Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (III): Exercițiu: mâncați în liniște

Din ce în ce mai mult, oamenii se plâng de ritmul accelerat al vieții, de aerul poluat, de hrana contaminată, de produsele toxice, și este adevărat că au motive să se plângă! Viața este dificilă, chiar obositoare uneori, dar nu trebuie să acuzăm mereu viața; deseori, tu însuți ești vinovat de starea în care ai ajuns. De exemplu, nu observăm că numeroase anomalii apar din cauza modului în care ne hrănim, a condițiilor în care mâncăm. Or, tocmai aici sunt multe lucruri de văzut și de corectat. Nu este atât de important ce mâncați, cât este de important starea în care mâncați și atenția pe care o acordați hranei.

Esențial pentru o bună nutriție este să mănânci în bună armonie. Când ne așezăm la masă, suntem deseori preocupați, nervoși, agitați. Nu este o stare recomandabilă să începem masa. Chiar dacă mâncăm în liniște, în interior suntem mai mult sau mai puțin în dezordine. Meditația ne ajută să ne liniștim, dar cântecul ne poate ajuta mai mult, căci această armonie pe care o realizăm în noi înșine pentru a ne exprima produce o stare vibratorie, de care beneficiem primii.

Dar meditația, cântecele, rugăciunea nu sunt singurele condiții pentru a ajunge să ne alimentăm corect. Pe parcursul mesei trebuie să păstrăm liniștea: să nu vorbim și să nu provocăm nici cel mai mic zgomot, lovind vesela. Da, este important căci, făcând zgomot, îi deranjăm pe ceilalți. Chiar dacă nu sunt conștienți și nu se plâng, zgomotul farfuriilor pe care le ciocnim nu creează condiții bune celor care mănâncă alături de noi. Cineva, așezat alături de voi, ar putea fi aproape de găsirea unei soluții la una dintre problemele care-l frământă sau tocmai să primească binecuvântarea Cerului. Nu-l deranjați, pentru ca el să poată profita din plin de aceste momente. Cum nu putem ști la cine vine Spiritul în vizită și cine este cel mai demn să-L primească, trebuie să avem umilința de a-i lăsa pe ceilalți liberi ca să poată intra în contact cu EL.

A nu face zgomot presupune, înainte de toate, să fim atenți la obiectele din fața noastră, la felul în care sunt așezate, la distanța dintre ele și să fim capabili să ne controlăm gesturile pentru a nu lovi aceste obiecte, deplasându-le sau lăsându-le să cadă cu stângăcie. De exemplu, când ne este sete, trebuie să luăm paharul și sticla cu apă evaluând corect distanța pentru a nu le ciocni de farfurie sau de un alt obiect aflat pe masă. Ei da, aparent, sunt detalii puțin importante, dar dacă le luați în serios, veți ajunge într-o zi să faceți gesturi atât de naturale, încât veți crea impresia că întregul corp dansează. Da, există asemenea ființe: ele nu fac gesturi studiate, nu iau o anumită înfățișare și, totuși, când merg sau când ating obiectele, ai impresia că dansează.

Cât despre cei care nu doresc să ia în serios aceste detalii, ei nu au o viziune corectă asupra lucrurilor căci aceste exerciții de atenție și autocontrol nu se referă doar la mâncare, ci se reflectă în toate celelalte activități ale vieții de zi cu zi; ele pot, în anumite circumstanțe, chiar să vă salveze viața. Da, dacă oamenii ar deveni conștienți, atenți, propriii lor stăpâni, ar avea mai puține accidente de muncă și, mai ales, mai puține accidente rutiere.

Să ne referim numai la accidentele de mașină, care provoacă anual moartea și rănirea a mii de persoane. Există atâtea reguli și indicații pentru șoferi, încât accidentele n-ar trebui să se producă. Dacă se produc, este pentru că oamenii nu sunt suficient de pregătiți în viața zilnică să gândească, să fie prudenți, atenți la obiectele din jurul lor. Când se urcă la volanul mașinii, conduc ca și cum ar fi singuri pe drum, devin neatenți, un fel de “nu-mi pasă”. Plouă, este ceață, nu-i nimic, ei continuă să meargă cu viteză. Mai sunt și alte mașini, cu atât mai rău pentru ele, ei se poartă ca și cum ar fi singuri. Sunt copaci, gropi, ziduri, dar ei nu gândesc pentru că nu au învățat să țină cont de ceea ce există în fața lor, în jurul lor, la o oarecare distanță. Ei bine, tocmai mesele sunt o ocazie de a învăța zilnic. Exersând să manevrați obiectele cu siguranță, fără zgomot, veți dobândi atenția și stăpânirea de sine atât de indispensabile vieții noastre și a celor din jur.

Asta nu-i totul, stăpânirea de sine pe care o câștigați astfel nu vă ajută numai să vă controlați gesturile, ci vă ajută, în egală măsură, să vă controlați cuvintele, reacțiile față de anturaj, să deveniți mai puțin neîndemânatici, mai buni psihologi, veți face mai puține gafe, deci veți petrece mai puțin timp în regrete și, reparând, veți face bine peste tot în jurul vostru.

Când veți ajunge să mișcați un obiect în armonie, deja declanșați în voi forțe benefice ce sfârșesc prin a acționa favorabil și asupra celorlalți. De aceea, dacă vă interesează magia, nu o căutați în ritualuri sau vrăjitorii, ea este aici, foarte aproape de voi, în gesturile voastre. În ziua în care veți învăța să controlați gesturile, veți deveni un adevărat mag alb. Adevărata magie constă nu în a acționa asupra celorlalți, ci, înainte de toate, înseamnă să acționezi asupra ta însuți: ea se bazează pe gesturile cele mai neînsemnate ale vieții cotidiene. Dacă nu începeți prin a vă controla gesturile, nu veți cunoaște magia albă. Din contră, puteți fi siguri că sunteți neîncetat expuși magiei negre și, atenție, veți fi mereu primii care veți recolta binele și răul provocate de gesturile pe care le-ați făcut, chiar dacă le-ați făcut inconștient.

Nutriția

Dacă veți ajunge să vă controlați din ce în ce mai bine gesturile, sentimentele, gândurile, vă veți modifica destinul căci destinul depinde de controlul pe care suntem capabili să-l exercităm în tot ceea ce facem. Într-adevăr, ce este un Maestru? Este o ființă care a reușit să controleze totul în el, în diferite planuri, fizic, astral, mental. În acel moment, forțele naturii i se supun, spiritele la fel, chiar și animalele, plantele și pietrele îl ascultă. Aceasta este adevărata stăpânire de sine, adevărata măreție.

Să revenim la nutriție. Obișnuiți-vă să mâncați în liniște, veți constata curând că apar mari modificări. După masă, vă simțiți plini de energie doar pentru că ați acceptat să vă controlați gesturile și să nu vorbiți. Chiar și gândirea vă va fi mai liberă căci, reprimându-vă dorința de a vorbi, ați reușit să o întăriți.

Pe moment, bineînțeles că mai aveți de lucru căci și în liniște se întâmplă să mâncați având aceeași atitudine interioară, să sporovăiți fără încetare. Veți continua să vă gândiți la necazuri, la dușmănii și astfel nu veți face o muncă benefică asupra voastră. Liniștea este condiția ce pregătește terenul pentru muncă, nu munca însăși. Adevărata muncă este concentrarea liberă asupra bunătății nemăsurate a lui Dumnezeu care a pus atâtea binefaceri în hrană. Așa cum v-am cerut-o, mâncați în liniște ca să-mi faceți plăcere, dar gândul vă vagabondează, nu este aici, se opune acestei munci pe care nu o agreează, eu văd toate acestea. Să-mi faceți plăcere, este frumos, dar acest mod de a mânca va trebui să-l adoptați pentru voi înșivă și nu pentru mine. Pe moment, nu ați realizat ceea ce este mai important.

Hrana înseamnă forțe materiale ce nu vin doar din pământ, ci din întreg universul. Alimentele, legumele, fructele sunt energii care se materializează exact cum spiritul copilului se materializează la sânul mamei sale. O ființă umană este, înainte de orice, un spirit, dar pentru a fi prezent și a acționa pe pământ, trebuie să se încarneze. El nu poate face nimic în planul material, dacă nu are corp fizic. Același lucru se întâmplă și cu animalele și cu plantele: sunt entități venite să se încarneze. Când mâncăm, ne hrănim cu corpul acestor entități, corp ce este impregnat cu calitățile lor. Vedeți, hrana reprezintă mult mai mult decât ne imaginăm. În timpul iernii, nu vedem nimic, pământul este gol, apoi, într-o zi, câmpul se acoperă de cereale sau de legume, pomii se încarcă de fructe. Unde erau în iarnă elementele ce le permit deodată fructelor să fie vizibile, palpabile?

Sunt elemente care vin din spațiu și chiar din întreg universul, pe care noi le absorbim odată cu hrana. Ele ajung până la noi pline de viață cosmică și este important să le primim conștient pentru ca ele să poată forma corpul nostru fizic și psihic. Trebuie, deci, să fim vigilenți, cu atât mai mult cu cât această hrană impregnată de viața universală se impregnează și cu vorbele pe care le rostim, cu sentimentele și gândurile noastre. Acela care mănâncă furios, blestemându-i pe ceilalți, gândind urât, nu bănuiește că este pe cale să impregneze alimentele cu particule otrăvite și că, absorbindu-le, este pe cale să se otrăvească pe el însuși. Nu este suficient să nu vorbești; dacă mâncăm având gânduri și sentimente ostile și răutăcioase la adresa aproapelui nostru, rezultatul va fi tot negativ.

Pentru a primi toate binefacerile hranei, trebuie să introducem în ea elemente luminoase și veșnice, și aici gândul joacă un rol important. În timpul mesei, încercați să vă relaxați și să vă îndepărtați gândurile, chiar pe și cele care se referă la liniște. Nu trebuie să fiți preocupați nici măcar de ideea de a nu vorbi sau de a nu face vreun zgomot. Trebuie să fiți liberi pentru a vă concentra atenția asupra hranei, orientând spre ea razele iubirii voastre. Atunci se va produce separarea materiei de energie, materia se va dezintegra, în timp ce energia va intra în voi și astfel o veți putea folosi.

Nutriția nu este altceva decât un proces de dezintegrare a materiei. Cu milioane de ani înainte ca fizicienii să pună la punct fisiunea atomului, ființa umană a provocat în ea însăși acest fenomen. Diferența dintre fisiunea atomului și nutriție constă doar în cantitatea de materie. A mânca înseamnă a învăța să dezintegrezi materia și să repartizezi energia astfel extrasă în întreg organismul: plămâni, creier, inimă… Mestecarea lentă și îndelungată a alimentelor reprezintă o primă etapă a acestei dezintegrări. A doua etapă este munca gândului, care, asemenea unei raze cu putere mare, reușește să pătrundă până în inima materiei pentru a elibera energiile cele mai subtile, întreținând cu ajutorul lor munca sufletului și a spiritului.

Pentru a alimenta puritatea, bunătatea, înțelepciunea și toate calitățile noastre, avem nevoie de energie determinată. De altfel, fiecare tip de activitate necesită o energie determinată. Pentru munca manuală avem nevoie de un anumit fel de energie. Pentru activitatea intelectuală, studiu, concentrare, este necesară o altă formă de energie. Pentru munca spirituală, o altă formă, diferită de celelalte… Și doar în liniște putem căpăta energiile psihice cele mai subtile, ce pot fi utilizate pentru o muncă spirituală.

Adăpostim în noi excelenți chimiști care au ca menire să adune și să distribuie elementele care ne sunt necesare pentru a putea îndeplini diferite sarcini, dar trebuie să acceptăm experiența acestor chimiști și să le acordăm tot respectul căci sunt cei care dețin secretul energiilor vitale, știind să le repartizeze între diferiți centri, asigurându-le revitalizarea și buna funcționare. Când distribuția este bine făcută și fiecare centru este corect alimentat, totul funcționează perfect.

Pentru a primi din hrană energiile cele mai subtile pe care nu ni le poate asigura decât sistemul digestiv, trebuie să învățăm să mâncăm în liniște, dar mai ales să mâncăm cu iubire.

Iubirea este cea care vă va permite să extrageți din alimente o energie ce va urca foarte sus în voi; în acel moment, veți putea să o utilizați pentru munca voastră spirituală, pentru ca forțele psihice să poată acționa asupra hranei și să o transforme în puritate, în lumină, în cunoaștere. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

15 + 6 =