Răsfoind presa de altădată… (35): Lighioane occidentale și orientale

Casa memorială „Emil Racoviță” (1967)

În Cambogia, prințul Norodom Sihanouk, rege în exercițiu la acel timp, se hotărâse să formeze „un guvern excepțional”, cu unul, Son Sann, în frunte. După numai un an, un ticălos de talie mondială, Pol Pot, a înființat o organizație politică de extrema stângă, numită „Khmerii roșii”, care va conduce aproape de pierire țara, din 1975 până în 1979. După cum prea bine se știe, și pe acești asasini i-a ajutat Ceaușescu cu ce a mai putut și el, sireacul…

La data de 25 martie 1957, Franța, Germania de Vest, Italia, Olanda, Belgia și Luxemburg semnau, la Roma, tratatul de constituire a Comunității Economice Europene (CEE), cunoscut și sub numele de Piața Comună. După cum se poate lesne constata, în această înțelegere nu intra și reticenta & conservatoarea Mare Britanie. Presa românească a anului 1967, preluând știri din universul occidental, scria despre o posibilă alăturare a acestei țări blocului economic vestic.

Am făcut acest preambul deoarece tot imbecilii Albionului au hotărât, prin referendumul organizat în mod cât se poate de democratic și transparent în ziua de 23 iunie 2016, că țara lor se poate retrage din alianță, iar prostia a luat numele de BREXIT. Pasul înainte realizat în anul 1967 a fost făcut de Guvernul Majestății Sale Elisabeta a II-a, care la acel timp era condus de Harold Wilson.

Prințul Norodom Sihanouk (1922-2012)

Lumea, în perpetuă mișcare

Intertitlul mi s-a părut adecvat, mai ales că știrile externe publicate în apariția „Flăcării Iașului” din 4 mai îl confirmă. Spre pildă, în Cambogia, prințul Norodom Sihanouk, rege în exercițiu la acel timp, se hotărâse să formeze „un guvern excepțional”, cu unul, Son Sann, în frunte. După numai un an, un ticălos de talie mondială, Pol Pot, a înființat o organizație politică de extrema stângă, numită „Khmerii roșii”, care va conduce aproape de pierire țara, din 1975 până în 1979. După cum prea bine se știe, și pe acești asasini i-a ajutat Ceaușescu cu ce a mai putut și el, sireacul…

Strângerea relațiilor (în special economice) dintre Vest și Est s-a concretizat, pe 4 mai 1967, în interesanta vizită a ministrului afacerilor externe al Regatului Belgiei, Pierre Harmel, în Republica Socialistă Cehoslovacia, la invitația omologului său, Vaclav David.

În celălalt capăt al lumii, Nicaragua, prezidentul Anastasio Somoza (sprijinit, inițial, de „unchiul Sam”) fusese „uns” pe post și taman se pregătea de o babană dictatură de extremă dreapta, care va îndrepta țărișoara ’mnealui spre un sângeros război civil, ce va determina plecarea sa pe ușa din dos.

La oile noastre, că-s mai verzi și apoi la „ochelari de cal”, că-s mai șmecheri

Bineînțeles că agricultura, încondeiată taman în presa românească a acelor ani ca fiind cea mai înapoiată și mai puțin productivă din Europa, ținea capul de afiș număr de număr în publicația „Flacăra Iașului”. Tov inginer Adolf Jugaru anunțase în mare triumf onoranta sarcină a „prășirii sfeclei-de-zahăr” la CAP Dumești, raionul Negrești, lucrare foarte dificilă deoarece se folosea metoda „în orb”, iar profanii tăiau de multe ori minuscula plantă a renumitei „tehnice” și lăsau buruienile bune pentru hrănit porcii și găinile. Evidențiate fuseseră „brigăzile conduse de Neculai Butnaru, Ion Mon și Mihai Butnaru”.

De prin zona Bârladului, două știri se adăugaseră rubricii „Agenda”. În una, un corespondent anonim anunțase deschiderea „unei noi librării în Cartierul FRB”, iar în cea de-a doua, se făcea vorbire despre un obișnuit al sălilor de judecată din satul Unțești, Constantin Vătafu, care, de-a lungul timpului, fusese condamnat pentru delapidare. Ieșit din pârnaie, cetățeanul ista a reușit să ocupe postul de contabil la ceapeul din satul de baștină, dar nu a făcut prea mulți purici pe acolo, așa că, scria corespondentul local, „a fost dat afară pentru multe abuzuri”. Partea haioasă, care reușise să-l califice definitiv drept escroc, abia acum urma fiindcă individul „migrase” până, hăt, în raionul Pașcani, unde se prezentase la Secția Învățământ, tovii de acolo angajându-l ca profesor la una dintre școlile dintr-o comună, unde, culmea, chiar a lucrat un an!

Dar, așa cum se mai întâmplă, ulciorul lui Vătafu s-a spart atunci când angajatorii săi au descoperit că actul de absolvire al unui liceu era falsificat, el neabsolvind, de fapt, decât șapte clase generale. Pedeapsa pe care a primit-o „dom’ profesor” a fost una blândă, după părerea corespondentului, „numai 3 luni și plata sumei de 4.074 de lei”, așa că întrebarea lui retorică a fost asta: „Dar cel care l-a angajat ce primește?”. Tocmai d-aia articolașul avea titlul „Cu ochelari de cal”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × 1 =