Răsfoind presa de altădată… (34): Baliverne sărbătorești

Pregătirea pentru defilarea de 1 Mai, în Vasluiul anului 1967

Ioan Săvescu, falnic războinic al lui Ștefan cel Mare, a transmis (pe câteva rânduri) știri despre „marea manifestație de la Vaslui la care au participat, în piața «1907», mii de oameni ai muncii”, cu toate că nici pe departe vechea piațetă nu putea primi atâta lămustie revoluționară sau numai „gură-căscătoare”.

Înaintea bogatei mese festive (de la care nu ne-a rămas meniul, din păcate…) unii tovi cu funcții înalte din partidul comunist au ținut discursuri sforăitoare, mai ceva ca o herghelie de armăsari cu testiculele plesnind de testosteron. Primul a grăit Ilie Verdeț, cel care (cu un tupeu aproape incredibil, dacă nu aș ști contextul!) și-a înființat după 22 decembrie 1989 un partid socialist „al muncii” (altora!), revendicându-și (împreună cu foarte controversatul Adrian Păunescu) continuitatea partidului comunist, cel aducător al atâtor nenorociri și dureri de cap românilor…

Fiind atâta găunoșenie în scârbosul lui discurs rostit între două sarmale și trei bulane de găină la cuptor înăbușite în mujdei, bașca paharele cu vin de Drăgășani sau de Zghihară de Huși (care-i plăcea lui tătucul Ceaușescu) nu voi reproduce nimic, și apoi, cui i-ar folosi uriașele minciuni și osanale folosite atât de des pe atunci încât înaintașilor noștri le strepezeau creierele?!?

1 Mai în zona noastră

Cu litere mari și îngroșate se scrisese pe pagina a treia a ziarului „Flacăra Iașului” despre „Sărbătorirea în regiune”, oprindu-mă asupra orașelor Bârlad, Huși și Vaslui, precum și asupra satului (pe atunci) Negrești. Eliade Solomon scrisese în modul cel mai gongoric și entuziast posibil despre cele petrecute în centrul „orașului rulmenților”, insistând, firește, asupra comportamentului profund patriotic al colegilor săi de șaibă, șubler, planșă de desen și micrometru.

Primul care a spiciuit a fost tov Mircea Simovici, „secretar al Comitetului orășenesc de partid”. Uimit foarte, inimosul Solomon remarcase o pancartă pe care scria „Mulțumim din inimă partidului pentru copilăria noastră fericită”, fiind vorba, v-ați prins, despre copiii Bârladului, viitori uteciști și peceriști, așa cum voia scula megalomanului ot Scornicești.

Ioan Săvescu, falnic războinic al lui Ștefan cel Mare, a transmis (pe câteva rânduri) știri despre „marea manifestație de la Vaslui la care au participat, în piața «1907», mii de oameni ai muncii”, cu toate că nici pe departe vechea piațetă nu putea primi atâta lămustie revoluționară sau numai „gură-căscătoare”. Acilea, de pe scările actualei Judecătorii (unde se găsea, ca la expoziție zoo, toată gloata conducătoare a orașului și a raionului), a vorbit, cu mare avânt patriotic și cu gândul la masa festivă ceva mai modestă decât cea de la ”centru”, tovul Constantin Crețu, „membru al biroului Comitetului raional de partid, președintele Consiliului local al UGSR”, ăst organism fiind „tradus” ca Uniunea Generală a Sindicatelor din România, la care era OBLIGAT să cotizeze financiar orice sclav angajat în muncă.

Veseli muncitori cu familiile lor la iarbă verde (1967)

La Huși, fostul director al casei de cultură locale, Emil Pascal, a informat cititorii cotidianului ieșean despre „magistralul” (cre’că!!!) discurs al tovului Stelian Mărăcineanu, „secretar al Comitetului raional de partid”. După găuritul spici ca o bucată de șvaițer, a urmat „un bogat program artistic la care au participat ansambluri artistice din Stănilești, Bunești, Boțești, Pîhnești, Gugești, Văleni și Pădureni”.

Din prăfuitul târgușor Negrești (viitorul oraș din anul care urma, 1968), a transmis cevașilea tov Constantin Cojocea, exact pe 12 rândulețe. Față de orașele adevărate, unde sursele de informare ale „Flăcării Iașului” spuseseră că participaseră mii de oameni ai muncii (dar și ai nemuncii, zic și eu, ca un veșnic cârcotaș), la „hando” Negrești, mânca-ț-aș, fuseseră ca la „câteva sute”, în fața cărora a gavarit tovul Vladimir Corduneanu, „secretar al Comitetului raional de partid”.

Diverse

Vremea zilei de 3 mai a anului 1967 fusese cam la fel cu cea din acest an: „Vreme schimbătoare, cu cerul noros pînă la temporar acoperit. Se vor semnala ploi temporare sub formă de averse. Vînt slab pînă la potrivit, la început din sud și apoi din sud-vest. Temperatura ușor variabilă, minimele vor fi cuprinse între 8 și 12 grade iar maximele între 19 și 24 de grade”.

Programul Televiziunii Române începea la ora 18 cu o emisiune „Pentru cei mici – Ala Bala” și se termina la 22:45 cu „Telejurnalul de noapte” care, după instaurarea ferocei dictaturi ceaușiste, i se va mai spunea în gura slobodă a poporului român cel bun de glume și caterincă, „Telenicul de noapte”. Culmea largheței comuniste în favoarea putredei burghezii capitaliste occidentale o reprezentase filmul artistic francez „Moștenitorii”, difuzat de la ora 21:00.

La Bârlad, rulau filmele artistice: „Nimeni nu voia să moară („Victoria) și „Secretul cifrului („Bîrladul”), cinematografului „Vasluiul” (fost „IC Frimu”) i se repartizase pelicula „Cele patru zile ale orașului Neapole”, iar Hușilor „Fantoma din Morisville”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × 5 =