Răsfoind presa de altădată… (19): 17 taurine într-o clasă!

Corespondentul Panainte Obreja îi luase la mișto pe „Costică Furcoi și Vasile Bleoju, primul, președintele Sfatului popular comunal Bogdănești – Bîrlad, celălalt, președintele CAP-ului”. Ce făcuseră ăști doi tovarăși de ajunseseră în vârful sprințarei penițe obrejiene? Nici mai mult nici mai puțin decât un grajd într-una din sălile de clasă ale școlii din localitate, unde au îngrămădit 17 taurine, profitând de lipsa elevilor la acea oră!

Lăsând (pentru puțin timp) politica și depășirile de plan la o parte, în paginile ziarului Flacăra Iașului începuseră să apară timizii muguri ai știrilor sportive. Eliade Solomon realizase un interviu cu Traian Iordache, antrenorul principal al formației fotbalistice de categoria C „Rulmentul” Bârlad. Scopul discuției fusese acela de a afla ce se mai întâmplase în vacanța competițională de iarnă. Tehnicianul l-a informat pe ziarist despre programul pe care-l avea în vedere pentru o prezență cât mai onorabilă și onorantă în cadrul acestei categorii: „Am împărțit programul echipei în două perioade, una de pregătire (15 ianuarie – 28 martie 1967) și perioada competițională (28 martie – 20 iunie 1967)”. Iată ce parametri urmărea antrenorul: „dezvoltarea condiției fizice, iar din punct de vedere tehnic, eliminarea deficiențelor constatate în sezonul trecut”; „aplicarea sistemului cu patru fundași”.

Lotul „Rulmentului” era următorul: „Nuță și Dohotaru (portari), Florescu, Cîrnaru, Voican, Duduc, Bădărău (fundași), Jurcă, Niculescu, Schlunschi I, Ruță (mijlocași), Cărare I, Luchian, Popovici, Obreja, Popescu, Dumitru Nicolae (înaintași”. La acea oră, lipseau din lot „Constantinescu și Cărare II, care au plecat la Pașcani fără dezlegarea noastră”. Urmărind întinerirea lotului, antrenorul declarase că „avem introduși 4 juniori: Niculescu, Popescu, Duduc și Obreja”. Cu ei făcea un program special de pregătire deoarece „sînt foarte talentați”.

Un corespondent local anunțase că „peste 230 de țărani cooperatori din comuna Deleni, raionul Vaslui, au participat în sala căminului cultural la deschiderea «Lunii cărții  la sate»”. Oamenii nu s-au dus degeaba în locația de mai sus, ci ca să asculte niscaiva vorbe propagandistice, grupate în simpozionul „Realizări ale regimului democrat-popular în regiunea noastră”. Îndoparea cu ideologie roșie s-a rotunjit frumos cu citirea unor pasaje din operele scriitorilor ieșeni Andi Andrieș, I. Istrati, Florin Mihai Petrescu ș.a.”.

Cam pe aceeași temă a fost „călătoria pe hartă” propusă de diriguitorii căminului cultural din Zorleni, căutându-se realizarea efectului scontat de inițiatori – „Popularizarea realizărilor obținute de poporul nostru muncitor în anii regimului democrat-popular”, exact cel care, cu bună știință, a stins viețile a cine mai știe câtor români, în numele idealurilor socialismului și comunismului.

Corespondentul Panainte Obreja îi luase la mișto pe „Costică Furcoi și Vasile Bleoju, primul, președintele Sfatului popular comunal Bogdănești – Bîrlad, celălalt, președintele CAP-ului”. Ce făcuseră ăști doi tovarăși de ajunseseră în vârful sprințarei penițe obrejiene? Nici mai mult nici mai puțin decât un grajd într-una din sălile de clasă ale școlii din localitate, unde au îngrămădit 17 taurine, profitând de lipsa elevilor la acea oră! Parol!

Pe pagina a II-a a ziarului din 5 aprilie 1967, Eliade Solomon, „controlor de utilaje la secția forjă a Fabricii de rulmenți Bîrlad”, scrisese despre cei „O sută de forjori” care au primit diplome și insigne de fruntași în întrecerea socialistă”, amintindu-i numai pe doi dintre ei: „Alexandru Postolache și Teodor Crudu”.

Lângă această știre solomoniană, și-a găsit locul și o alta, scrisă cu litere îngroșate, ce vestise: Ccomunele Vetrișoaia (Huși) și Dragalina (Bîrlad) sînt fruntașe pe regiune în întrecerea patriotică pentru buna gospodărire și înfrumusețare a satelor pe anul 1966”.

Corespondenții Ioan Giușcă și Virginica Palade, sforțându-se în tandem, au publicat o știre de exact 15 rânduri și-un cuvânt dintr-al 16-lea numai pentru a anunța că „în întîmpinarea marilor evenimente ce vor veni (care, oare?!? – n.r.), la căminul cultural din Perieni se fac pregătiri intense de către artiștii amatori”. Iată cu ce ar fi trebuit să-și mobilizeze consătenii la vot harnicii colectiviști deghizați în actori: „Piesa de teatru «Un flăcău întocmai ca mine», «Frumoasă ești, patria mea» (brigadă artistică)”, iar vestiții cimpoieri se pregăteau cu piesele muzicale «Mușamaua», «Sîrba», «Florica» ș.a.”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

two × two =