Răsfoind presa de altădată… (18): Atenție la semnele de exclamare!

Luigi Longo (1900-1980), șeful comuniștilor italieni, în vizită la măria sa Ceaușescu (martie 1967)

În “Flacăra Iașului” din 4 aprilie 1967, revoluționarii oameni ai muncii de la orașe și sate puteau citi cu mult interes, dar și cu multă dezamăgire, un material general numit: „În obiectiv. Lucrările agricole de sezon. Atenție! Terminați grabnic arăturile! Rămîneri în urmă nejustificate la însămînțarea unor culturi din epoca I! O problemă la fel de importantă: întreținerea ogoarelor și semănăturilor de toamnă! Nu uitați că succesul fiecărei lucrări depinde buna organizare a muncii! Calitatea – factor hotărîtor în sporirea producțiilor!”.

„Pășunismul” declarat al cotidianului „Flacăra Iașului” se manifesta constant în cele patru pagini ale sale, din care, ce-i drept, numai una jumate îi fuseseră rezervate. Pe una și-un sfert era industria, iar pe restul, sportul (rar), informații externe (războiul din Vietnam cam 80%) și alte evenimente plus oleacă de cultură… socialistă, bineînțeles.

În apariția sa din 4 aprilie 1967, revoluționarii oameni ai muncii de la orașe și sate puteau citi cu mult interes, dar și cu multă dezamăgire, un material general numit: „În obiectiv. Lucrările agricole de sezon. Atenție! Terminați grabnic arăturile! Rămîneri în urmă nejustificate la însămînțarea unor culturi din epoca I! O problemă la fel de importantă: întreținerea ogoarelor și semănăturilor de toamnă! Nu uitați că succesul fiecărei lucrări depinde buna organizare a muncii! Calitatea – factor hotărîtor în sporirea producțiilor!”.

După cum se poate lesne observa, toate propozițiile și frazele din acest titlu se terminau cu amenințătorul semn de exclamare, ceea ce indica foarte clar faptul că pe cei care nu se conformau îi aștepta ghilotina care avea să-i lase schilozi de vreun mădular, mai mult sau mai puțin erect, în funcție de vârstă și capacitate reproducătoare. Cei de la gazetă recomandau specialiștilor din raionul Huși, cel puțin, grijă mare față de amenajările pentru irigații.

Doi năsoși și-un broscar

Pentru prima dată de când ceaușescul fusese instalat pe tronul României comuniste (dar nu ca președinte, încă) țara era în mare fierbere (cre’că!!!): venea în vizită năsosul de la sud de Dunăre, stăpânul sclavilor bulgari, Todor Jivkov! Asta se întâmpla în ziua de 1 aprilie 1967, fără a fi, totuși, o păcăleală. După cum se știe, bătrânul dinozaur roșu a trăit, bine mersi, liber chiar și după aparenta cădere a comunismului în țărișoara sa, declarându-se mort la frumoasa vârstă de 87 de ani, în 1998. Opinez că și al nost’ prezident ar mai fi avut zile, dacă era oleacă mai deștept și ar fi declarat „forfait” chiar înainte de mizeria din decembrie 1989, dar, cum capul pătrat nu poți să-l aduci la forma inițială cu care ai ieșit din mămica ta, buzatu’ și consoarta au murit împușcați la peretele unui veceu milităresc, spre deplina satisfacțiune a briganzilor complotiști de la vârful Puterii.

Todor Jivkov (1911-1998), moș legumă de peste Dunăre

Exact în același timp, sosea în țară, cu un avion „Al Italia”, și veșnicul perdant al alegerilor din „cizmă”, Luigi Longo, șeful comuniștilor pripășiți p-acolo. Acesta din urmă sigur venea cu căciula în mână la cizmarul nostru, care să-l sponsorizeze în vederea frumoaselor sale încercări de subminare a intereselor Italiei democrate. La aeroportul „Băneasa” (singurul disponibil pe atunci) „baciul carpatin” îl întâmpinase pe macaronar la braț cu tovii Bodnăraș (Bodnarenko) și Mihai D-alea (rudă cu actualul Petre D-aea, oare?!).

Diverse

La această rubrică personală, am găsit mai multe informațiuni mai scurte sau mai lungi pe care le-am considerat demne de a fi publicate în paginile „Obiectivului”. Astfel, Eduard Solomon spunea că la Fabrica de rulmenți din Bârlad planul lunii martie fusese îndeplinit, aducând și o semnificativă depășire de 3.000 de rulmenți „de diverse dimensiuni”. Frumosul succes fusese pus pe seama „noului proces de forjare al inelelor pentru rulmenți axiali”.

„Agerpres” anunța realizări importante pe șantierul Complexului hidro-energetic și de navigație de la Porțile de Fier, gigantică lucrare începută în toamna anului 1964 și finalizată în 1971. Se menționa punerea în funcțiune a unei stații-mamut de preparare a betonului, cu o producție de 2.000 de mc pe zi.

Antoaneta Bârcă realizase un material frumușel pe pagina a doua, cea culturală a ziarului, despre realizarea primului serial istoric de aventuri de pe la noi, „Cosmin, fiul zimbrului”, asemănându-l cu celebrul „Robin Hood”, care era difuzat la televiziunea națională pe atunci. Printre interpreți se numărau Gheorghe Cozorici (distribuit mai târziu în rolul vieții – Ștefan cel Mare) și Cosma Brașoveanu (un extraordinar actor de comedie, interpret al lui Tândală din filmul artistic „Păcală”).

Vremea în ziua de 4 aprilie 1967 fusese cam așé: „Vreme schimbătoare cu cer noros, la temporar acoperit. Vor cădea ploi slabe. Temperatura, în ușoară scădere: minimele vor fi cuprinse între minus 2 și plus 2 grade, iar maximele între 9 și 12 grade”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × 4 =