Necazurile adolescenței

Adolescența este o perioadă în care sexualitatea, depresia și pornografia, subiecte tabu pentru copiii de ieri, sunt descoperite de adulții în devenire. Avizi de cunoaștere, de noi experiențe, tinerii sunt vulnerabili în fața schimbărilor și astfel riscă să apară diverse dependențe.

În ziua de astăzi, copiii și adolescenții au acces la mult mai multe informații decât cele la care erau expuși părinții lor, la vârsta lor. Și, trebuie recunoscut, sunt informații pe care nu știu să le gestioneze.

„Încă din școala generală, ei iau contact cu imagini și exemple vii legate de subiecte care până nu de mult erau considerate subiecte tabu, cum ar sexualitatea, agresivitatea, furia, depresia, tulburările psihice, pornografia etc. Copiii aud și văd că există și, în lipsa unor repere corecte, aceste subiecte devin interesante, atrăgătoare, ca o nouă modă. Expunerea la aceste informații este o realitate și părinții trebuie să accepte că, oricât s-ar strădui să-i țină pe copii departe de ele, inclusiv refuzul de a discuta despre ele, nu va face decât să stârnească mai mult curiozitatea. Iar tendința de a încerca devine din ce în ce mai prezentă”, explică psiholog Carolina Boghian.

De ce ajung tinerii dependenți de jocuri de noroc sau de sex

„Pentru copii, perioada 11-18 ani este una de maximă dezvoltare. Ei încep să înțeleagă și să cunoască multe lucruri, experimentează ieșirea în societate, relațiile noi, iar cercul de interese se extinde la tot ce este nou. Sunt avizi de cunoaștere, încep să cunoască lumea, propriul corp, locul în familie, școală și viață. Nu mai sunt copiii protejați de părinții lor, ci viitori adulți, iar tot ce vine nou către ei îi bucură și îi sperie în același timp. Confuzia, dezechilibrul, frica, sentimentul de nesiguranță, emoțiile copleșitoare sunt cele care guvernează această perioadă. Oricât ar părea copiii de maturi, echilibrați și siguri, în realitate ei trăiesc ambiguitatea și ambivalența. Este cea mai vulnerabilă perioadă din viața lor pentru că au posibilitatea de a face alegeri, de a înțelege adevăratele implicații și de a se echilibra singuri”, afirmă specialistul.

În consecință, în perioada adolescenței, riscul dezvoltării dependențelor este major, fie că este vorba despre cele de natură afectivă, cele sexuale, pentru alcool, jocuri de noroc șamd.

„Dependența, viciile conferă persoanei dependente o falsă senzație de siguranță, stabilitate, sens și echilibru. Dependența este «soluția» rapidă și ușoară pentru a obține plăcerea. Ea oferă posibilitatea de a scăpa de grijile, stresul și responsabilitatea unei vieți reale, autentice. Ea este evadarea din realitate într-o lume utopică, în care persoana dependentă poate fi cine și cum își dorește să fie”, a adăugat Carolina Boghian.

Numai că dependența este o boală, iar recuperarea poate fi lungă și anevoioasă!

O afecțiune psiho-comportamentală ce poate fi tratată

Adulții trebuie să știe să recunoască semnele unei dependențe a copiilor, iar acestea pot fi: tendințe manipulative excesive asupra părinților, tulburări de somn și alimentație, agitație psihomotorie nefirească, reducerea capacității de a se bucura, minte și ascunde, tulburări de comportament în sensul irascibilității, tendințe de izolare, conflicte frecvente, tulburări de atenție și concentrare, randament școlar scăzut, absenteism școlar, reducerea cercului de prieteni, reducerea spectrului de interese, apariția ritualurilor.

Intervenția trebuie să implice atât familia, cât și specialiști, respectiv psihologi sau psihiatri.

„Terapia poate dura până la câteva luni, în funcție de tipul dependenței și de momentul apariției. Este necesar ca părinții să înțeleagă gravitatea problematicii și să se implice activ în procesul de recuperare al copilului. Intervenția presupune uneori o cură de dezintoxicare, tratament medical pentru reechilibrare fiziologică și psihoterapie sau consiliere psihologică, pentru reintegrarea valorilor sănătoase și integrarea unor strategii adaptative”, a concluzionat psihologul Carolina Boghian.

Adevărat sau fals despre dependență

„Dacă îi spun copilului meu să nu bea, el mă va asculta”

Fals – simpla informație nu este suficientă pentru protecția copilului. Copilul are nevoie de perspective diferite pentru a înțelege implicațiile reale și pentru a face o alegere.

„Trebuie să sperii copilul ca să mă asigur că nu va bea”

Fals – cu cât sunteți mai categorici și vehemenți, cu atât curiozitatea copilului va crește, iar tendința lui spre opoziționism va fi mai mare.

„Controlez tot ce face copilul meu, deci șansele să cadă în dependență nu există”

Fals – controlul excesiv duce la dependență emoțională, furie și revoltă și crește vulnerabilitatea către vicii.

„Copilul meu nu vrea să renunțe la băut, jocuri de șansă, calculator”

Fals – copilul știe că îi face rău, dar nu poate să renunțe și are nevoie de ajutor specializat.

„Copilul meu este prost de bun, anturajul este vinovat”

Fals – copilul „prost de bun” este extrem de vulnerabil emoțional la aprecierea celorlalți și are dificultăți în gestionarea emoțiilor de tipul tristeții și disperării. Astfel de copii caută în jurul lor persoane volubile, care emană încredere în sine pentru a obține siguranță.

„Dacă sunt prietenul copilului meu, îl protejez de dependențe”

Fals – copilul are nevoie de protecție, susținere, siguranță, fermitate, încredere, repere sănătoase și ghidaj. Toate acestea sunt atribute ale părintelui. Prietenia este bine să o aibă cu cei de aceeași vârstă, însă stabilitatea o oferă părintele.

„Dependența nu ține de statutul social”

Adevărat – felul în care se simte copilul în relația cu părinții săi poate fi chiar agravat de statutul social înalt și responsabilitățile adulților.

„Dacă îmi laud copilul, nu o lua razna”

Adevărat – valorizarea reală și nu excesivă sau formală ajută copilul să capete încredere în el și să se echilibreze emoțional.

„Să-i spun copilului meu ce simt îl ajută în luarea deciziilor”

Adevărat – deschiderea emoțională a părintelui îl face pe copil să se simtă demn de încredere și capabil să facă alegeri pe care să le pună în aplicare.

„Să-i dau copilului responsabilități și să-l implic în activitățile de familie ține copilul departe de dependențe”

Adevărat – petrecerea timpului liber, dar și implicarea în activități comune familiei îi dă copilului sens și modele corecte, adaptate de viață, oferindu-i siguranță și stabilitate.

„Să-i cunosc prietenii copilului mă ajută să-l țin departe de pericole”

Adevărat – prietenii sunt cei care fac ieșirea copilului în mediul social și tocmai de aceea este important să le cunoașteți preocupările și interesele și să țineți legătura cu părinții acestora.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

sixteen − four =