Răsfoind presa de altădată… (28): Vedeta zilei – Leon M’Ba, prezidentul Gabonului

Statul Gabon și vecinii săi

În Africa, mișcările de eliberare națională începuseră luptele de emancipare (de cele mai multe ori, prin forța armelor furnizate de statele comuniste „surori” din Europa) imediat după cel De-al Doilea Război Mondial.

Relațiile economice ale României cu lumea occidentală ajunseseră la o fulminantă ascensiune, odată cu cea politică a lui Ceaușescu, chiar dacă (parțial) meritul acestei deschideri fusese al înaintașului său, Ghiță Dej. Această constatare are acoperire în diversele contacte pe care miniștrii români începuseră să le aibă cu omologii lor de după „cortina de fier”. La treabă fuseseră puși și ambasadorii acreditați în Occident, așa cum se întâmplase și cu tov Ioan Oancea, reprezentantul oficial în Belgia, care se transformase, peste noapte, din „tovarăș de nădejde” în „excelența sa”.

Ăst cetățean, dimpreună cu tov Gheorghe Teodorescu, „vicepreședintele Oficiului Național de Turism «Carpați»”, inauguraseră la Bruxelles un birou al ONT care urma să faciliteze schimburile de turiști, dar numai dintr-un singur sens, ce credeai, că doar nu avea să-i lase Ceaușescu pe „dușmanii statului muncitorilor și țăranilor muncitori” să sară pârleazul în mod legal spre putredul capitalism occidental…

Înscăunare africană la Paris

În Africa, mișcările de eliberare națională începuseră luptele de emancipare (de cele mai multe ori, prin forța armelor furnizate de statele comuniste „surori” din Europa) imediat după cel De-al Doilea Război Mondial. O curiozitate a acelor timpuri a reprezentat-o prezidentul statului Gabon, Leon M’Ba, care, după ce a câștigat alegerile (cine știe cum!) din țărișoara sa, a primit onorurile cuvenite rangului taman la Paris, unde, zicea Agerpres-ul, era la tratament după atâta travaliu electoral, sireacu’…!

Ceva mai târzior, într-unul dintre interminabilele sale turnee, șnapanul nostru din Scorniceștii Potcoavei, fostul județ Olt, a vizitat respectiva țară, dar la Putere era Omar Bongo, ce luase locul bau-bau-lui printr-o măiastră lovitură de stat.

Combaterea dăunătorilor grâului la CAP Berezeni. În imagine, tractoristul Neculai Nemțeanu (1967)

Pușcărie din cauza puricilor

Sărmanul Albion intrase în mare penurie de sus-zisele viețuitoare grație eradicării totale a acestora, așa că un domn, pe numele său Lower, s-a gândit să repopuleze insula. Dar, cum orice cauză nobilă cere și sacrificii, s-a găsit p-acolo și o sărmană doamnă, care a primit rolul de Acarul Păun cu fustă, Ana Groer „îngrijitoare la un hotel englez”, care, ziceau informatorii presei britanice sau de aiurea, „a fost dată în judecată (…) pentru că a distrus un circ întreg – Circul imperial al puricilor”.

Iată năstrușnica declarație a și mai diliului domn Lower: „În Anglia este o adevărată criză de purici. Ultimii pe care îi aveam i-am importat din Portugalia. Datorită nepăsării îngrijitoarei de la hotel, care a folosit la dereticat un aspirator, acum am rămas fără circ”.

Anti-fumat cu bătaie lungă

Problema nocivității tutunului nu este de dată recentă, ea fiind dezbătută, pe larg, și acum cincizeci și ceva de ani. Întrebarea nu este câți se vor fi lăsat de prostul obicei de a bea mahorcă, ci câți vor fi citit articolul scris de profesorul doctor docent Ion Iancu, publicat în „Flacăra Iașului” din 23 aprilie 1967.

Eminentul om de știință avertizase consumatorii despre riscul real al dezvoltării cancerului pulmonar, care pe atunci nu prea avea lecuire nici în stadiile incipiente, bolnavul fiind, astfel, condamnat la o moarte sigură și lentă. În doar câteva rânduri, Iancu amintise de cercetările unui ilustru înaintaș, profesorul Marinescu, „care avertiza încă din anul 1912 de nocivitatea fumatului”.

Cu tristețe, autorul articolului terminase expunerea astfel: „Întrucît este foarte greu să obligi pe un om să nu se mai intoxice singur, unul din mijloacele cele mai sigure de limitare a acțiunii nocive este de a insista și de a lua măsuri pentru respectarea cetățenilor nefumători. Măsurile categorice ce se mai pot lua sînt: oprirea fumatului în birouri, în sălile de ședințe, în localuri, în cabine auto etc.”.

Dacă nu mă înșel, acestea sunt măsuri de limitare a consumului de iarba dracului prevăzute și de recenta lege anti-fumat. Dându-și seama că și tovii „fumăreți” aveau niște drepturi (destul de discutabile, de altfel), Ion Iancu adăugase următoarele: „Se poate suspenda ședința 10 minute pentru ca fumătorii să-și satisfacă cheful fără a asasina colegii lor nefumători. În felul acesta, vor fi obligați și fumătorii să mai reducă numărul țigărilor”. Aferim!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four + eighteen =