Răsfoind presa de altădată… (16): Plenara, mai tare decât o ședință de guvern

Constantin Pârvulescu (1895-1992)

Ceaușescu îi cam trecuse la infanterie, să sugă și ei câte un os plin de dulcea măduvă a pensiei speciale, pe bătrânii dinozauri „internaționaliști” și alogeni pe deasupra, atât de intens promovați de înaintașul său, Gheorghe Gheorghiu Dej. Ca să se pună bine pe lângă ruși (și să nu pută prea tare!), noul șef al partidului propusese și o măsură care aducea a prosternare în fața jupânului urs de la Răsărit: „Hotărîrea cu privire la Sărbătorirea în România a semicentenarului Marii Revoluției Socialiste din Octombrie”.

După adunătura de specimene politice cu grade mari în PCR ce s-a desfășurat la București în zilele de 27 și 28 martie 1967, sub numele de „Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român”, adunătură gângavă și pupincuristă ce se va perpetua până în 1989, toată suflarea presei vândute definitiv balaurului roșu a publicat un „COMUNICAT”.

Cum libertatea TOTALĂ a presei dispăruse cu mult timp în urmă din țărișoara noastră, și această intervenție de primă pagină păcătuise de limbariță inutilă și de secrete imbecile. Se spusese, în linii mari, câte ceva despre „necesitatea aplicării în producție a celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii”, cu referire clară, dar neînțeleasă pentru marea masă a populației care se mai pricepea oleacă la citirea textelor din ziare printre rânduri scrise cu cerneală simpatică, la cuceririle occidentale, nicidecum ale „pretinilor” sovietici, care-și vindeau foarte scump tehnologia primitivă și bogată în fierotănii la tonă.

Printre cei care au servit câte o ceașcă de kko cu pipi auditoriului numai ochi și urechi, au fost: „Gheorghe Necula, Virgil Trofin, Emerich Szabo, Constantin Mîndreanu, Nicolae Giosan, Nicolae Vereș, Ioan Bora, Emil Bobu, Iosif Banc, Ion Cîrcel, Gheorghe Pană, Vasile Malinschi, Gheorghe Vasilichi, Ștefan Voicu, Gheorghe Stoica, Valter Roman, Barbu Zaharescu, Chivu Stoica, Constantin Pîrvulescu, Ion Gheorghe Maurer”. După cum se poate vedea, Ceaușescu îi cam trecuse la infanterie, să sugă și ei câte un os plin de dulcea măduvă a pensiei speciale, pe bătrânii dinozauri „internaționaliști” și alogeni pe deasupra, atât de intens promovați de înaintașul său, Gheorghe Gheorghiu Dej. Ca să se pună bine pe lângă ruși (și să nu pută prea tare!), noul șef al partidului propusese și o măsură care aducea a prosternare în fața jupânului urs de la Răsărit: „Hotărîrea cu privire la Sărbătorirea în România a semicentenarului Marii Revoluției Socialiste din Octombrie”.

Vasile – grijuliul și Bârladul – centru medical

În contrast flagrant cu mărețele discuțiuni care avuseseră loc la București, la Bârlad se produsese un eveniment destul de urât. Corespondentul local scrisese despre unu’ Vasile Huidiș, „tractorist la GAS Bîrlad”, care „s-a arătat foarte grijuliu cu averea statului”. Dar ce făcuse, oare, această adevărată emblemă a socialismului pe două picioare? „E burduf de-atîta grijă pentru tractorul pe care lucrează! Sub pretextul acestei griji, garează tractorul cu tot cu remorcă la el acasă”, scrisese indignat cetățeanul – corespondent voluntar. Dacă s-ar fi limitat la această ilegalitate, nu ar fi fost cine știe ce, însă iată care era scopul buclucașului: „Numai că tractorul nu rămîne garat, deoarece Vasile Huidiș devine cărăuș: transportă clandestin pietriș lemne paie, mă rog, ce-i pică”. Curios fusese faptul că „tov. Constantin Șerban, inginerul șef al GAS-ului”, ținea partea cărăușului. „Omul și-a reparat tractorul și, ca să nu-i dispară piesele pe timpul cît lipsește, l-a dus acasă”, fusese ilara explicație a cadrului de nădejde. Concluzia aspră a jurnalistului s-a impus imediat: „Bravo, tovarășe Șerban! Așadar, după d-ta, strungarii, rectificatorii, forjorii trebuie să-și păstreze acasă mașinile la care lucrează! Poate vreți ca mecanicii să-și tragă locomotivele în curte și vatmanii tramvaiele pe hol?!?”.

Tot la Bârlad, un corespondent evidențiase organizarea unei „Consfătuiri medicale” la care au participat specialiști din domeniile „morfologiei și pediatriei”. Doctorița Maria Gopșa, din Murgeni, publicase o scurtă informare privind „lucrările de sezon din agricultură”, în care îi evidențiase pe „mecanizatorii Grigore Botezatu și Ion Felea”.

Valter Roman alias Ernest Neuländer (1913-1983)

„Cancerul” dealurilor

Așa își intitulaseră jurnaliștii ieșeni grupajele de știri și reportaje întinse pe multe numere de ziar, când se refereau la importanta problematică a eroziunii solului. Din câte știu, în fostul raion Bârlad a fost inaugurată stațiunea de profil de la Perieni, care astăzi habar n-am dacă mai există. Raidul-anchetă pe această temă fusese realizat de lucrătorul „Flăcării Iașului” Gheorghe Stejaru, care, scria el, „în drum spre comuna Ștefan cel Mare, în dreapta ni se înfățișează via Cooperativei agricole de producție Vaslui”, unde câțiva cetățeni fără prea mult chef de muncă „executau tăierile” fără asistența tehnică a specialistului angajat, în persoana lui S. Croitoru.

Gheorghe Stejaru sesizase imediat minciunoiul rostit cu seninătate de către „tov. tehnician hortiviticol de la Consiliul raional agricol”, care, măre, spusese că „în privința aplicării măsurilor antierozionale la viile tinere se stă foarte bine”. Supărarea mare a reporterului fusese, în toate cazurile semnalate, „arătura din deal în vale” sau din vale în deal, mai spun eu ca nespecialist…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eighteen − 15 =