Omraam Mikhael Aivanhov: Alchimia spirituală – căutarea perfecțiunii (XIV): Forța sexuală

Omraam Mikhael Aivanhov

Forța sexuală este o putere enormă pe care înțelepții știu să o conducă, n-o lasă să-i chinuie sau să-i împingă să trăiască tragedii, n-o lasă să inunde sau să distrugă satele și orașele din ei, ci construiesc mari uzine, canale de irigație și culeg roadele pe care această forță repartizată cu înțelepciune le-a produs. Cu cât suntem mai raționali în utilizarea forței sexuale, cu atât acumulăm mai multe bogății spirituale. Forța sexuală dominată este exact ca apa unui mare fluviu pe care o canalizăm pentru a iriga pământuri, așa cum au făcut Egiptenii cu Nilul, asigurând astfel prosperitatea țării. Cu cât omul exploatează mai înțelept forța sa sexuală, cu atât se apropie de Împărăția lui Dumnezeu și înțelege sensul și frumusețea vieții.

Totuși, cu cât li se explică mai mult oamenilor problema dragostei din punct de vedere inițiatic, cu atât înțeleg mai puțin. De ce? Pentru că de mii de ani au repetat de prea multe ori mereu aceleași practici, același mod de comportament; ei nu pot înțelege că, după ce le-a dat făpturilor, o perioadă, anumite comportamente sexuale, natura vrea acum să le schimbe drumul pentru a-i face să descopere în acest domeniu alte moduri de manifestare, superioare, mai frumoase, mai spirituale. Când li se vorbește despre o astfel de concepție asupra dragostei, ei răspund că, dacă nu-și vor mai putea satisface nevoile sexuale, vor muri căci aceasta este ceea ce-i face să trăiască! Da, întradevăr, asta ține în viață rădăcinile, dar florile din vârf mor. Deci, totul depinde de persoană și de gradul său de evoluție.

Oamenii sunt făcuți pentru a evolua în toate domeniile, și atunci de ce nu ar evolua și în domeniul dragostei? Tocmai acest stadiu superior, această evoluție constă în a sublima energia sexuală, a o dirija în sus, către cap, pentru a hrăni creierul și a-l face capabil de cele mai minunate creații. Dragostea este o forță divină care vine de sus și ea trebuie respectată, păstrată și chiar să ne gândim să o întoarcem înapoi către Cer, în loc să o trimitem în infern, unde este luată și utilizată de monștri, de larve, de elementali. Atâta timp cât oamenii nu vor cunoaște modalitățile de a utiliza această energie pentru lucrări spirituale de mari proporții, vor continua să o risipească și de aceea sărăcesc, se abrutizează. Toată lumea știe că forța sexuală urmează o anumită direcție, dar sunt foarte puțini cei conștienți de faptul că ea poate fi orientată într-o altă direcție și care se decid să facă această experiență.

Forța sexuală este resimțită de majoritatea oamenilor ca o tensiune teribilă de care simt nevoia să se elibereze. Se eliberează, fără să știe că pierd astfel ceva foarte prețios, o chintesență care este consumată în mod stupid numai în plăceri, în timp ce ar fi putut fi folosită pentru o adevărată regenerare a întregii lor ființe. Omul trebuie asemuit unui bloc cu 50 sau 100 de etaje; se va înțelege atunci că este necesară o presiune ridicată, o tensiune mare pentru a face ca apa să urce până la partea superioară a clădirii, pentru ca locatarii de la etajele superioare să beneficieze de apă pentru a se spăla, a bea, pentru a-și uda florile etc. Fără această presiune, apa nu va urca niciodată până sus. Dacă ei ar ști ce reprezintă această tensiune, dacă ar ști cum să o folosească, ar ajunge să-și adape și să-și hrănească toate celulele creierului, căci această energie poate urca până la creier prin canale pe care natura inteligentă le-a construit special în acest scop.

Putem compara acest sistem de canale cu cel ce se găsește într-un arbore. Toate substanțele extrase prin rădăcini din sol formează seva brută. Această sevă aspirată de perii absorbanți ai rădăcinii este transportată prin vasele lemnoase de-a lungul trunchiului până la frunze și apoi alimentează florile și fructele. Arborele cunoaște secretul alchimic al transmutării materiei. Și atunci, dacă arborele cunoaște acest secret, de ce omul nu l-ar cunoaște și el?

Tensiunea este folositoare, nu trebuie să ne debarasăm de ea căci, grație ei, energia poate urca până sus; altfel, în loc să se trezească pentru a face lucrări minunatre, celulele creierului vor rămâne amorțite, sărăcite, cloroformozate și se vor mulțumi să asigure doar bunul mers al funcțiilor inferioare, atâta tot. Atâta vreme cât nu veți învăța să vă stăpâniți, vă privați de toate posibilitățile de a deveni puternici și inteligenți.

Cum să-i faci pe bărbați și pe femei să înțeleagă că, în planurile Inteligenței cosmice, această energie a fost destinată să fie folosită pentru creații sublime? Nu este chip! Ei caută plăcerea, caută ceea ce este ușor de obținut, ceea ce nu cere niciun efort. Ei bine, această plăcere trebuie plătită foarte scump. Ei nu știu că acela care face eforturi pentru a se domina nu numai că se îmbogățește, dar resimte și o plăcere extraordinară. Dar cuvântul “plăcere” nu este cel potrivit aici căci este legat de manifestările instinctelor inferioare, ci cuvintele “bucurie”, “încântare”, “extaz” sunt mai potrivite. Plăcerea nu este întotdeauna ceva de laudă, ba chiar câteodată ne este rușine, în timp ce bucuria, încântarea, extazul nu pot fi atinse decât prin declanșarea forței divine din noi.

Mă adresez în special tineretului. Tinerii nu-și dau seama că există experiențe care i-ar îmbogăți mai mult decât acelea în care ei se aventurează în mod obișnuit și de pe urma cărora, în câțiva ani, își vor pierde prospețimea, farmecul, frumusețea, lumina. Tinerii vor să experimenteze dragostea fizică; bine, înțeleg, dar ei nu vor găsi fericirea prin acumularea acestor experiențe; după câtva timp, vor fi uitat toate senzațile de plăcere pe care le-au resimțit și nu va mai rămâne decât ruina, regretul, întunecarea. Trebuie să încerce să facă un efort de stăpânire de sine; chiar dacă nu vor reuși de la început, rezultatele vor veni încetul cu încetul, vor fi mândri de a fi fost capabili să învingă și se vor simți mai puternici.

Unii vor spune: “Dar cum să ne exersăm?”. Nu este greu deloc, există atâtea ocazii în care tinerii se întâlnesc: pe stradă, la serviciu, la petreceri, în excursii, la diferite întâlniri, pe plajă… Este firesc să simtă câteodată un elan trezindu-se în ei. Dar în loc să facă tot ce le stă în putință pentru a-și satisface grabnic dorințele, de ce să nu ia hotărârea să reziste și să facă un efort de sublimare? Da, să ia energia care s-a trezit în ei și să o ridice până la Cer, până la Mama Divină, până la Tatăl Ceresc. Făcând aceste exerciții timp îndelungat, vor ajunge, cu timpul, să dea acestor energii o cu totul altă orientare și să simtă ceea ce este cu adevărat dragostea spirituală.

Amintiți-vă, de asemenea, ceea ce v-am spus despre sacrificiu: că este periculos să renunțați la ceva, la un obiect, la o obișnuință, la o dorință, fără a le înlocui cu altceva, un alt obiect, o altă obișnuință, o altă dorință. De aceea dragostea nu trebuie niciodată refulată, ci trebuie înlocuit obiectul dragostei cu altul mai vast, mai luminos.

Fazele elevate

Să luăm un exemplu: un bărbat iubește o femeie și crede că nu se poate lipsi de ea. Dar această femeie nu este liberă sau chiar el însuși este însurat, deci nu pot trăi împreună fără ca asta să producă mari perturbări într-o familie. Cum va putea el să învingă această dorință? Foarte simplu, tot cu ajutorul femeilor: în loc să se limiteze la o singură femeie, trebuie să ia hotărârea în inima lui, în sufletul lui, de a iubi în același timp toate femeile. Va fi atunci atât de ocupat, încât nu va mai avea timp să se țină nici măcar după una singură și astfel toate femeile îl vor salva. Bineînțeles că aceeași metodă este valabilă și în cazul unei femei.

Este necesar să vă deprindeți să realizați această lărgire a conștiinței, altfel veți rămâne mereu împărțiți, în conflict cu voi înșivă. Și chiar dacă ați pierdut ființa iubită, dacă ea v-a părăsit sau a murit, nu trebuie să o înlocuiți cu alta, căci riscați să o pierdeți și pe aceasta, ci înlocuiți-o cu o mare dragoste îndreptată spre ceva ceresc, divin. Atunci, calmul, liniștea se vor restabili în voi pentru că vidul vostru interior se va umple cu prisosință.

Bineînțeles, cu toate că este de dorit ca toată lumea să depună eforturi în acest sens, nu-i este dat oricui să poată să stăpânească cu adevărat forța sexuală pentru a întâlni dragostea superioară. De aceea, înainte de a vă avânta într-o astfel de încercare, este bine să vă analizați și să vă cunoașteți bine. Dacă simțiți că aveți încă mare nevoie de plăcerile fizice, este de preferat să nu încercați să renunțați brusc la ele căci va fi mai rău. Dar dacă ați evoluat deja și simțiți nevoia de a avea trăiri mai subtile, mai spirituale, de a înțelege splendoarea lumii divine și de a ajuta oamenii cu dragostea voastră, puteți alege acest drum.

Dar, vă repet, el nu este pentru toată lumea și eu nu sfătuiesc pe oricine să apuce pe acest drum; cunosc bine toate inconvenientele care pot să se producă. Ce se va întâmpla, de exemplu, în cupluri, dacă unul dintre cei doi se va decide pentru a trăi o dragoste mai spirituală, iar celălalt nu se poate lipsi de plăcerea fizică și face din asta o tragedie? Bineînțeles că eu voi fi cel vinovat. Știu că este un mare risc să vă vorbesc așa cum am făcut-o, sunt obligat însă să dau învățături celor care vor să evolueze, conștient de pericolul la care mă expun de a fi greșit înțeles și de a-mi atrage ostilități.

Eu cer doar tuturor celor care mă ascultă să încerce să înțeleagă adevărul spuselor mele, să înțeleagă mai ales că nu am intenția de a strica familiile, ci doar aceea de a lărgi conștiința bărbaților și a femeilor. Doar priviți puțin cum se petrec acum lucrurile: drame, sinucideri, crime, divorțuri… și chiar atunci când doi sunt împreună, deseori se gândesc unul la amantă, celălalt la amant (pe care îi au sau pe care le-ar plăcea să-i aibă!). Aparent, își sunt fideli unul altuia, dar în interiorul lor sunt pe cale să se înșele.

De aceea, chiar atunci când cineva nu se simte încă în stare să trăiască fazele elevate ale dragostei, trebuie să încerce să-și îmbunătățească felul de a iubi. Vă voi da o comparație. Aveți în fața voastră două sticle. Să presupunem că una reprezintă bărbatul și cealaltă femeia. Cum fiecare dintre ei nu contenește să extragă din celălalt, foarte repede, ambele sticle se vor goli și nu mai rămâne decât ca ele să fie aruncate pentru a fi apoi înlocuite. Este ceea ce se petrece în concepția obișnuită privitoare la dragoste: se bea dintr-o sticlă care are un conținut limitat și când ea s-a golit, este aruncată. Cum trebuie făcut pentru ca aceste “sticle” să nu se golească niciodată? Este necesar ca fiecare dintre ele să fie legată la Izvorul infinit al dragostei; atunci, nimic nu le va putea epuiza, vor fi mereu pline, alimentate pentru totdeauna de apa Izvorului.

Asta înseamnă că, în loc să vă opriți asupra a ceea ce este superficial la o femeie sau la un bărbat, să-i iubiți spiritul, sufletul, și astfel să vă conectați la ceva viu, ceva ce este deja legat la Izvor, la Dumnezeu. Astfel, dragostea voastră va dura pentru totdeauna; chiar și atunci când veți îmbătrâni, ridați, veți continua să vă iubiți căci nu ați iubit trupul, ci o ființă care este reflectarea Divinității. Prin femeie, bărbatul o caută de fapt pe Mama Divină, el se ridică până la ea pentru a primi energii, lumină, bucurie. Prin bărbat, femeia se ridică până la Tatăl Ceresc. În acest fel, dragostea lor nu va lua niciodată sfârșit. Dar dacă bărbatul și femeia se mulțumesc să se caute în planurile inferioare, să nu se mire dacă vor fi repede decepționați. Este normal, cum ar putea dragostea să dăinuiască când dincolo de trup nu mai există nimic altceva bun și frumos de iubit?

Priviți cum se petrec lucrurile în natură: tot ceea ce este întunecat, murdar, impur are tendința de a se acumula în partea de jos, iar ceea ce este pur se ridică deasupra. La fel se petrec lucrurile și în ființa umană: și în el tot ceea ce este grosier se adună în părțile inferioare, în timp ce tot ce este ușor, pur, luminos, urcă către cap. De aceea ochii, urechile, gura, nasul, creierul sunt așezate în partea superioară, în timp ce alte funcții sunt plasate în partea inferioară. Acestor două părți fizice ale omului îi corespund cele două naturi ale sale, inferioară și superioară, personalitatea și individualitatea. Dragostea manifestată de personalitate, care nu se gândește decât să ia, să se ghiftuiască, este îmbâcsită cu elemente grosiere și întunecate, în timp ce dragostea manifestată de individualitate conține elemente de generozitate, de dezinteres, este pură și luminoasă.

Prin dragostea lor egoistă și senzuală, oamenii își transmit tot felul de elemente întunecate care îi împiedică să vadă limpede și să simtă senzațiile celeste. Bineînțeles, sunt liberi, se pot lăsa în voia tuturor poftelor, dar nu este în interesul lor! Dacă Inițiații au dat reguli și prescripții, n-au făcut-o pentru a le interzice plăcerile dragostei, ci pentru a-i împiedica pe ceilalți să coboare prea mult în stări de conștiință inferioare, acolo unde nu vor mai putea primi nimic din binefacerile și minunile lumii divine.

De acum înainte, încercați să faceți eforturi pentru a înțelege această filozofie sublimă, căci ea este singura care îi învață pe bărbați și pe femei să-și utilizeze toate aceste elanuri pe care și le dau unii altora, toată această minune, fericire de a se contempla pentru a fi mereu inspirați și pentru a deveni niște genii, niște divinități.

Dar toate acestea nu le veți înțelege cu adevărat decât după ce le veți înțelege întâi înăuntrul vostru, prin meditații și prin modificări interioare. Când veți fi reușit, vă veți afla în posesia tuturor bogățiilor pe care natura vi le-a pregătit, le veți putea folosi cu tot atâta precizie ca și cum v-ați afla într-un laborator, veți ști să folosiți elementele și forțele pentru propria voastră regenerare, iluminare și pentru cea a lumii întregi. (Sfârșit)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × 1 =