Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (V): Armonia

Nimeni nu le spune oamenilor că, prin neatenția lor, prin lipsa lor de respect, ei tulbură atmosfera și deranjează întreaga creație. Dacă acest lucru se prelungește, într-o zi, toate entitățile vor pleca acolo unde vor găsi într-adevăr liniștea, acolo unde oamenii au foarte greu acces. Odată ce acestea s-au îndepărtat de acele ținuturi pe care locuiau, misterul și caracterul sacru dispar odată cu ele, locurile nu mai sunt impregnate de lumină și forță spirituală, iar acest lucru este regretabil.

Iată, este foarte clar, dacă nu mergeți la munte într-o stare de spirit convenabilă, creaturile invizibile își iau măsuri de precauție, îndepărtându-se, iar voi nu veți primi nimic de la ele. De aceea, vă întoarceți acasă la fel de limitați ca înainte, iar mica vacanță nu poate fi binefăcătoare sănătății voastre pentru că starea fizică depinde de cea psihică.

Deci, la ce vă folosește că ați urcat din greu până în vârful muntelui, dacă nu puteți reveni mai puri, mai puternici, mai nobili și mai sănătoși, dacă nu ați înțeles că urcatul pe munții fizici este o imagine a cățăratului pe munții spirituali? Să urci și să cobori. Să urci înseamnă să te debarasezi, încet-încet, de tot ceea ce te incomodează, te împovărează, pentru a găsi liniștea, puritatea, lumina, imensitatea și pentru a simți ordinea divină instalându-se în tine. Cât despre coborâre, nici măcar nu este nevoie să explic în detaliu ce reprezintă, pentru că ați înțeles: este revenirea zgomotului în gânduri și sentimente, revenirea agitației, a dezordinii, a incertitudinilor interioare. Da, iată cum învățăm să citim marea carte a naturii: obișnuindu-ne să-i descifrăm diferitele manifestări.

Indiferent unde mergeți, pe munte, în păduri, pe malurile lacurilor sau ale oceanelor, dacă vreți să vă comportați ca niște copii ai Domnului care aspiră la o viață mai subtilă, mai luminoasă, va trebui să deveniți mai conștienți de prezența creaturilor eterice care trăiesc acolo. Apropiați-vă de ele cu respect și pioșenie, întâi de toate, salutați-le, mărturisiți-vă prietenia, iubirea și rugați-vă să vă binecuvânteze. Aceste creaturi, care vă zăresc de departe, sunt atât de fermecate de atitudinea voastră, încât sînt pregătite să reverse pacea, lumina, energia pură. Vă veți simți atunci scăldați, învăluiți în iubire și fascinați de aceste entități spirituale și, când veți coborî spre orașe, veți aduce cu voi toate aceste bogății, dar și revelații, idei mai largi, mai vaste.

Apoi, în final, veți avea bucuria să știți că ați contribuit la menținerea în anumite ținuturi a locuitorilor celești ce le populează sau chiar să atrageți noi prezențe. Da, să nu uitați niciodată că numai în tăcere puteți să pregătiți condițiile favorabile manifestării entităților divine, căci aceste entități au nevoie de liniște, ele așteaptă mereu condițiile favorabile, pe care oamenii nu le oferă decât foarte rar. De acum înainte, învățați să iubiți această liniște, gândiți-vă cum să creați în jurul vostru o atmosferă spirituală de liniște și armonie cu scopul de a pregăti venirea ființelor luminoase și puternice.

Nu veți ajunge să obțineți cu adevărat liniștea interioară decât atunci când veți începe să lucrați asupra armoniei. Zilnic, poate de mai multe ori pe zi, opriți-vă pentru a observa ceea ce se petrece în interiorul vostru și, de îndată ce observați cea mai mică tulburare, cel mai mic dezacord, faceți un efort pentru a-l remedia. Dacă nu, în momentul în care veți dori să meditați și să intrați în liniște, nu veți reuși, veți simți scârțâituri, o harababură. Liniștea interioară este o stare greu de atins! Întreaga zi trebuie să facem eforturi pentru a-i crea condiții și, mai totdeauna, armonia este prima dintre ele.

Deci, este ușor. Dacă simțiți că deveniți nervoși, nerăbdători, irascibili cu cei din jur, este inutil să încercați să căutați scuze sau explicați în altă parte: ați lăsat haosul să se infiltreze în voi și, în aceste condiții, niciodată nu veți gusta adevărata liniște. Mulți își imaginează că, fără a fi pregătiți, vor face unele experiențe spirituale și vor avea revelația luminii divine. Ei nu, este ca atunci când îți reușește o experiență chimică: trebuie să îndeplinești anumite condiții, să dozezi corect elementele, să reglezi temperatura etc. Dacă nu respectați aceste reguli, cu atât mai rău pentru voi, veți rata experiența.

Armonia este cheia care vă deschide porțile tărâmului tăcerii: armonia în planul fizic, armonia în sentimente, armonia în gânduri. Atât timp cât nu sunteți impregnați de acest cuvânt, “armonie”, nu trebuie să așteptați nimic din partea Cerului, veți fi excluși de la binecuvântările lui.

Simt foarte bine că, atunci când vă vorbesc despre armonie, acest lucru nu vă spune prea mult, nu vă simțiți prea interesați, și totuși este foarte important, este fundamental. Imaginați-vă că suflați cu putere asupra unei ramuri înflorite: petalele se răspândesc în toate direcțiile, nu mai rămâne nimic din ordinea, din aranjamentul care creau întreaga frumusețe. Ei bine, este ceea ce voi construiți în voi, când vă lăsați antrenați de furie, de gelozie și complicitate, când vă lăsați pradă senzualității: provocați un suflu, un curent ce tulbură dispoziția atomilor și a electronilor, și această tulburare interioară stă la originea și apariția bolilor psihice sau chiar fizice, care vă rup de lumea spirituală. De aceea, când apare o tulburare, o slăbiciune, vorbiți-le celulelor voastre: “Haideți, ușurați-mă, vă trimit unde de armonie și iubire, fiți ascultătoare, reluați-vă activitatea”. Nu lăsați niciodată o stare negativă să se instaleze în voi, încercați să o remediați imediat.

Fără dezordine

Când vom ajunge să creăm armonia, ne vom simți bine. Așa se întâmplă. Chiar dacă nu avem vreun motiv anume de bucurie, ne simțim fericiți, dilatați. Și invers, când suntem într-o dezordine interioară, ne este rău de tot, fără vreun motiv anume. Da, este clar, armonia stă la baza stării de bine, și dacă nu trăim în armonie, nu ne simțim bine, chiar dacă niciun eveniment nu ne-a tulburat.

Din păcate, destui oameni se hrănesc cu o prejudecată prostească, aceea că dacă s-ar pune în acord cu legile armoniei, vor deveni sclavi. Este tocmai contrariul: devenim cu adevărat sclavi dacă nu ne supunem acestor legi. Toți cei care nu au vrut să se conformeze au devenit victime ale forțelor haotice pe care le-au dezlănțuit în ei înșiși și în ceilalți. Pentru a vă reda libertatea, vă voi vorbi despre necesitatea muncii în armonie. Nu am dorit niciodată să atentez la libertatea voastră. Ce să fac cu libertatea voastră? A mea îmi este suficientă.

Eu apreciez calitatea ființelor pe care le întâlnesc în funcție de armonia ce există în ele. Acest lucru se simte imediat: în gesturi, în priviri, în sunetul vocii. Ascultând anumite persoane vorbind, te simți zdrobit ca și cum ai primi lovituri în plexul solar, în timp ce alte persoane îți pot crea o senzație de împlinire. Îmi amintesc vocea Maestrului Peter Deunov, era atât de caldă, ea ne ușura și, în același timp, ne întărea. De aceea, plecam de la conferințe într-o stare de echilibru și împlinire extraordinară. Eu încerc, la rândul meu, prin vorbă să creez în voi armonia, dar ar fi bine să fiți și voi conștienți de binefacerile pe care le obțineți și să munciți pentru a intra în armonie.

Învățământul Fraternității Albe Universale este aici pentru a ne lărgi orizontul, viziunea asupra lumii, prezentându-ne activități noi, capabile să ne facă mai buni, mai corecți, mai fericiți, ca să putem trăi în liniște. Aceia care nu vor să înțeleagă acest lucru nu au ce căuta aici, într-o școală în care învățăm ce este armonia; n-au decât să plece unde vor! Să știe că în Fraternitate noi întreținem respectul față de aproape, conștiința colectivă. De aceea, în reuniunile noastre, eu insist, înainte de orice, asupra armoniei pentru ca în această atmosferă toți cei care vor veni să simtă și să înțeleagă ceea ce niciun discurs, nicio explicație nu vor putea vreodată să-i facă să simtă și să înțeleagă.

Acela care spune “Sunt liber să fac ceea ce-mi place, cu atât mai rău pentru ceilalți dacă îi deranjez” nu știe că este pe cale să folosească formula cea mai periculoasă care există, căci ea distruge buna înțelegere, distruge Fraternitatea. Prima condiție a fraternității este să respecte armonia și chiar să contribuie la crearea ei, pentru ca ceilalți să aibă cele mai bune condiții de evoluție. Acționând astfel pentru ceilalți, acționăm de fapt asupra propriei noastre persoane, căci beneficiem de această ambianță pe care am creat-o. Fiecare trebuie să fie conștient, atent și să-și spună că, dacă vine la întâlniri cu zgomotul său, cu propria-i dezordine interioară, fără a fi preocupat de efectele pe care conduita sa le produce asupra celorlalți, niciodată nu vom avea condiții favorabile pentru a fi vizitați de entitățile celeste; astfel, toți vom avea de pierdut.

Da, acest lucru trebuie să-l înțelegem: acela care muncește pentru a clădi armonia este primul care va beneficia de ea, căci el creează condițiile necesare astfel încât cele mai bune lucruri să se realizeze, în timp ce lipsa armoniei creează condiții să se sfărâme. Acela care lasă să pătrundă în el dezordinea deschide ușa complicațiilor și eșecurilor. Am văzut familii care aveau totul pentru a fi fericite, sănătate, inteligență, avere… dar iată că dezordinea începea să se instaleze printre membrii ei și, puțin câte puțin, ei se distrugeau. Nimic nu-i putea salva, nici inteligența, nici banii: dezordinea sfârșește prin a distruge totul. Căci ei îi este caracteristică puterea de a provoca destrămarea elementelor. La fel se petrec lucrurile și în cazul oamenilor: dezordinea este cea mai puternică forță care le slăbește gândurile, sentimentele sau voința; astfel, ei nu vor putea face nimic bun.

Este de dorit să-i educăm pe copii în această idee a armoniei: cum s-o creăm, dar și cum s-o păstrăm în noi și nu numai în noi, dar și în afara noastră. Imaginați-vă că ieșiți dimineața din casă pentru a merge la muncă și, în drumul vostru, întâlniți o sută de oameni care vă aruncă o privire plină de lumină și iubire… în ce stare veți fi după aceea? Din păcate, realitatea este că în drumul nostru întâlnim contrariul, adică o grămadă de oameni care ne privesc inexpresiv sau cu ostilitate, astfel că suntem demagnetizați. Ne-am putea pune întrebarea cum se poartă acești oameni în familie și, mai ales, cum îi suportă familia! De ce suntem atât de zgârciți cu zâmbetele, cu privirile frumoase, cu tot ceea ce ne poate aduce armonia? Ce pierdeți dacă dăruiți, din când în când, câte ceva din voi?

Voi nu cunoașteți bogățiile din voi și nici felul în care să le distribuiți. Ființa umană trăiește în organismul cosmic și face parte din el, este o celulă a acestui gigantic corp care este universal, Adam Kadmon, cum îl numește Cabala, și orice am dori, orice am face, nu putem să ne separăm de el. De la el se primesc viața și toate elementele necesare supraviețuirii: hrana, apa, aerul, lumina. Dacă propria-i conștiință nu participă la această realitate, bineînțeles, se va rupe într-un fel de acest organism și se privează de această viață, de acest sprijin.

Iată ceva ce este, cu certitudine, nou pentru mulți dintre voi. De multe secole, oamenii sunt prost educați, astfel că n-au reușit să învețe care ar trebui să le fie atitudinea față de natură, față de acest corp cosmic din care fac și ei parte. Ei sînt neglijenți, grosolani, nu sunt atenți la acțiunile lor, nici la sentimentele sau gândurile lor și astfel introduc dezordinea în organismul cosmic, iar acesta încearcă să se apere, dându-le câteva lecții.

Da, dacă nu suntem nici înțelepți, nici iubitori, nici respectuoși, deranjăm ceva în funcționarea corpului universal, suntem ca o tumoră localizată undeva în interiorul lui. Ce facem cu o tumoră? Chirurgul o operează; în ziua în care omul va înceta să deranjeze corpul universului – nu numai corpul său fizic, ci și corpul eteric și astral – va fi sănătos, frumos, puternic, bogat și fericit. Sfântul Pavel spune: “Noi trăim și ne mișcăm în el, în el ne avem existența”.

Da, suntem ca o celulă în corpul naturii, care este corpul lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne gândim zilnic să ne armonizăm cu universul, cu locuitorii diferitelor sale regiuni, chiar dacă nu le cunoaștem, chiar dacă nu știm unde se găsesc. Oamenii au reușit să introducă puțină armonie în familiile lor, în orașele lor și chiar în diferite țări, pentru că au înțeles că există un interes.

Da, ei sunt totuși destul de inteligenți și cumpătați, înțelegând că nu este avantajos să fii mereu pe picior de luptă. Dar toate acestea sunt motive egoiste, ce nu dovedesc o adevărată înțelegere a armoniei. Acum ar trebui să căutăm armonia de dragul armoniei, din nevoia de a intra în simfonia universală. Astfel, veți putea deschide porțile forțelor și entităților luminoase ale naturii, care vor năvăli și se vor instala în voi. Să te armonizezi înseamnă să te deschizi, iar această deschidere este condiția pentru ca forțele luminoase să pătrundă în voi. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × four =