Omraam Mikhael Aivanhov: Alchimia spirituală – căutarea perfecțiunii (XIII): Umilința

Înțelepciunea, inteligența, adevărata inteligență divină o posedă ființele umile, cele care nu se încred numai în elucubrațiile intelectului lor. Atâta vreme cât intelectul vorbește, discută, face zgomot și ocupă el singur tot locul, mentalul superior nu mai poate să-și spună cuvântul. Singur mentalul superior ne permite să înțelegem scopul divin pentru care omul a venit pe pământ și nu numai să-l înțelegem ci să-l și realizăm. Lipsit de această umilință, care permite să ne proiectăm dincolo de intelect, omul va trece mereu pe lângă esențial. Doar atunci când va fi reușit să reducă pretențiile nesăbuite ale intelectului, el va da mentalului superior posibilitatea de a se manifesta, iar splendoarea universală se va descoperi în fața privirii sale uimite.

Toți cei care sunt convinși de dreptatea absolută a opiniilor lor sunt orgolioși. Veți spune: ”Niciodată nu trebuie să ne gândim că avem dreptate?”. Bineînțeles că da, și eu vă voi da metoda pentru ca acest gând să nu antreneze o atitudine de orgoliu. Mai întâi, este necesar să aveți idei clare asupra naturii inteligenței, ca și asupra originii punctelor voastre de vedere, a opiniilor.

Inteligența noastră nu este altceva decât suma, sinteza multor mii de centre și organe care se află în noi, a tuturor tendințelor, pulsiunilor pe care le transformăm din încarnare în încarnare de milioane de ani, este un rezumat al tuturor facultăților și capacităților pe care le posedă celulele care compun organismul nostru, iar cu cât celulele sunt mai evoluate, mai sensibile, mai armonioase, cu atât inteligența noastră este mai dezvoltată. Iată ceea ce trebuie înțeles. Inteligența nu este un atribut separat, distinct, independent de ansamblul ființei umane, de celulele sale, de organele sale. De aceea, a gândi corect nu necesită numai un efort al intelectului, este în realitate rezultatul unei întregi discipline de viață.

Să mergem mai departe. Care este originea acestei inteligențe pe care noi o posedăm? Ea este reflectarea Inteligenței Cosmice. Dar este o reflectare imperfectă, căci trecând prin toate celulele noastre care sunt adesea prada dezordinii pasiunilor noastre, bineînțeles că este limitată și întunecată. Inteligența Cosmică nu se poate manifesta perfect printr-un individ care nu știe încă să-și stăpânească mișcările instinctive; dar cu cât se purifică, se perfecționează, cu atât crește capacitatea lui de a sesiza și a capta lumina acestei inteligențe.

Din moment ce inteligența este o consecință a stării în care se află toate celulele corpului său, discipolul trebuie să vegheze să le mențină într-o stare cât mai armonioasă, fiind atent la calitatea hranei sale fizice, dar mai ales a celei psihice (la senzațiile sale, la sentimentele sale, la gândurile sale); altfel el rămâne închis celor mai mari revelații. Nu există un alt mod de a-ți ameliora inteligența decât prin a-ți îmbunătăți felul în care trăiești. Eu am crezut asta înotdeauna, am știut-o întotdeauna și întotdeauna am lucrat în acest sens.

Când văd persoane care își dau cu părerea asupra unor subiecte despre care nu știu nimic, cu certitudinea absolută asupra adevărului pe care îl susțin și care sunt gata să-i extermine pe ceilalți și să se distrugă pe sine în numele convingerilor lor, sunt uluit. Nu-și vor pune niciodată întrebarea: ”Și dacă mă înșel? Poate că nu sunt chiar atât de evoluat, atât de purificat, de receptiv. Oare am dreptul să fiu atât de convins? Trebuie să mă asigur: voi mai studia”. A, nu, nu, îi vor ucide pe ceilalți, se vor ucide și pe ei, dar nu vor renunța la părerile lor.

Dar cum pot oare oamenii să fie într-atât de convinși că au dreptate în toate, în evenimente, în religie, în politică, în dragoste? După câțiva ani, își schimbă complet părerile și din nou cred că au dreptate. În tinerețe au gândit într-un fel, ca adulți gândesc altfel și la bătrânețe vor gândi iar altfel. Atunci de ce țin atât la ideile lor? Ar trebui să-și spună: ”Din moment ce mi-am schimbat părerile până acum de mai multe ori, cine îmi dovedește că de data asta am dreptate?”. Chiar și la 99 de ani trebuie să ne spunem: ”Aștept încă să pot să mă pronunț. Poate că de azi în câteva mii de ani voi vedea lucrurile mai clar. Mi-am schimbat de atâtea ori părerile în cursul vieții!”. Trebuie să fim într-adevăr convinși, dar nu de capacitățile noastre de a judeca, căci ele sunt limitate, incomplete. Mai trăiți încă puțin și vă veți schimba încă de câteva ori părerile.

Acum, că ați înțeles cât suntem toți de amenințați de orgoliu, luați-vă precauții pentru a nu fi atinși: în fiecare zi încercați să priviți în sus, să vă comparați cu ființele care vă depășesc, Arhanghelii, Divinitățile, și veți vedea că nu sunteți mare lucru. De aceea, în loc să vă dați cu părerea asupra tuturor subiectelor, spunând ”după părerea mea, este așa… în opinia mea…”, încercați să cunoașteți opinia Științei Inițiatice, a Marilor Maeștri ai umanității, întrebați-i cum văd ei lucrurile pentru ca ei să vă comunice lumina lor. Toți se înșală atâta vreme cât nu s-au dus să-și verifice opiniile, modul lor de a vedea lucrurile, comparându-le cu Inteligența Cosmică. Istoria este cea care dovedește că, după ani de zile, se observă că au comis erori mari.

Iată cea mai bună metodă pentru a rezista orgoliului. Știind că din cauza erorilor pe care le-ați putut comite în încarnările anterioare, aveți în această existență o inteligență foarte limitată și că a vă baza pe ea însemnează a vă lăsa pradă catastrofelor, trebuie să cereți pemanent părerea lumii divine. În fiecare zi obișnuiți-vă să priviți în sus și să spuneți: ”Iată ce gândesc eu despre acest subiect, despre această persoană. Am oare dreptate? Luminați-mă”. În acel moment, nu numai că nu mai puteți fi orgolioși, dar primiți răspunsuri clare și adevărate și sunteți pe drumul cel bun. Să nu credeți niciodată că ați atins perfecțiunea, nu, voi mergeți doar pe drumul către perfecțiune. Trebuie să fiți foarte atenți căci, atâta vreme cât nu ați ajuns încă în vârf, puteți încă să vă înșelați.

De altfel, se poate spune că toți aceia care nu lucrează cu adevărat ca să-și transforme modul de viață, care continuă să se lase hărțuiți de dorințele lor inferioare, chiar dacă cer Cerului să fie luminați, primesc un răspuns eronat; nu este vorba de intuiție, ci de o impresie mincinoasă. De ce? Pentru că răspunsul Cerului, trecând prin toate straturile lor impure pe care le-au acumulat, suferă o deformare. Exact ca atunci când scufundăm un baton în apă: el ne pare frânt. Da, chiar și sfaturile lumii divine, dacă trec prin straturi de impurități, se deformează și atunci există atâtea riscuri de erori, că este mai bine să nu ascultați ceea ce recepționați. Multă lume este receptivă, puțin clarvăzătoare și este adevărat că poate capta elemente din lumea invizibilă, dar sunt elemente amestecate, cărora este bine să nu li se dea credibilitate. Singur acela care face eforturi pentru a se purifica, a se curăța, a se înnobila primește de la Ceruri răspunsuri clare, limpezi și adevărate.

Sublimarea forței sexuale

Povestea primului bărbat și a primei femei, Adam și Eva, așa cum este relatată în Geneză, viața lor în grădina Edenului și motivul pentru care ei au fost izgoniți din această grădină este una de o mare profunzime simbolică și niciodată nu va fi îndeajuns cercetată. Dumnezeu a pus, deci, întreaga grădină a Edenului la dispoziția Evei și a lui Adam. El le-a interzis doar să guste din fructele Arborelui Cunoașterii Binelui și Răului. De ce?

Într-un anumit fel, Paradisul era un laborator alchimic, iar primii oameni erau alchimiști care studiau proprietățile elementelor, simbolizate prin copacii grădinii. Dacă Dumnezeu le-a interzis să mănânce din Arborele Cunoașterii Binelui și Răului, era din cauză că el conținea elemente pe care ei nu erau încă pregătiți să le suporte, trebuiau să mai aștepte.

Iată că Eva, mai curioasă decât Adam, observa aceste fructe cu mare interes, fără a îndrăzni să le atingă. În acel moment, șarpele, care se afla în spatele ei, s-a trezit, căci era foarte cald, și șerpii se trezesc și devin foarte agili la căldură. Ori, în acea zi, era foarte cald în Paradis… bineînțeles că toate acestea sunt simbolice! Șarpele ascuns în șira spinării Evei s-a trezit și i-a spus: “Încearcă, gustă din acest fruct, de ce te temi? Dacă vei mânca, vei deveni asemenea Domnului, tocmai de aceea El ți-a interzis”. Era adevărat că, din cauza acestui fruct, Eva va deveni asemenea lui Dumnezeu, dar numai după miliarde de ani de suferință, de peripeții, de reîncarnări succesive. Eva a mâncat din fructul interzis și i-a dat și lui Adam. Dar organismul lor nu-l putea suporta.

Dumnezeu spusese: “Dacă veți mânca din acest fruct, veți muri”. Și într-adevăr au murit, au murit în sensul că în ei s-a produs o schimbare de conștiință. Înainte erau liberi, fericiți, ușori, luminoși și au murit pentru această stare superioară; au murit pentru bucuriile și luminile Cerului și au prins viață pentru suferințele pământești.

Șarpele din Geneză este deci un simbol: simbolul forței sexuale care s-a trezit în om și căreia i-a căzut victimă. Șarpele se trezește la căldură și adoarme la răceală. În toate pasiunile veți întâlni căldura, o căldură care distruge și care consumă totul în interior. În pădurile ecuatoriale, unde domnește o căldură puternică, trăiește cel mai mare număr de fiare sălbatice. Cel care se aventurează adesea la Ecuator (stomac, sex) se izbește de pasiuni (fiare) care încep să se înmulțească în el.

Șarpele este considerat expresia răului în om, cu toate că în realitate simbolismul său nu este exclusiv negativ: din contră, șarpele este considerat și simbolul înțelepciunii. Această dublă semnificație este foarte bine reprezentată prin Caduceul lui Hermes.

Pentru Inițiați, primul șarpe al caduceului reprezintă forța sexuală, cauza răului, iar al doilea șarpe este simbolul transformării acestei forțe într-o altă energie, foarte puternică – înțelepciunea și clarviziunea. Iată pentru ce faraonii vechiului Egipt sunt adeseori reprezentați cu un șarpe mic care iese dintre cei doi ochi. Asta semnifică transmutarea forței sexuale până la creier. Această forță transmutată le dă Inițiaților posibilitatea de a arunca o privire asupra subtilităților lumilor supraterestre. Anumite religii ale Antichității aveau un cult pentru șerpi, care erau folosiți ca oracole; la Delphi, de exemplu, se spunea că Pythia săvârșea oracole sub inspirația unui șarpe Python.

Înțelepții care cunosc legile și mijloacele de a transforma puterea care dormitează în fiecare om devin “șerpi”, adică ființe înțelepte, prudente. În India, înțelepții sunt numiți “nagi”, adică șerpi, pentru a arăta că forțele răului pot deveni benefice dacă omul știe să le transforme. Șarpele din noi se află în coloana vertebrală. La baza coloanei dormitează puterea șarpelui Kundalini, care poate face minuni în Inițiatul care știe cum să-l trezească.

Câți religioși din trecut considerau că forța sexuală este o forță diabolică care trebuie înfrântă prin toate mijloacele! Și care era rezultatul? Ei nu mai aveau viață în ei, resursele lor scădeau, nu mai aveau nici elan, nicio bucurie. Își închipuiau că astfel vor deveni sfinți. Dar sfințenia nu este asta! În trecut, generații întregi au urmat acest drum și ce a ieșit din asta?

Bineînțeles că dintre miile de mistici unii aveau într-adevăr har, o inteligență și o voință ieșite din comun, care le permiteau să treacă prin această uscăciune, dar nici ei nu se dezvoltau și nu înfloreau. De ce? Pentru că nu știau că forța sexuală este o energie divină pe care Creatorul a dat-o umanității spre fericirea ei, nu spre nenorocire, așa cum credeau ei.

Forța sexuală este o energie care trebuie exploatată cu înțelepciune: este o sevă brută care se transformă în celule și pe care spiritul o distribuie apoi în tot organismul sub formă de vitalitate în planul fizic, sub formă de dragoste și de bucurie în inimă, sub formă de lumină și înțelepciune în creier. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ten − five =