Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (II): Relaxarea interioară

O metodă de restabilire a liniștii în sine este postul, de aceea, toate religiile au recomandat postul și, după caz, au fixat modalitățile și durata. Postul înseamnă oprirea funcționării anumitor “uzine”, ceea ce produce o mare ușurare în toate celulele. Dar, înainte de instalarea păcii, se face o curățenie, însoțită adesea de mult zgomot căci circulația se accelerează, sângele ne pulsează în tâmple, resimțim zgomote în urechi, amețeli, dureri în diferite părți ale corpului. Aceste simptome ne vin de la jivinele grădinii zoologice din sânul nostru care strigă de foame. Dar, în curând, fiarele se calmează și o mare liniște, o mare pace încep să se instaleze.

Bineînțeles, postul este o disciplină ce trebuie practicată cu înțelepciune și prudență pentru a nu produce altfel de perturbări în organismul fizic și chiar în cel psihic, în schimb, cântecul și ascultarea muzicii se pot face fără niciun fel de pericol. De mai multe ori pe zi, acordați timp acestui proces de introducere a liniștii în organism, închideți ochii, lăsați gândurile și grijile deoparte, dirijați-le spre înalt, spre sursele vieții, ce hrănesc întreg universul. Când simțiți că ați putut opri șuvoiul de gânduri și de imagini ce vă străbat, pronunțați imediat cuvântul “mulțumesc”. Iată cel mai simplu cuvânt care detensionează căci, mulțumind, veți intra în acord cu Cerul, veți ieși din centrul strâmt al propriului eu, intrând în pacea conștiinței cosmice.

Rămâneți cât mai mult timp posibil în această stare de liniște și, când veți reveni la normal, veți simți că elemente noi și foarte prețioase au pătruns în voi: serenitatea, luciditatea, forța. Deoarece respirația este, de asemenea, un factor de ușurare și armonizare foarte important, pronunțând cuvântul “mulțumesc”, încercați să aveți o respirație regulată: inspirați aerul foarte profund și expirați-l foarte lent, până ce plămânii se golesc complet.

De mai multe ori pe zi, obișnuiți-vă să restabiliți liniștea în voi. Chiar dacă nu veți putea face acest lucru decât un minut sau două, este bine și atât. Îl puteți face chiar și pe stradă, când simțiți un mare necaz, o stare de rău. Așezați-vă în fața unei vitrine ca și cum ați privi în ea pentru ca nimeni să nu-și dea seama ce faceți; închideți ochii câteva secunde, încercând să vă izolați cu ajutorul gândului și să vă legați apoi de lumea armoniei și a luminii. Apoi, vă puteți continua drumul. Astfel, veți neutraliza toți curenții negativi. Dar, dacă vă lăsați demagnetizați și otrăviți, acest fapt va pregăti terenul tuturor tulburărilor psihice: încet, dar sigur, vă veți pierde echilibrul, forțele, apoi va veni boala. Să nu vă faceți cumva iluzii: oricare ar fi remediile pe care le poate aduce liniștea, vor exista mereu virusuri și microbi, aer poluat, hrană stricată, uriașe tensiuni psihice vor continua să domnească în lume. Dacă nu vă veți lega la armonie și lumină, încet-încet, terenul pe care veți păși va fi minat și veți sări în aer.

Odată ce ați realizat această liniște, se pune problema păstrării ei. Altfel, la ce au fost bune toate beneficiile? Odată ce ați introdus liniștea în voi, prin rugăciune, meditație, trebuie să fiți vigilenți ca să nu o lăsați să vă scape. Înțelegeți-mă bine, scopul vieții spirituale nu constă în a încerca, preț de o jumătate de oră sau o oră pe zi, să restabiliți legătura cu lumea liniștii și a luminii, apoi să uitați și să vă lăsați antrenați din nou în dezordinea și zgomotul existențial ca să reîncepeți din nou mâine nu, acest lucru nu are sens. Dimpotrivă, pacea, armonia pe care le gustați în timpul meditațiilor trebuie să vă călăuzească întreaga zi, impregnându-vă toate faptele.

Practica

A venit vremea să nu vă mai purtați ca niște copii care, obligați să stea câteva minute liniștiți, nu așteaptă decât momentul când vor putea să strige și să gesticuleze din nou. Este normal ca niște copii să fie copleșiți de liniște, dar nu este normal în cazul vostru; chiar dacă sunteți supuși trepidațiilor zilnice, trebuie să vă străduiți să păstrați liniștea în voi. Mă înțelegeți așa cum trebuie?

Dar nu ajunge numai să înțelegem. Mai trebuie să și aplicăm. Pentru mulți există o mare prăpastie între înțelegere și punerea în practică. Ei înțeleg, dar când este cazul să realizeze ceva, nu o mai pot face. Or, în știința inițiatică, înțelegerea nu se separă de realizare. Dacă nu veți realiza ceea ce ați pretins că înțelegeți, înseamnă că nu ați înțeles nimic. Dacă ați fi înțeles, ați fi realizat. Da, pentru Inițiați, a ști înseamnă a putea. Dacă nu puteți, nu știți, fiindcă vă lipsesc anumite elemente în cunoaștere pentru a putea ajunge la realizare, la împlinire.

Realizarea liniștii interioare este un indiciu al evoluției ființelor. Acela care a realizat adevărata liniște a știut să-și pună ordine în sine însuși mulțumită cunoașterii adevărurilor inițiatice. Nu numai că această liniște îi va deschide porțile iluminării, dar el însuși va deveni o sursă de binecuvântare pentru întreaga omenire.

În momentele de liniște, încercați să vă detașați din ce în ce mai mult de preocupările existenței zilnice, eliberând gândul, apoi concentrându-l spre idei și imagini divine. Bineînțeles, este greu, viața este aici cu toate problemele de rezolvat de care nu puteți scăpa: familia, prietenii, munca, banii, casa etc. Atunci, imediat ce închideți ochii, apar întrebările, îndoielile, grijile, necazurile și regretele care se prezintă și încep să vă acapareze. Nu trebuie să vă lăsați invadați de ele, trebuie să depuneți eforturi, eliberându-vă cel puțin câteva minute ca să puteți gusta aroma unei alte vieți.

Când trebuie să intre într-o moschee, musulmanii se descalță la ușă. Ei bine, așa trebuie să procedați și voi cu grijile voastre ca să puteți să vă liniștiți: lăsați-le pe moment afară. Apoi, le veți prelua ieșind, dacă țineți neapărat să o faceți. Uneori, întâlnim persoane care nu pot trăi fără îngrijorări, existența nu are sens pentru ele dacă nu se agită, dacă nu se tulbură; trebuie să știți că vor exista mereu necazuri și griji, nu vor duce niciodată lipsa lor, dar, din când în când, este bine să le mai și uităm!

Cum să-i înțelegem pe oameni? Ei sunt atât de obișnuiți să se agite, încât, atunci când li se oferă posibilitatea să trăiască câteva zile în liniște, ei găsesc acest lucru anormal. Pentru ei viața înseamnă tracasare, neînțelegeri, conflicte. Dovada – în fața conflictelor, tragediilor, toți spun: “Ce vrei, bătrâne, așa este viața!”. Ei bine, nu, nu aceasta este viața, aici întâlnim numai un grad inferior al ei. Nu aici este adevărata viață. Nu putem cunoaște adevărata viață fiindcă nu am înțeles că trebuie să depunem eforturi ca să-i putem gusta puritatea, frumusețea, lumina.

În toate epocile, în toate civilizațiile, au existat cel puțin câteva ființe care au gustat această viață superioară, au descris-o, au oferit reguli, precepte pentru toți aceia care și-o doresc, care vor să guste din ea. Prima condiție este să te poți elibera. Da, pare simplu. Nu trebuie să mai acceptați să fiți mereu nervoși, neliniștiți, îngrijorați. Oamenii sunt aceia care au făcut viața zgomotoasă, dezordonată, haotică, neliniștitoare. Dacă ați cere părerea Inteligenței cosmice pentru a ști cum a conceput ea viața, dacă v-ați putea da seama ce înseamnă această viață, veți vedea că depășește tot ce s-a putut imagina. De-a lungul veacurilor, oamenii au deformat, au murdărit, au ciopârțit viața pe care Creatorul le-a oferit-o. Și continuă să o facă! Existența este concepută astfel ca omul să se împovăreze din ce în ce mai mult, căci tentațiile se înmulțesc, banul, mărirea, puterea, funcția, avuțiile, adică niște poveri sub care va sfârși strivit.

De aceea, este util uneori să ne retragem câteva zile, să scăpăm de preocupări, de griji. Veți spune: “Da, dar dacă vom încerca să scăpăm de probleme, nu le vom rezolva niciodată!”. Ah, tocmai aici vă înșelați. Obsesia rezolvării lor nu vă va conduce la o rezolvare, dimpotrivă, le veți întreține și mai mult timp. Da, dacă nu veți ajunge la o rezolvare, în loc să le amânați, le veți considera minunate, le mângâiați, le sărutați ziua întreagă, iar ele cresc și se hrănesc pe spinarea voastră, punându-vă la pământ.

Deci, încercați să vă uitați grijile pentru un moment. Astfel, veți oferi celulelor răgazul să se refacă, să se înarmeze, să se debaraseze de toate toxinele pe care aceste gânduri le-au adus. Când ne înfuriem, ne intoxicăm, sângele se încarcă de impurități și, pentru a le putea elibera din organism, trebuie să acordăm puțin răgaz celulelor; dacă vor fi asaltate fără încetare, ele nu vor avea timp să se debaraseze de otravă. Da, hotărâți-vă, detașați-vă, oferind lucrătorilor Cerului, prietenilor din înalt, posibilitatea de a repara, de a ajusta, de a echilibra lucrurile. Eu vă văd, fără încetare, copleșiți, de necazuri, de tristeți… oh, câtă iubire sau, mai degrabă, ce legătură, ce adeziv de care nu puteți scăpa!

De acum înainte, încercați să înțelegeți momentele de liniște ca pe o ocazie de a vă lăsa gândurile și sentimentele în pace. Bineînțeles, mereu vom găsi în noi lucrători care își fac munca de organizare și armonizare, dar atât timp cât nu ne vom calma, ușura sau liniști, îi vom deranja. Liniștea trebuie să fie, mai întâi, un repaus, un răgaz pentru îndepărtarea tuturor condițiilor nefavorabile ce se opun activității lucrătorilor celești.

Așadar, puneți-vă grijile deoparte, într-un colțișor, uitați-le și, la puțin timp după aceea, datorită muncii voastre interioare, veți primi lumina ce vă va permite să găsiți soluția. Deseori, se spune că noaptea este un sfetnic bun. Da, pentru că în timpul somnului uităm totul, dar subconștientul nostru lucrează, permițându-ne, apoi, să vedem mult mai clar lucrurile, să găsim soluții. De ce să nu putem face conștient același lucru cel puțin o oră? Da, numai o oră, lăsați-vă preocupările la ușă așa cum vă lăsați pantofii și pătrundeți în sanctuarul vostru interior. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × three =