Omraam Mikhael Aivanhov: Cartea magiei divine (III): Cuvântul magic

Există două categorii de magi: cei care practică magia cu ajutorul unui instrument, cel mai adesea o baghetă, și cei care o practică prin unica putere a Cuvântului. Aceștia din urmă sunt mai evoluați, pentru că instrumentul lor magic e chiar gura lor: nu e separată de ei, nu o părăsesc, în timp ce ceilalți sunt obligați să aibă o baghetă în mână, și bagheta rămâne exterioară lor. Caduceul e atributul lui Mercur, zeul magiei, și Mercur coordonează simultan gura, cuvântul și mâinile.

Cunoașteți primele cuvinte ale Evangheliei Sfântului loan: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și cuvântul era Dumnezeu. Tot ce a fost făcut, a fost făcut prin El…” Tradiția povestește că, într-un trecut îndepărtat, și omul știa să creeze prin Cuvânt. Dar de când a comis întâiul păcat care l-a separat de Dumnezeu, el a coborât încet-încet în materie, pierzând astfel puterea Cuvântului, și a fost obligat să creeze cu mâinile. La origine, omul era un rege, nu trebuia decât să dea ordine și aceste ordine erau executate, pentru că un rege are întotdeauna servitori pentru a-i executa ordinele și a-i îndeplini dorințele. Dar omul, pierzând regalitatea, nu a mai putut domina materia și, pentru a obține de la ea ce voia, a fost obligat să lucreze cu mâinile sale. Astfel, umanitatea e obligată acum să se bată cu materia pentru a o fasona și a-și câștiga existența, așa cum Dumnezeu a spus lui Adam: „Îți vei câștiga pâinea cu sudoarea frunții.”

Dar această putere a Cuvântului omul poate să o regăsească cu condiția de a începe o muncă de transformare interioară. Această muncă, care a fost tot timpul învățată în Inițiere, începe prin stăpânirea gândurilor și sentimentelor. Pentru că dacă oamenii vorbesc, vorbesc fără a-și da seama de ceea ce spun și de ce spun, din cauză că nu-și controlează nici gândurile nici sentimentele lor. Ei o știu, de altfel, dar cred că nu e prea grav. Cuvintele sunt aer, acestea nu produc consecințe, iar ei pot aranja ușor lucrurile… Ei nu, tocmai, acestea nu se pot aranja așa de ușor.

Se povestește de un om care a venit într-o zi la Mahomed și i-a spus: „Sunt foarte necăjit pentru că m-­am purtat rău față de un prieten de-al meu. L-am acuzat pe nedrept, l-am calomniat, iar acum nu știu cum să repar toate acestea. Ce mă sfătuiești?” Mahomed a ascultat atent și i-a răspuns: „Iată ce trebuie să faci: pune o pană în fața fiecărei case de pe stradă și revino la mine mâine”. Omul a plecat, a făcut ce i-a spus Mahomed: a pus în fața fiecărei case de pe strada sa o pană. Următoarea zi s-a dus la el. „Bine, a spus Mahomed, du-te acum și caută penele și adu-le aici”. Câteva ore mai târziu omul revine rușinat: nu a mai găsit decât o pană. Atunci Mahomed îi spuse: „Este la fel și pentru cuvinte: odată spuse, nu le mai poți retrage, ele și-au luat zborul”. Și omul a plecat foarte necăjit.

Acum, aș vrea să prelungesc această conversație. Să presupunem că cineva vine să mă vadă pentru a mă întreba cum să repare o bârfă sau unele acuzații injuste pe care le-a făcut. Îi povestesc aceeași poveste, dar adaug ceva foarte important. Îi spun: „Trebuie să vorbești din nou de această persoană, dar insistând asupra calităților sale, virtuților sale, bunelor sale intenții. Cum există totdeauna ceva bun în fiecare creatură, caută și vei găsi. – Și în felul acesta îmi voi repara greșeala? – Nu, nu e posibil, pentru că cuvintele pronunțate au provocat deja stricăciuni în regiunile invizibile și chiar vizibile câteodată; dar vei crea astfel ceva diferit care va șterge un pic cuvintele tale. Și când va veni momentul când Karma te va obliga să plătești, puțin timp după aceea vor veni și consecințele cuvintelor bune pe care le-ai pronunțat de asemenea în trecut și vei fi consolat.

Ce e un cuvânt? E o rachetă care parcurge spațiul, care declanșează forțe, excită entități și provoacă efecte ireversibile. Da, și dacă este un cuvânt răuvoitor, criminal, stricăciunile pe care le provoacă sunt ireparabile. Evident, dacă putem remedia situația imediat nu va fi așa grav, dar cu cât trece timpul, cu atât acele cuvinte produc mai multe stricăciuni. Veți spune: „Dar am reparat, pentru că am spus apoi chiar contrariul. – Pentru cuvintele bune vei fi recompensat, dar pentru cuvintele rele va trebui să plătești, adică vei fi pedepsit”. Iată ceea ce nu știați. Credeați că putem repara totul? Nu, pentru că binele și răul pe care-l facem merg în două regiuni diferite, în două straturi diferite, și aceste straturi se suprapun. Nu putem retrage cuvintele pe care le-am lansat pentru că ele se găsesc deja scufundate sub alte straturi terestre sau supraterestre. Timpul este deci un factor foarte important.

Să presupunem că ați dat ordinul de tăiere a capului cuiva: cei care trebuie să execute ordinul au plecat deja. Ce puteți face pentru a repara greșeala, odată ce capul va fi căzut? Oare îl veți lipi la loc? Când un ordin a fost dat, ce mai putem face? Să dăm un contraordin, deci să trimitem alți mesageri, alți servitori mai rapizi, ca să interzică execuția. Dar dacă a trecut prea mult timp, nu mai e nimic de făcut.

Nu trebuie întârziat, dacă e posibil, pentru a repara răul pe care l-am făcut altora, dacă nu, dreptatea sau Karma vor intra în acțiune și vom plăti până la ultimul bănuț. Majoritatea oamenilor nu știu cum acționează legea kharmei: își lasă sentimentele să fiarbă, povestesc ce le trece prin minte despre unii și alții, dar într-o bună zi karma le va suna la ușă și va spune: „Plătiți acum!” Trebuie deci reparat de îndată efectul cuvintelor negative, fără a aștepta ziua de mâine, pentru că cuvântul își ia repede zborul: e o forță, o putere care parcurge spațiul și acționează.

Dar ceea ce trebuie să știți acum este că există o forță încă mai puternică decât cuvântul, e gândirea; și dacă vă puneți imediat la muncă gândirea, puteți imediat ajunge din urmă unele cuvinte nefericite. E dificil, desigur, pentru că gândirea și cuvântul aparțin unor regiuni diferite. Cuvântul aparține planului fizic, e o vibrație, o deplasare de aer; în timp ce gândirea aparține deja domeniului eteric. Dacă vreți să remediați consecințele rele ale cuvintelor voastre puteți să vă concentrați și să cereți servitorilor lumii invizibile să împiedice răul să se producă. În acest fel, nu veți repara complet, dar evitați să fie mai rău. Numai că trebuie să fiți foarte rapid și gândirea voastră trebuie să fie foarte intensă, dacă nu, ordinul de execuție va fi dat și veți fi responsabil de toate stricăciunile pe care le-ați produs.

Unii își imaginează că e suficient să se scuze pentru răul pe care l-au comis. Nu, trebuie reparate greșelile, numai în felul acesta ne eliberăm. Spunând: „Sunt mâhnit, iartă- mă…”, e bine, dar aceasta nu ajunge. Când vi se face un cadou spuneți „Mulțumesc”, dar acest cuvânt nu e echivalent cu ceea ce ați primit. În aceeași manieră, cuvântul „iertare” nu poate repara răul pe care l-ați făcut. Dacă ati dat foc casei cuiva, nu e suficient să vă cereți iertare: trebuie să-i construiți altă casă, numai atunci veți fi iertat. Veți spune: „Și dacă persoana pe care am lezat-o mă iartă?” Nu, problema nu se rezolvă așa ușor, pentru că legea și persoana nu sunt același lucru. Legea nu vă iartă, ea vă urmărește, până când reparați totul.

Evident, acela care a iertat a dat dovadă de noblețe, de generozitate, el se eliberează de frământări, de supărare, care l-ar menține în regiunile inferioare. În timp ce acela care nu a iertat, suferă, e reținut de imaginea persoanei care i-a făcut rău, se gândește la ea tot timpul, e legat, nu mai avansează. Dacă Iisus a spus că trebuie să ne iertăm dușmanii, e pentru ca omul să se poată elibera de gândurile negative și ranchiuna care l-ar dezagrega. Da, e o lege extraordinară. Dar când iertați pe cineva, problema persoanei care v-a făcut rău nu e rezolvată. Iertarea eliberează pe cel ce a fost maltratat, lezat, calomniat dar nu îl eliberează pe cel care a comis greșeala. Pentru a se elibera, vinovatul trebuie să repare.

Câți oameni sunt nemulțumiți de destinul lor! Ei sunt porniți împotriva lumii întregi pentru că viața lor e grea și cuvintele pe care le aruncă în acel moment împotriva celor care sunt mai privilegiați decât ei sau pe care îi cred responsabili de situația lor sunt cu adevărat distructive: ele sunt pline de o forță pe care poate nu o cunosc, dar care crează pagube celorlalți. Nu e permis a face aceasta, trebuie să o știti. Dacă simțiți nevoia să-i umiliți pe alții sau să le faceți rău cu cuvintele voastre, pentru că vă simțiți dezavantajați, plângeți-vă sau compătimiți-vă, dacă aceasta vă face bine, dar lăsați-ipe alții în pace, dacă nu, kharma va veni într-o zi și vă va cere socoteală.

De aceea trebuie să lucrați zilnic pentru a vă face cuvântul inteligent, luminos, armonios, pentru a face minuni asupra voastră înșivă, apoi asupra altora și asupra naturii întregi. Adevărata magie este cea a cuvântului puternic, viu, a cuvântului care vine de la Dumnezeu, care curge din sursă.

„A binecuvânta” înseamnă a spune lucruri bune

Încă din antichitate, Inițiații cunoșteau puterea cuvântului. De aceea binecuvântarea ocupă încă un loc de seamă în ritualurile religioase. Cuvântul „a binecuvânta” înseamnă a spune lucruri bune, în sensul pronunțării de cuvinte care aduc binele. Adevărata binecuvântare e un act de magie albă. Bineînțeles, pentru a realiza acest act de magie albă omul trebuie să fie dezinteresat, pur, stăpân pe sine însuși. Cât despre cel care primește această binecuvântare, trebuie ca el să fie cel puțin receptiv, doritor în a se ameliora și de a munci pentru bine. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, binecuvântarea rămâne fără efect. Dar cu toate acestea e bine a păstra acest ritual al binecuvântării, cu speranța că într-o zi oamenii vor deveni conștienți de semnificația lui, atunci el va deveni un cuvânt, un gest eficace.

Și voi, de asemenea, trebuie să vă obișnuiți să binecuvântați, să spuneți cuvinte bune. Când atingeți capul copilului vostru, mâinile sau picioarele lui mici, sau când țineți în brațe ființa pe care o iubiți, de ce să nu le binecuvântați, pentru ca îngerii să vină și să facă din ele ființe magnifice? Trebuie să binecuvântați tot ceea ce atingeți, obiecte, hrană, ființe. Trebuie să vorbiți cu dragoste și blândețe, nu numai cu oamenii, dar și cu florile, păsările, arborii, animalele, pentru că e un obicei divin.

Cel ce știe să spună cuvinte care inspiră, care dau viață, posedă o baghetă magică în gura sa. El nu pronunță niciodată aceste cuvinte în van, pentru că există tot timpul în natură unul din cele patru elemente: pământ, apă, aer sau foc care e acolo, atent, așteptând momentul de a participa la realizarea a ceea ce exprimați. Se întâmplă, de asemenea, ca realizarea să se producă foarte departe de cel care a dat germenii și nu mai putem să o vedem. Dar să știți că se produce. Așa cum vântul duce semințele departe, tot așa cuvintele voastre bune își iau zborul și vor produce rezultate magnifice departe de ochii voștri.

Dar, pentru a vorbi pietrelor, plantelor, animalelor trebuie să știți unde se găsesc entitățile lor. În tot cazul, ele nu sunt în planul fizic, ca pentru om. Da, dacă omul posedă conștiință, este pentru că entitatea sa a coborât până în planul fizic. Entitatea unui animal se află în planul astral; acelea ale plantelor se află în planul mental, de aceea ele sunt extrem de limitate în privința manifestărilor lor. Cât despre entitățile pietrelor, ele se află foarte, foarte departe, în planul cauzal și acesta e motivul pentru care ele par moarte; dar chiar dacă viața lor e foarte redusă, în realitate, ele sunt vii. Luați o piatră în mână și spuneți-i cuvinte bune: aceste cuvinte vor fi înregistrate. Vorbiți de asemenea semințelor, florilor și arborilor înainte de a le pune în pământ: ele vor crește mai bine.

Vedeți, există tot timpul ceva util de făcut în viață. Natura e imensă, e atât de bogată! Dar, evident, pentru ca cuvântul vostru să fie într-adevăr eficace și să dea rezultate benefice trebuie să respectați câteva reguli. Dacă ați învățat să vă stăpâniți, să vă puneți într-o stare de armonie, de puritate, de lumină, veți putea degaja forțe, puteri, care vor acționa asupra întregii naturi, altfel, puteți pronunța toate cuvintele pe care le vreți și nu se va întâmpla nimic, cu excepția înregistrării câtorva prostii. A înregistra e ceva – totul se înregistrează – dar a ajunge, grație acestor înregistrări, la a influența favorabil natura sau conștiința ființelor este cu totul altceva.

Cuvintele sunt puternice, dar trebuie să învățați cum să vă serviți de ele pentru a transforma totul în jurul vostru și să vă transformați pe voi înșivă. Atunci când vă este frig, când vă simțiți singur, descurajat, când aveți impresia că nimeni nu vă iubește, pronunțați cuvântul „iubire” o dată, de două ori, de zece ori și în diferite feluri: veți declanșa astfel puterile cosmice ale dragostei și nu vă veți mai simți singur, abandonat… Atunci când vă simțiți în obscuritate, ca și cum ați fi căzut în fundul unei prăpăstii, pronunțați cuvintele „înțelepciune”, „lumină”, până când ele vor vibra și vor cânta în toate celulele corpului vostru. În acel moment, totul se va lumina… Atunci când vă simțiți îngrijorat, limitat, tulburat pronunțați cuvântul „libertate”. Puteți de asemenea să pronunțați cuvintele „frumusețe”, „adevăr”, „forță”… Trebuie să faceți aceste exerciții în fiecare zi pentru a înțelege ce a vrut să spună sfântul loan prin: „La început a fost cuvântul”. (A se vedea „Cuvântul vibrant” cap XI al tomului 32 din Opere Complete)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 − 6 =