Răsfoind presa de altădată… (36): Crime de război

Pescari pe malul lacului „Recea” din Huși (1967)

În anul 1967, războiul de prevenire a instaurării comunismului în Asia de sud-est, dus de americani în colaborare cu păcătoșii și labilii soldați sud-vietnamezi, ajunsese la un crunt apogeu, iar condamnarea a ceea ce se numea „o agresiune contra unui stat suveran și independent” se mutase și în unele săli de judecată, mai mult simbolice. Practic, susținătorii condamnării „crimelor de război americane” erau unii intelectuali de marcă stângiști sau ultra-stângiști, precum și niște nulități cumpărate cu nesecații dolari furnizați de URSS.

Susținerea și obținerea titlului de „doctor în științe” nu era o joacă în perioada comunistă a țării. Candidatul se prezenta în fața unei comisii, iar singura asemănare cu ce este acum consta în faptul că era de față și publicul-martor. Cred cu tărie că nu se măsluia nimic, decât în cazul politrucilor, ca și în zilele noastre, de altfel, când orice lăcătuș mecanic sau tractorist ajuns în parlament se poate chivernisi cu un titlu de „doctor”. Nu dau exemple deoarece toată lumea le știe, sper…

În numărul 6421 al „Flăcării Iașului” din 5 mai 1967, la rubrica rezervată publicității, tovarășul Ursu Neculai își anunța „susținerea tezei de doctorat în amfiteatrul III 11 al Facultății de filologie de la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iași”. Lucrarea cu care respectivul urma a se prezenta „în ziua de 15 mai 1967” în fața auditoriului și comisiei se numea „Formarea terminologiei științifice românești”. Referenții științifici fuseseră: „Prof.dr. docent Gheorghe Ivănescu; prof.dr. docent Haralamb Mihăiescu; prof.dr. docent Romulus Todoran și prof. Boris Cazacu”.

Față de secretomania unor așa-ziși doctoranzi din zilele noastre, care ar prefera să se știe cât mai puțin din conținutul tezelor, „fabricate” pe baza exclusivă (sau parțială) a ticălosului plagiat (celebra „muscă pe căciulă”), pe vremea aceea lucrarea era la vedere, „putînd fi consultată la biblioteca Facultății de filologie a Universității din Iași”. Vreau să spun că, în urma îndelungatei mele cercetări a presei vremii, am găsit numeroase asemenea anunțuri.

Tribunal internațional pentru crime de război

În anul 1967, războiul de prevenire a instaurării comunismului în Asia de sud-est, dus de americani în colaborare cu păcătoșii și labilii soldați sud-vietnamezi, ajunsese la un crunt apogeu, iar condamnarea a ceea ce se numea „o agresiune contra unui stat suveran și independent” se mutase și în unele săli de judecată, mai mult simbolice. Practic, susținătorii condamnării „crimelor de război americane” erau unii intelectuali de marcă stângiști sau ultra-stângiști, precum și niște nulități cumpărate cu nesecații dolari furnizați de URSS.

Pe pagina a patra, cea rezervată știrilor externe, se poate găsi și în prezent un material lunguț, intitulat „La Stockholm și-a început dezbaterile Tribunalul internațional pentru anchetarea crimelor comise de americani în Vietnam”. Și-au dat întâlnire nume grele din acele vremuri: filozoful și scriitorul Jean Paul Sartre (1905-1980), scriitoarea Simone de Beauvoir (1908-1986), profesorul neamț Wolfgang Abendroth, „luptătorul pentru pace american” Dave Dellinger și alți jelitori pe umerii comuniștilor lui Ho și Min, bătrânul conspirator „internaționalist” vietnamez. Trebuie menționat faptul că acești naivi idealiști chiar credeau în înșelătoarea propagandă sovietică și în „marea revoluție socialistă din octombrie”, care nu a fost altceva decât o mârșavă lovitură de stat reușită de „muncitorul” Lenin, cunoscut ulterior mai mult ca „împăiatul de la Kremlin”, conservat constant pentru a satisface curiozitatea turiștilor, contra-cost, firește.

Dedesubtul acestei știri, isteții de la „Flacăra Iașului” publicaseră o alta, intitulată „Aviația SUA își continuă raidurile agresive asupra RD Vietnam”, știut fiind faptul că Vietnamul, în ansamblul său statal, fusese despărțit în două țări distincte ideologic și economic, printr-o linie de demarcație asemănătoarei celei de la Panmunjon dintre Coreea de Nord și cea de Sud. Istoria ne spune că americanii au intrat efectiv în război în urma incidentului din golful Tonkin (1964), când o navă de luptă de-a lor a fost atacată de către nordiști.

O veste bună pentru pacea Europei venise din Republica Federală a Germaniei, unde „yankeii” și britanicii hotărâseră retragerea unor trupe și materiale de război, inclusiv avioane de luptă.

Monedă de 10 bani (1867)

Leul, la aniversare

Pe de altă parte, la noi se sărbătoreau, cu mare fast, 100 de ani de la „adoptarea sistemului monetar național românesc”, odată cu apariția primei monede cu numele de „leu”. Ce au „uitat” tovărășeii să spună (despre meritul incontestabil al domnitorului Carol) n-a mai contat, atâta timp cât discursul oficial a fost susținut de Gheorghe „Gogu” Rădulescu (1914-1991), despre care un anonim a scris pe platforma wikipedia.org că „a fost fiul unui lăutar țigan și al unei rusoaice din Leningrad”. Haoleo, neamule!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four + 11 =