “perle” pe tematici: “Mioriţa“, “Junimea, junimismul, Titu Maiorescu“, “Diverse“.

Addenda cuprinde un eseu şi două dedicaţii în versuri adresate lui Petruş Andrei şi lui Ion Gh. Pricop, conjudeţeni ai autorului. Eseul se intitulează “Eseu tandru despre beciologie“ şi are la bază o bibliografie selectivă aparţinând academicianului Mihai Cimpoi şi profesorilor doctori Ioan Hadârcă, Emil Vasilescu şi Bogdan Ulmu. Cele două dedicaţii se intitulează “Prinţul sonetului“ şi “Pe uliţa scriitorului“.

Profesorul Teodor Pracsiu este un etalon al eleganţei discrete în lumea scriitorilor şi publiciştilor vasluieni, a criticilor literari. Prin această lucrare, “Spadasin în haine de seară (umor)“, Editura Sfera, Bârlad, 2016, iradiază bucurie şi face dovada posesiei unui mare simţ al umorului.

2) Spiritul şi oglinda (publicistică)

În acest an, Teodor Pracsiu a scos şi o a doua carte, “Spiritul şi oglinda“, care are puternice similitudini de viziune şi structură cu două lucrări anterioare ale sale: “Refracţii critice“ (2013) şi “Ochiul de veghe“ (2015), livrând şi cu această ocazie cititorilor date, fapte şi idei plauzibile în contextul climatului socio-cultural, căci se consideră un publicist serios (şi, aşa şi este), posesor al unor antene receptoare sensibile, al unor ochi lucizi şi un asumator obiectiv al realităţii.

Volumul este organizat pe două secţiuni: “Cărţi şi destine“ şi “Turnul de observaţie“. Prima este consacrată unor autori “cu anvergură literară şi cu o anume notorietate în spaţiul spiritual“: Theodor Codreanu, Ion Gh. Pricop, Petruş Andrei, Gruia Novac, academicianul Eugen Simion, Daniel Dragomirescu, Gheorghe Alupoaei, Mihai Luca, Avram D. Tudosie şi Petru Ioan (în ordinea indicată de autor), ca şi Teatrului “Victor Ion Popa“ din Bârlad.

Iubitorii literei tipărite au posibilitatea să cunoască opinia autorului dacă vor citi cartea reputatului eminescolog Theodor Codreanu “Eminescu – incorect politic“, despre romanul “Paradigma deşertului“, al lui Ion Gh. Pricop, despre cărţile “Sfârşitul unei dictaturi“, a lui Daniel Dragomirescu, “Semne grafice de recunoştinţă“, a lui Gheorghe Alupoaei (sculptor, grafician, ilustrator de carte, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România), “Fascinaţia şi mirajul autografului – cu interferenţe autobiografice“, a lui Mihai Luca.

Tot în această primă parte, Teodor Pracsiu ne prezintă trei sărbătoriţi: Petruş Andrei – poet, publicist, eseist, critic literar, la împlinirea a 70 de ani, Gruia Novac – profesor, scriitor profesionist (din păcate, fără acte), conducător de cenaclu literar, întemeitor de reviste (“Baaadul Literar“), actor, recitator, prezentator, animator al mai multor reuniuni culturale memorabile, moderator, la împlinirea a 80 de ani; Avram D. Tudosie – profesor doctor inginer oenolog, la împlinirea vârstei de 85 de ani.

În “Lecţia magistrului“, Teodor Pracsiu prezintă câteva dintre ideile distinsului invitat la o emisiune de televiziune (în anul 2015), academician Eugen Simion, critic şi istoric literar reputat, eseist şi memorialist.

În “Academia de la Bordea“, ni se relatează despre reuniunea de la Bordea (cătun al satului Pădureni, comuna Grajduri, judeţul Iaşi, reşedinţa de vară a logicianului Petru Ioan, profesor universitar doctor la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iaşi), consacrată omagierii, în posteritate, a trei mari personalităţi din spaţiul moldav: academician Constantin Ciopraga, profesor universitar doctor  Alexandru Husar şi academician Valeriu D. Cotea.

Teatrului “V.I. Popa“ din Bârlad îi sunt consacrate zece pagini cu referire la sărbătorirea a 60 de ani de la înfiinţare şi prezentarea a două piese din repertoriu: “Psihoterapolitica“, de Dominik W. Rettinger, şi “Să îmbrăcăm pe cei goi“, de Luigi Pirandella. Teodor Pracsiu, acest domnitor (olteano-moldovean) peste scrisul autentic destinat criticii teatrale, în primul rând, va mai face referire la activitatea teatrului din Bârlad şi în partea a doua a cărţii, în capitolele “Expresivitatea juvenilă“ şi “Când competenţa ucide improvizaţia…“.

Secţiunea a doua cuprinde articole pe teme de instrucţie şi educaţie, mai toate publicate deja în hebdomadarul bucureştean Tribuna Învăţământului. Aici, purtătorul de catalog Teodor Pracsiu se dovedeşte a fi un scriitor cu o cotă valorică definitiv fixată printr-o activitate publicistică remarcabilă. Experienţa sa didactică îndelungată (profesor, director al Casei Corpului Didactic, inspector şcolar de specialitate), ca şi cea de jurnalist, dragostea şi pasiunea lui pentru a-i învăţa pe elevi limba şi literatura română fac din redactorul-corespondent al Tribunei Învăţământului un cunoscător fin al procesului instructiv-educativ.

Autorul, în consens cu mulţi alţi colegi de catedră, aşteaptă o nouă lege a educaţiei pentru a promova o relansare autentică a calităţii activităţii şcolare (“Şi vara trecu …“; pagina 50) şi care să stipuleze clar şi măsuri coercitive privind depolitizarea şcolii (“Totul curge …“; pagina 62). Teodor Pracsiu se arată preocupat de relaţia şcoală-familie, avertizând asupra “dictaturii părinţilor”, care tinde să devină un fenomen social (“O relaţie zbuciumată: şcoală – familie“; pagina 69) şi de faptul că “unii părinţi îşi iau libertatea de a ridica tonul la directori, la diriginţi, ori la secretarele şefe“ (“Şcoala ca spaţiu al libertăţii“; pagina 85). El atrage atenţia asupra eludării marilor momente ale tradiţiei autohtone privind istoria, cultura şi literatura naţională (“Liceenii şi literatura română veche“; pagina 73) şi face o analiză pertinentă asupra statutului cadrelor didactice şi finanţării învăţământului din Singapore, în comparaţie cu cel din România, atrăgând atenţia că în legea noastră “învăţământul este o prioritate naţională“, care nu a fost înfăptuită niciodată (“Singapore, România şi inteligenţa copiilor“; pagina 76).

Merită a fi luate în considerare propunerile pe care le face cu privire la relaţia romilor cu şcoala (“În binecuvântatul spaţiu mioritic“; pagina 79), la desfăşurarea probei orale a bacalaureatului (“Bacalaureat 2016 – probă orală: Blânda visare utopică“; pagina 150) şi cu privire la temele de la lucrarea scrisă. Insistă, în mod justificat, asupra temei de la subiectul al II-lea (S2) de la bacalaureat, consacrat eseului argumentativ, care îi determină pe elevi să fie ei înşişi, cu slăbiciunile şi calităţile lor (“Eseul argumentativ, între pretenţii şi rateuri“; pagina 88). Afirmă că S2 rămâne o probă a adevărului, celelalte subiecte (S1 şi S3) implicând intelectual, deopotrivă, profesorul şi elevii săi.

Profesorul de română Teodor Pracsiu este preocupat şi de modul în care scriu şi citesc liceenii, ajungând la concluzia că “Adolescenţii nu sunt convinşi încă de importanţa contactului direct cu opera şi de lectura ei integrală“ (“Cum citesc liceenii?“; pagina 98). Referitor la scrisul liceenilor, e convins că “Scrisul corect şi expresiv se întemeiază încă din clasele primare, se consolidează în gimnaziu şi în liceu şi se desăvârşeşte în viaţa socială“ (“Cum scriu liceenii?“; pagina 101).

În “La răscruce de destin“ (pagina 104), plecând de la faptul că mulţi, foarte mulţi copii au câte un părinte sau ambii în închisori ori plecaţi din ţară, atenţionează asupra pericolelor ce pot avea urmări pe termen lung asupra lor.

Necesitatea şi importanţa simulărilor constituie tema articolului “Corabia şcolii – pe apă şi pe nisip“ (pagina 117).

În articolul “A fi sau a nu fi… inspectoratul şcolar?“ (pagina 82), fostul inspector şcolar Teodor Pracsiu cere să nu ne grăbim cu desfiinţarea inspectoratelor, alăturându-se astfel părerii fostului ministru al educaţiei, Sorin Mihai Câmpeanu.

Mă alătur şi eu convingerii autorului cu privire la formula cercului pedagogic. Formula consacrată – lecţia demonstrativă la clasă, referat de specialitate, noutăţi editoriale, dezbateri – este încă viabilă şi merită a fi menţinută (“Când realitatea bate ficţiunea“; pagina 123).

“Spiritul şi oglinda“ merită a fi citită de toţi slujitorii şcolii şi mai cu seamă de factorii de răspundere judeţeni şi naţionali implicaţi în actul educaţiei, de parlamentari.

Lectura celor două cărţi îmbină armonic factorul instructiv cu cel creator de voie bună. Sunt convins că în curând vom avea bucuria să vedem numele scriitorului Teodor Pracsiu pe prima pagină a unei noi cărţi.

Aşteptăm cu interes!

(Profesor Dumitru APOSTOLACHE)

Leave a Reply