Răsfoind presa de altădată… (21) Și-n cușetă, și pe jos!

Actrița Gabriella Vlad Werner, fostă componentă a trupei Teatrului „Victor Ion Popa”

„Aveam treabă la Huși. Era în ziua de 31 martie. Am scos bilet din stația CFR Iași, m-am suit în tren și am pornit. După cum știți, la Crasna se schimbă trenul. Am coborît împreună cu alți călători care aveau aceeași destinație”. Aici, intervine celebrul titlu al unei emisiuni televizate contemporane, „Surprize – surprize”, deoarece amărâților călători li s-a spus că respectivul „trin” nu circulă. „Ce puteam face?! – exclamă cu năduf păcătosul ghinionist – am pornit-o pe jos. Pînă seara am ajuns la Huși”.

Înființat în 1955, la doar trei ani de la darea în exploatare a Fabricii de rulmenți, Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad ajunsese să performeze la înalți parametri. Din ce în ce mai des i se încredințau turnee în țară, și nu numaidecât cu piese care preamăreau „superioritatea” regimului comunist, ci cu creații din afara spectrului politic.

În numărul „Flăcării Iașului” din 7 aprilie 1967, un reporter bârlădean de ocazie anunța pe pagina a doua despre apropiatele „Deplasări și turnee teatrale”, cu referire strictă la cele ale trupei de la Bârlad. Se vorbea despre „circa 70 de deplasări și turnee cu piesele «Evantaiul doamnei Windermere» de Oscar Wilde; «Jupiter se amuză» de A.J. Cronin; «Harap Alb», dramatizare de George Vasilescu; «Trei Crai de la Răsărit» de Bogdan Petriceicu Hasdeu; «Ploaie de musafiri» de I. Avian și Fred Firea, în regiunile Iași, Suceava, Galați, Bacău, Dobrogea și Ploiești”. Diriguitorii scenei bârlădene, dar și cei politici, evident, prevăzuseră și scurte turnee în „unele centre comunale”, din dorința „popularizării teatrului în rîndurile țăranilor cooperatori”.

Dacă tot am ajuns în sfera culturii de atunci, cred că merită să aflăm cu toții ce filme rulau în acea zi de 7 aprilie: „La Bîrlad: cinema Victoria – «Nu sînt demn de tine»; cinema Bîrladul – «Fantoma din Morisville». La Vaslui: «Complotul ambasadorilor» (cinemascop). La Huși: «Casa din Montevideo»”.

Programul unicei televiziuni naționale de atunci începea la ora 16.45 cu o transmisiune în direct de la Sala „Floreasca”, unde avea loc un meci de minibaschet, și se termina la ora 22.50 cu obișnuitul „Telejurnal de noapte”. În acest interval de numai șase ore, telespectatorii mai puteau viziona meciul de volei masculin  Rapid București – Ruda Hvezda Praga, din cadrul Cupei Campionilor Europeni, Telecronica economică și filmul artistic „Lumina Verde”.

Timpul prognozat pentru ziua de 9 aprilie fusese: „Vreme instabilă cu cerul mai mult noros pînă la temporar acoperit. Se vor semnala ploi temporare și mai mult sub formă de averse. Temperatura ușor variabilă: minimele vor fi cuprinse între 0 grade și plus 4 grade, iar maximele între 10 și 15 grade”.

Per pedes, apostolorum, până la Huși

Iată că prin anul 1967 se putea întâmpla și această minunăție, fratrers et sorores! Jurnalistul de ocazie care a transmis redacției ziarului ieșean articolașul „Călătorie mixtă” se pare că a pățit-o chiar el, însă a pus-o în gura altui personaj, căruia nu i-a dat numele. Nu i-o fi fost bine deloc, dar a știut să o aducă din condei într-un stil (aproape) comic: „Aveam treabă la Huși. Era în ziua de 31 martie. Am scos bilet din stația CFR Iași, m-am suit în tren și am pornit. După cum știți, la Crasna se schimbă trenul. Am coborît împreună cu alți călători care aveau aceeași destinație”.

Alexandru Drăghici (1913-1993)

Aici, intervine celebrul titlu al unei emisiuni televizate contemporane, „Surprize – surprize”, deoarece amărâților călători li s-a spus că respectivul „trin” nu circulă. „Ce puteam face?! – exclamă cu năduf păcătosul ghinionist – am pornit-o pe jos. Pînă seara am ajuns la Huși”.

Scârbit și supărat peste măsura obișnuită, cetățeanul s-a întrebat retoric: „Ce fel de glumă e asta?!”. „Nu-i nici o glumă, dragă tovarășe. O scăpare din vedere”, răspunse înregistratorul discuției. Pe scurt, pentru zilele de 31 martie și 1 aprilie fuseseră prevăzute lucrări de revizie totală a liniei, așa că… „Bine, dar de ce nu ni s-a spus la Iași, ca să nu mai luăm bilete?”. Pentru că, iarăși dragi și inestimabili tovarăși, casierele nu au fost informate de „cestiune”.

Finalul unui articolaș bun din acea vreme: „Asta-i tot. Ba, mai e ceva: s-a inaugurat călătoria mixtă, pe calea ferată și pe jos. La preț întreg”.

Vizită tovărășească

Tot în prima decadă a lunii aprilie 1967, presa vremii consemna la loc de cinste plecarea „Unei delegații a CC al PCR în Austria”. În fruntea boșilor noștri a fost lipit Alexandru Drăghici, „membru al Comitetului Executiv al Prezidiului Permanent, secretar al CC al PCR”. Vizita pur politică a fost făcută în urma invitației „Comitetului Central al Partidului Comunist din Austria”. În jurul lui Drăghici (care, din nefericire, a scăpat nepedepsit de noile autorități de după decembrie 1989) s-au adunat ca muștele la un ospăț cu rahat următorii belferi roșii: „Mihai Dalea, Gheorghe Pană și Andrei Ștefan”.

Conformându-se stilului epocii aceleia, „eroica” delegație a fost însoțită la aeroportul Băneasa, în semn de rămas bun, cu batistele ude de pipi oftalmologic, de următorii: „Emil Bodnăraș (Emelian Bodnarenko), Manea Mănescu, Ghizela Vass, Andrei Păcuraru, Gheorghe Roșu, Vasile Vlad”. Nu s-a spus nimic de valuta din valizele diplomatice, destinată „pretinului” austriac Friedl Furneberg, ștabul comunistoid de acolo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

6 + eleven =