Omraam Mikhael Aivanhov: Calea tăcerii (IX): Lumea subtilă

Ființa omenească are nevoie să vadă, să înțeleagă, să recunoască și chiar să primească lovituri, suferind, căci este atât de inertă, de înțepenită și nemișcată, încât dacă nu primește impulsuri din lumea exterioară, nu poate fi trezită, scuturată și pusă la treabă. De aceea, instructorii, Maeștrii ne sunt atât de necesari: prin viața pe care o duc, prin vibrațiile lor, prin gândurile atât de pure și de luminoase, aceste ființe reușesc să miște ceva în noi. Și, dacă nu reușesc, nu înseamnă că sunt incapabili sau lipsiți de forță, ci noi suntem cei împotmoliți sub atâtea straturi de materiale cenușii și apăsătoare, încât se pune întrebarea dacă Dumnezeu însuși ar mai putea face ceva!

De altfel, putem compara munca Inițiatului cu cea a naturii. Ce face natura? Ea nu încetează să ne vorbească, să ne adreseze mesaje, ea nu folosește cuvinte, dar vorbește; soarele, stelele, pădurile, lacurile, oceanele, munții ne vorbesc, comunicându-ne continuu ceva din viața lor, din secretele lor. Aceste date se înregistrează în noi fără să fim conștienți. Totuși, datorită lor, puțin câte puțin, devenim mai sensibili, înțelegerea se ameliorează. Nu știu cum ajungem la această înțelegere, dar ajungem. Așa ne vorbește un Inițiat: prin curenți, prin razele pe care le trimite, prin particulele pe care le proiectează.

Mesajul unui Inițiat, prin tăcere, este ca un bombardament cosmic. Dar evident că, în același mod, inconștient, putem să ne închidem în fata mesajelor pe care ni le trimite un Inițiat în liniște. Veți spune: “Dar cum putem ajunge să vibrăm la unison cu un Inițiat pentru a intra în comunicare cu el în liniște?”. Trebuie să ne pregătim, atât, să ne pregătim. Trebuie să lucrăm ca să trezim în noi lumea subtilă. Să presupunem că nu ați putut intra în contact cu un instructor pentru că fața, gesturile, atitudinea, cuvintele lui nu trezesc nimic în voi. Ei bine, pregătiți-vă pentru că s-ar putea să întâlniți într-o zi un altul cu care veți avea afinități. Dacă nu v-ați pregătit în prealabil, nu veți câștiga nimic chiar dacă stați lângă el.

Când medităm împreună în liniște, eu nu pot uita imediat că voi vă aflați aici, ocupându-mă de propria mea activitate; voi sunteți prezenți în capul meu, în inima mea ca o unitate, ca o familie. Atunci, vă vorbesc, vă dau explicații și uneori chiar aș dori să mă opresc pentru a-mi face în sfârșit propria muncă, dar nu pot, continui să vă vorbesc. În acel moment, unii dintre voi captează gândurile mele și iată că, într-o zi, în timp ce se plimbă sau scriu, dintr-o dată se vor simți vizitați de un gând, de o inspirație ce le vine așa, ca și cum ar cădea din cer. Ei, da, nimic nu se pierde, nici măcar un gând, căci totul este viu și va fi din ce în ce mai bine, dacă vă veți dezvolta armonios, înțelegând valoarea a tot ceea ce stabilim aici. Atunci când va veni momentul, fiecare va emana din el bogățiile care îi zac în străfundurile ființei. De aceea, încercați să vă apropiați din ce în ce mai mult de această stare de conștiință unde ne putem reuni doar pentru a rămâne împreună în liniște, gustând din viața divină ce umple spațiul sufletului nostru și cel al universului.

Odată ce liniștea a fost instalată, suntem gata să primim vizita spiritelor luminoase care ne fac revelații. Nu este neapărat necesar să vorbim ca să spunem unele lucruri. Și eu, în liniște, vă pot face revelații. Când nu suntem deranjați sau acoperiți de vreun zgomot, suntem gata să auzim voci mult mai subtile. Chiar neauzit, gândul este o voce pe care o putem auzi și descifra. Doar în liniște sufletul are posibilitatea de a sesiza, de a înțelege realitățile spirituale, iar eu prefer să vorbesc sufletului vostru mai mult decât urechilor voastre.

Ca să fiu sincer, eu nici nu cred atât de mult în puterea cuvântului. În starea actuală a lucrurilor, cuvântul este unul dintre mijloacele de acțiune cele mai slabe. De milioane de ani se tot vorbește și iar se vorbește, iar împărăția lui Dumnezeu nu a ajuns încă pe pământ. Veți replica: “Dar atunci, de ce vorbiți?”. Ca să pregătim terenul, dar, în realitate, eu nu prea cred în puterea cuvintelor, nici în aceea a scrisului. Priviți ce cărți există! S-au schimbat cumva? Aștept momentul în care veți fi gata să rămânem un timp îndelungat împreună, fără să fiu nevoit să vă vorbesc în planul fizic. Dar când? Când veți învăța să vă ușurați, să vă detașați, să vă concentrați, să faceți ceva cu toate aceste materiale subtile pe care liniștea le cuprinde. Da, pe moment nu este posibil căci liniștea nu vă aduce nici a zecea parte din ceea ce vă aduce vorba, ceea ce înseamnă că nu sunteți pregătiți să percepeți bogățiile pe care ea le conține.

Bineînțeles, cuvântul are o oarecare utilitate: este folositor pentru unele explicații, clarificări, orientări și atât. Da, dar cu condiția ca oamenii să-și dorească asta! Altfel, niciun cuvânt nu servește la nimic. Pe moment, sunt obligat să vă vorbesc, pentru că văd, știu că este necesar. Dar atunci când, cu ajutorul cuvintelor, vom ajunge într-o bună zi să ne mișcăm în profunzime, în această imensitate de liniște, veți vedea voi înșivă, veți simți că trăiți ceva mult mai vast și mai puternic.

În sanctuarele trecutului

Inițiații care cunoșteau natura umană nu-și supraîncărcau discipolii cu nenumărate cunoștințe, așa cum se întâmplă astăzi în universități, unde există atâtea detalii de înregistrat, încât studenții nu mai au timp să trăiască, nici să respire. Inițiații spun puține lucruri, ei relevă câteva adevăruri esențiale, iar discipolilor le revine apoi rolul să mediteze asupra lor în liniște pentru a se impregna cu ele, pentru a le trăi.

Da, Inițiații își punea întreaga dragoste, întreg sufletul și spiritul în cuvinte, iar discipolii le preluau, le gustau, le absorbeau, se hrăneau mai mult din viața cuvintelor decât din cuvintele însăși, în timp ce, acum, mai ales în Occident, oamenii nu au sensibilitatea care să le permită să găsească această viață conținută în cuvinte, ca să se hrănească, să se întărească și să transforme datorită lor. Ei contează doar pe vorbe și astfel, cu răceală, notează fără să simtă sau să trăiască ceva. Deci, totul este ratat, întreaga viață ascunsă care ar putea să-i lămurească, să-i vindece, să-i însuflețească ei nu o primesc. Nu intelectul, ci sufletul și spiritul sunt cele care trebuie să fie pe primul loc și, în acel moment, datorită câtorva cuvinte pe care le-ați auzit, veți putea călători în spațiu.

Pe viitor, aș prefera să nu vă mai vorbesc atât de mult. Momentul nu a sosit încă, nu sunteți suficient de dezvoltați și sensibilizați ca să puteți capta gândurile unui Inițiat care meditează și vă vorbește în liniște, nu recepționați aproape nimic. Cuvântul este sesizat și înțeles în plan fizic pentru că sunetul atinge direct planul fizic, ceea ce nu este valabil pentru gând.

Și totuși, chiar dacă sunt singur sau cu voi, vă vorbesc despre lucruri pe care nu le poți exprima în cuvinte, lucruri atât de elevate, de divine, încât este imposibil să le percepi și să le înțelegi, în planul fizic. “Dar, veți replica, atunci faceți o muncă inutilă, de ce vă pierdeți timpul?”. Pe moment, bineînțeles, nu sunteți prea conștienți de ceea ce ați primit astfel. Totul este înregistrat, captat de aparatele voastre psihice, dar voi nu știți, aveți impresia că nu ați învățat încă nimic, până în ziua în care, în circumstanțe favorabile, dintr-o dată, tot ceea ce ați înregistrat vă revine în conștiință și atunci veți avea revelația unei descoperiri, a unei iluminări.

Este adevărat, credeți-mă, aștept cu nerăbdare ziua în care vă voi putea vorbi fără sunet, în liniște. Deocamdată, constat că aceia care doresc acest lucru sunt foarte puțini printre voi. Ei acceptă liniștea câteva minute, înainte sau după conferințe, dar dacă s-ar întâmpla ca întâlnirile noastre să se desfășoare fără a rosti vreun cuvânt, foarte puțini dintre voi le-ar suporta. Se va întâmpla și acest lucru într-o bună zi. Când vă vorbesc, este ca și cum aș fi obligat să cobor și să mă limitez, în timp ce ca să vă vorbesc fără cuvinte, fac o lucrare ce declanșează în mine puteri nelimitate. Da, pentru mine este de preferat acest lucru căci pot să zăresc rezultatele. De asemenea, și atunci când vă vorbesc, văd rezultatele.

În realitate, eu nu încetez niciodată să vă vorbesc, chiar și atunci când tac. Peste tot, la mine acasă, eu mă ocup de voi, vă explic, vă sfătuiesc. Voi nu știți, nu realizați, dar într-o bună zi veți beneficia de toate aceste lucruri. Până atunci, așteptând, încercați să înțelegeți, să simțiți că activitatea unui Maestru spiritual este mult mai vastă și merge mult mai departe decât vă puteți imagina.

Sunteți obișnuiți cu profesorii, a căror muncă o poate înțelege oricine. Dimpotrivă, un Maestru spiritual are o activitate ce scapă înțelegerii noastre obișnuite căci ea se exercită, înainte de toate, în planurile subtile. Chiar dacă și el ține conferințe sau se întâlnește cu diferite persoane, încurajându-le, luminându-le, în realitate, un Maestru spiritual acționează în planul invizibil cu inima, cu spiritul, cu Verbul divin, întreaga sa ființă se proiectează în spațiu ca și cum s-ar pulveriza și fiecare particulă intră ca un element de lumină și pace în construcția noii vieți.

Când eram tânăr, în Bulgaria, am văzut persoane venite la Maestrul Peter Deunov și, în loc să-l asculte și să se instruiască alături de el, își etalau cunoștințele, citând din numeroasele cărți pe care le studiaseră. Cu o răbdare surprinzătoare, Maestrul le zâmbea cu blândețe; în anumite cazuri, nu reușea nici măcar să rostească vreun cuvânt. După un timp, acele persoane realizau că au vorbit continuu și că, dacă nu-și schimbă atitudinea, nu vor învăța nimic. În acel moment, tăceau, în sfârșit, lăsându-l pe Maestru să vorbească. Apoi, erau extrem de uimite când învățau în câteva minute cu el lucruri ce reclamau ani de studiu, numai prin simplul fapt că se găseau într-o stare de receptivitate ce le permitea să primească cuvântul Maestrului.

Uneori, anumite persoane, în prezența unei ființe care le este superioară prin competență, inteligență, noblețe, în loc să păstreze liniștea și să asculte, încep să pălăvrăgească sau întrerup discursul. Nu este un lucru inteligent căci, procedând astfel, nu câștigăm nimic, dimpotrivă, pierdem destul de mult. În fața unei ființe care vă este superioară, este bine să ascultați. Chiar dacă ea nu vorbește în planul fizic, în liniștea creată, ea vorbește sufletului nostru. Atunci când Spiritul Divin vorbește, cerul și pământul tac ca să-i asculte cuvântul, căci acest cuvânt este un germene fertil. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

nine + twelve =